ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat a se constata existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul S.P.I. Reclamantul a arătat că prin Cererile nr. P 3350/06 din 14 august 2006 și nr. P 920/09 din 26 martie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnii D.G.B. și A.I., se solicita verificarea în ceea ce îl privește pe pârâtul S.P.I., în calitate de Președinte al Federației "E.", cereri care sunt legale, ținând cont de faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), precum și a art. 3 lit. v) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/967 din 2 aprilie 2010 rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 9 decembrie 1982, sub numele conspirativ "D.", în principal pentru a fi folosit pe linia problemei antiterorism, însă și pentru că are "posibilități diverse în rândul elementelor aflate în atenția organelor de Securitate". La aceeași dată a semnat Angajament olograf, având numele conspirativ "D.". Pârâtul S.P.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul a formulat punct de vedere față de susținerile reclamantului, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivând că niciuna dintre cele două cereri de verificare a sa cu care a fost învestit C.N.S.A.S., și despre care se face vorbire în nota de constatare, nu îndeplinește condițiile pentru a se justifica promovarea acțiunii în constatare. Prin Sentința civilă nr. 7402 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.P.I., și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P 3350/06 din 14 august 2006, D.G.B., președinte al Asociației Academice de Administrație Publică "E.A.", a solicitat reclamantului să-i comunice, în temeiul Legii nr. 187/1999, dacă liderii naționali sindicali și patronali, precum și membrii Consiliului Economic și Social indicați în cele trei anexe ale cererii au avut calitatea de agent sau colaborator al organelor Securității ca poliție politică. Faptul că cererea nu are număr de înregistrare la ieșire, antet și ștampila Asociației Academice de Administrație Publică "E.A." nu are relevanță, deoarece este formulată de persoana fizică D.G.B.

În anexa acestei cereri este consemnat, la poziția 187, pârâtul, având calitatea de Secretar confederal, membru al Biroului Executiv al Blocului Național Sindical. Curtea de apel a apreciat că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că această cerere ar fi trebuit să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece în calitate de președinte al Federației "E.", federație care nu este reprezentativă la nivel național, nu poate face obiectul verificării. Instanța de fond a mai apreciat că nu funcția consemnată în cererea de verificare este esențială în verificarea aplicării dispozițiilor art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, ci funcția pe care persoana indicată o îndeplinește în fapt. Având în vedere aceste considerente, curtea de apel a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive.

Apărarea pârâtului din întâmpinare, în sensul că "angajamentul din 9 decembrie 1982 nu are nicio relevanță pentru că, după cum recunoaște C.N.S.A.S., semnătura este indescifrabilă", nu a fost reținută, instanța de fond constatând că din actele întocmite de ofițerii de Securitate, "raport al modului în care a decurs recrutarea lui P.S.I. în calitate de informator", înregistrat sub nr. 0943 din 11 decembrie 1982, coroborat cu "nota de analiză privind activitatea desfășurată de informatorul D.", care face vorbire de raportul asupra recrutării din 11 decembrie 1982, rezultă că s-a stabilit ca pârâtul să semneze notele informative cu numele conspirativ "D.". Notele informative olografe semnate "D." au aceleași caracteristici grafice ca cele două acte semnate de pârât: angajament și notă de relații.

Instanța de fond a apreciat că informațiile furnizate de pârât prin notele sus-menționate fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la viață privată și libertatea de exprimare. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul S.P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ., în sensul că nu s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond, deși acestea au fost invocate prin întâmpinare încă de la primul termen de judecată. La niciunul din cele patru termene de judecată instanța nu a pus în discuție excepțiile, din niciuna dintre cele patru încheieri, nu rezultă că instanța ar fi unit, sau că ar fi intenționat măcar să unească excepțiile cu fondul, conform prevederilor art. 137 alin. (2) C. proc.

civ. La ultimul termen, respectiv 15 noiembrie 2011, termen la care pârâtul nu mai este citat, instanța a dat cuvântul reclamantului, atât pe excepții, cât și "în subsidiar pe fond", după cum rezultă din încheiere. Cererea nr. P3350/06 din 14 august 2006, depusă la dosar, certificată pentru conformitate cu originalul de C.N.S.A.S. (în data de 10 noiembrie 2010), depusă ca anexă a Notei de constatare în data de 18 noiembrie 2010, numerotată în dreapta jos cu nr. 13, aflată la dosar, nu este semnată de petentul D.G.B. Semnătura care a apărut la dosar nu are nicio legătură cu nota de constatare, depusă cu un an în urmă și a fost "găsită" de reprezentantul C.N.S.A.S., la sugestia și cu sprijinul instanței, prin acordarea de termene succesive în acest scop.

Se mai susține că instanța nu a remarcat faptul că nu pot exista două originale ale cererii petentului D.G.B., cu același număr de înregistrare, respectiv P3350/06 din 14 august 2006, unul nesemnat, care a stat la baza acțiunii în constatare și a Notei de constatare, și altul semnat, fabricat și depus la dosar un an mai târziu, la discutarea excepției. Dacă în cererea de verificare este trecut doar numele, consemnarea funcției nefiind esențială, C.N.S.A.S. poate verifica din oficiu, orice persoană, indiferent ce funcție ocupă sau dacă această funcție se încadrează în prevederile legii, doar pentru a depista un potențial colaborator al Securității.

Reaua-credință și abuzul sunt evidente pentru că în loc să i se răspundă petentului că cererea nu este admisibilă întrucât în calitate de președinte al Federației "E.", care nu este reprezentativă la nivel național, nu poate face obiectul verificării, dimpotrivă, se dispune verificarea, prin adăugarea la lege a unei funcții care nu regăsește în prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 și nici în Legea nr. 293/2008. Recurentul consideră că instanța nu a judecat fondul cauzei, soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului pentru că cine nu are calitate procesuală pasivă, deci nu poate sta în proces, este obligat să aștepte soluționarea excepției, înainte de a solicita probe pe fond.

Dacă excepția este admisă, solicitarea de probe înainte ar fi nu numai prematură, ci și inutilă, iar dacă excepția este respinsă, solicitarea devine pertinentă, utilă și obligatorie. În acest proces, instanța a ascultat o singură parte - C.N.S.A.S., nu a admis nicio probă pentru pârât, nu a administrat nicio probă în apărare. Cu toate că atât în întâmpinare, cât și în toate cele patru note de ședință scrise, depuse la fiecare termen, pârâtul a arătat că nu a semnat niciun angajament cu Securitatea, că nu a dat nicio notă informativă și nu a avut nicio legătură cu această instituție, instanța nu dispune administrarea unei probe elementare și obligatorii, respectiv expertiza grafologică. Se mai susține că instanța a judecat cauza în lipsa pârâtului, care nu a fost citat la dezbaterea fondului.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. a), lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Lit. b) a aceluiași articol definește colaboratorul Securității prin persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor. Înalta Curte consideră că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată ca fiind colaborator al Securității trebuia să furnizeze informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauza de față, este îndeplinită prima condiție cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la 15 aprilie 1983, pârâtul a întocmit Nota informativă nr. 00624/04, referitoare la numitul T.I., care "a inițiat o discuție pe marginea meciului afirmând că fotbalistul «D.B.» a venit cu un singur scop la «U.C.», și anume acela de a rămâne în R.F. Germania unde a rămas și R. și care în prezent este unul dintre bunii fotbaliști ai R.F.G. și că în doi ani câștigă cât ai noștri în toată viața. La această discuție a asistat întregul personal transport cu Auto - Duba printre care: T.G., C.M., P.C.

Cu aceeași ocazie afirma că ar trebui ca fiecare să aibă posibilitatea să se stabilească unde dorește pentru că el s-ar simți mai bine «să mănânce un covrig pe un caldarâm în altă parte», dar să nu i se impună anumite treburi. Oricare din mașină și-a dat seama că acesta ar asculta posturi de radio străine sub influența cărora face unele comentarii care nu sunt destinate publicității." La 20 mai 1987, pârâtul a întocmit Nota informativă nr. DP/6024/39, referitoare la numitul B.C., subinginer la I.E. Rovinari, care "a afirmat deschis că intenționează să plece din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei pentru a se stabili în Occident considerând că acolo ar avea mai multe posibilități de afirmare.

L-am întrebat ce anume l-a determinat să ia o asemenea decizie la care acesta mi-a răspuns că ar cunoaște câțiva cetățeni din localitatea sa de domiciliu care s-au realizat în străinătate." La 22 august 1987, a întocmit Nota informativă nr. DP/6024/38 privind pe M.V., angajat al ASRR Rovinari, care "a afirmat deschis că intenționează să plece din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei pentru a se stabili în Occident considerând că acolo ar avea mai multe posibilități de afirmare.

L-am întrebat ce anume l-a determinat să ia o asemenea decizie la care acesta mi-a răspuns că ar cunoaște câțiva cetățeni din localitatea sa de domiciliu care s-au realizat în străinătate." Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic a apreciat că pârâtul și-a asumat calitatea de colaborator, furnizând informații prin care a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, probatoriile aflate la dosar demonstrând că pârâtul a furnizat informații de natura celor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008. În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia cererea de verificare nu îndeplinește condițiile pentru a justifica promovarea acțiunii în contencios, Înalta Curte constată că la cerere, verificarea poate fi făcută exclusiv în condițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, potrivit cărora: "(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari.

De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor". De asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., "(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

(2) C.N.S.A.S. comunică petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine. (3) Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor Securității. Nota de constatare a identității va conține atât numele real și celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare situație în parte.

De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la stabilirea identității persoanei. (4) Nota de constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia.

Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității, precum și numele conspirative, acolo unde este cazul; b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii." Deci, cu alte cuvinte, din interpretarea dispozițiilor legale și regulamentare citate mai sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri: - cererea prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și colaboratorilor acesteia care au desfășurat activități la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din Regulament) și,

- o a doua cerere formulată de persoana îndreptățită prin care să se solicite verificarea existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său (art. 27 alin. (5) din Regulament). Înalta Curte constată că, în cauză au fost depuse de către C.N.S.A.S. cele două cereri de verificare care au stat la baza demarării procedurii de verificare, conf. art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată și completată prin Legea nr. 293 din 14 noiembrie 2008. Odată cu depunerea materialelor care au stat la baza notei de constatare și a acțiunii în constatare, au fost depuse Cererile cu nr. 3350/06 din 14 august 2006, ce aparține numitului D.G.B., și cea cu nr. 920/09 din 26 martie 2009, titular A.I.

Ulterior a fost depusă anexa în care recurentul S.P.I. este nominalizat la poziția 187, împreună cu Cererea nr. 3350/06 din 14 august 2006 la C.N.S.A.S. de către D.G.B. Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura a fost urmată întocmai. De asemenea, instanța de control judiciar constată că recurentul în mod neîntemeiat susține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate. Din cuprinsul Încheierii de ședință din 15 noiembrie 2011 rezultă că instanța a pus în discuție excepțiile invocate în cauză. Înalta Curte constată că nici susținerile potrivit cărora cauza a fost soluționată în lipsa recurentului, deoarece nu a fost citat pentru ultimul termen de judecată, nu sunt întemeiate și nu pot fi primite.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-pârât a avut cunoștință de termenul acordat în 15 noiembrie 2011, deoarece la dosarul cauzei există cererea acestuia prin care solicită studierea dosarului, iar ulterior, în 10 noiembrie 2011, depune la dosar un punct de vedere pentru acest termen. Mai mult, la dosar există citație emisă pentru acest termen, semnată de o rudă a recurentului. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantului, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.P.I. împotriva Sentinței civile nr. 7402 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2013. Procesat de GGC - AZ