ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

C.N.S.A.S. a solicitat a se constata existența calității de colaborator al

Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul S.P.I.

Reclamantul a arătat

că prin Cererile nr. P 3350/06 din 14 august 2006 și nr. P 920/09 din 26 martie

2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnii D.G.B. și A.I., se solicita

verificarea în ceea ce îl privește pe pârâtul S.P.I., în calitate de Președinte

al Federației "E.", cereri care sunt legale, ținând cont de faptul că

la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de

lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit

art. 33 alin. (1), precum și a art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008.

Din cuprinsul Notei

de Constatare nr. DI/I/967 din 2 aprilie 2010 rezultă că pârâtul a fost

recrutat la data de 9 decembrie 1982, sub numele conspirativ "D.", în

principal pentru a fi folosit pe linia problemei antiterorism, însă și pentru

că are "posibilități diverse în rândul elementelor aflate în atenția

organelor de Securitate". La aceeași dată a semnat Angajament olograf,

având numele conspirativ "D.".

Pârâtul S.P.I. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul

a formulat punct de vedere față de susținerile reclamantului, solicitând

respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivând că niciuna dintre cele două

cereri de verificare a sa cu care a fost învestit C.N.S.A.S., și despre care se

face vorbire în nota de constatare, nu îndeplinește condițiile pentru a se

justifica promovarea acțiunii în constatare.

Prin Sentința civilă

nr. 7402 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și

lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.P.I., și a constatat calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la

C.N.S.A.S. sub nr. P 3350/06 din 14 august 2006, D.G.B., președinte al

Asociației Academice de Administrație Publică "E.A.", a solicitat

reclamantului să-i comunice, în temeiul Legii nr. 187/1999, dacă liderii

naționali sindicali și patronali, precum și membrii Consiliului Economic și

Social indicați în cele trei anexe ale cererii au avut calitatea de agent sau

colaborator al organelor Securității ca poliție politică.

Faptul că cererea nu

are număr de înregistrare la ieșire, antet și ștampila Asociației Academice de

Administrație Publică "E.A." nu are relevanță, deoarece este

formulată de persoana fizică D.G.B.

În anexa acestei

cereri este consemnat, la poziția 187, pârâtul, având calitatea de Secretar

confederal, membru al Biroului Executiv al Blocului Național Sindical.

Curtea de apel a

apreciat că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că această cerere

ar fi trebuit să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece în calitate de

președinte al Federației "E.", federație care nu este reprezentativă

la nivel național, nu poate face obiectul verificării.

Instanța de fond a

mai apreciat că nu funcția consemnată în cererea de verificare este esențială

în verificarea aplicării dispozițiilor art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008,

ci funcția pe care persoana indicată o îndeplinește în fapt.

Având în vedere

aceste considerente, curtea de apel a respins excepțiile inadmisibilității și

lipsei calității procesuale pasive.

Apărarea pârâtului

din întâmpinare, în sensul că "angajamentul din 9 decembrie 1982 nu are

nicio relevanță pentru că, după cum recunoaște C.N.S.A.S., semnătura este

indescifrabilă", nu a fost reținută, instanța de fond constatând că din

actele întocmite de ofițerii de Securitate, "raport al modului în care a

decurs recrutarea lui P.S.I. în calitate de informator", înregistrat sub

nr. 0943 din 11 decembrie 1982, coroborat cu "nota de analiză privind

activitatea desfășurată de informatorul D.", care face vorbire de raportul

asupra recrutării din 11 decembrie 1982, rezultă că s-a stabilit ca pârâtul să

semneze notele informative cu numele conspirativ "D.".

Notele informative

olografe semnate "D." au aceleași caracteristici grafice ca cele două

acte semnate de pârât: angajament și notă de relații.

Instanța de fond a

apreciat că informațiile furnizate de pârât prin notele sus-menționate fac

referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la

viață privată și libertatea de exprimare.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâtul S.P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 137 C.

proc. civ., în sensul că nu s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond,

deși acestea au fost invocate prin întâmpinare încă de la primul termen de

judecată.

La niciunul din cele

patru termene de judecată instanța nu a pus în discuție excepțiile, din niciuna

dintre cele patru încheieri, nu rezultă că instanța ar fi unit, sau că ar fi

intenționat măcar să unească excepțiile cu fondul, conform prevederilor art.

137 alin. (2) C. proc. civ.

La ultimul termen,

respectiv 15 noiembrie 2011, termen la care pârâtul nu mai este citat, instanța

a dat cuvântul reclamantului, atât pe excepții, cât și "în subsidiar pe

fond", după cum rezultă din încheiere.

Cererea nr. P3350/06

din 14 august 2006, depusă la dosar, certificată pentru conformitate cu

originalul de C.N.S.A.S. (în data de 10 noiembrie 2010), depusă ca anexă a

Notei de constatare în data de 18 noiembrie 2010, numerotată în dreapta jos cu

nr. 13, aflată la dosar, nu este semnată de petentul D.G.B.

Semnătura care a

apărut la dosar nu are nicio legătură cu nota de constatare, depusă cu un an în

urmă și a fost "găsită" de reprezentantul C.N.S.A.S., la sugestia și

cu sprijinul instanței, prin acordarea de termene succesive în acest scop.

Se mai susține că

instanța nu a remarcat faptul că nu pot exista două originale ale cererii

petentului D.G.B., cu același număr de înregistrare, respectiv P3350/06 din 14

august 2006, unul nesemnat, care a stat la baza acțiunii în constatare și a

Notei de constatare, și altul semnat, fabricat și depus la dosar un an mai

târziu, la discutarea excepției.

Dacă în cererea de

verificare este trecut doar numele, consemnarea funcției nefiind esențială,

C.N.S.A.S. poate verifica din oficiu, orice persoană, indiferent ce funcție

ocupă sau dacă această funcție se încadrează în prevederile legii, doar pentru

a depista un potențial colaborator al Securității.

Reaua-credință și

abuzul sunt evidente pentru că în loc să i se răspundă petentului că cererea nu

este admisibilă întrucât în calitate de președinte al Federației

"E.", care nu este reprezentativă la nivel național, nu poate face

obiectul verificării, dimpotrivă, se dispune verificarea, prin adăugarea la lege

a unei funcții care nu regăsește în prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008

și nici în Legea nr. 293/2008.

Recurentul consideră

că instanța nu a judecat fondul cauzei, soluționând procesul fără a intra în

cercetarea fondului pentru că cine nu are calitate procesuală pasivă, deci nu

poate sta în proces, este obligat să aștepte soluționarea excepției, înainte de

a solicita probe pe fond.

Dacă excepția este

admisă, solicitarea de probe înainte ar fi nu numai prematură, ci și inutilă,

iar dacă excepția este respinsă, solicitarea devine pertinentă, utilă și

obligatorie.

În acest proces,

instanța a ascultat o singură parte - C.N.S.A.S., nu a admis nicio probă pentru

pârât, nu a administrat nicio probă în apărare.

Cu toate că atât în

întâmpinare, cât și în toate cele patru note de ședință scrise, depuse la

fiecare termen, pârâtul a arătat că nu a semnat niciun angajament cu

Securitatea, că nu a dat nicio notă informativă și nu a avut nicio legătură cu

această instituție, instanța nu dispune administrarea unei probe elementare și

obligatorii, respectiv expertiza grafologică.

Se mai susține că

instanța a judecat cauza în lipsa pârâtului, care nu a fost citat la dezbaterea

fondului.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 2 din

O.U.G. nr. 24/2008 lit. a), lucrător al Securității este orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Lit. b) a aceluiași

articol definește colaboratorul Securității prin persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a

furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu

sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de

libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza

pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar

actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a

propriului dosar.

Persoanele care, la

data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere

de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaborator al

Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte

persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a

altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de

rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Înalta Curte

consideră că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru

ca o persoană să fie considerată ca fiind colaborator al Securității trebuia să

furnizeze informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, instanța

de control judiciar constată că, în cauza de față, este îndeplinită prima

condiție cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că la 15 aprilie 1983, pârâtul a întocmit Nota informativă

nr. 00624/04, referitoare la numitul T.I., care "a inițiat o discuție pe

marginea meciului afirmând că fotbalistul «D.B.» a venit cu un singur scop la

«U.C.», și anume acela de a rămâne în R.F. Germania unde a rămas și R. și care

în prezent este unul dintre bunii fotbaliști ai R.F.G. și că în doi ani câștigă

cât ai noștri în toată viața. La această discuție a asistat întregul personal

transport cu Auto - Duba printre care: T.G., C.M., P.C. Cu aceeași ocazie

afirma că ar trebui ca fiecare să aibă posibilitatea să se stabilească unde

dorește pentru că el s-ar simți mai bine «să mănânce un covrig pe un caldarâm

în altă parte», dar să nu i se impună anumite treburi. Oricare din mașină și-a

dat seama că acesta ar asculta posturi de radio străine sub influența cărora

face unele comentarii care nu sunt destinate publicității."

La 20 mai 1987,

pârâtul a întocmit Nota informativă nr. DP/6024/39, referitoare la numitul

B.C., subinginer la I.E. Rovinari, care "a afirmat deschis că

intenționează să plece din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei pentru a

se stabili în Occident considerând că acolo ar avea mai multe posibilități de

afirmare. L-am întrebat ce anume l-a determinat să ia o asemenea decizie la

care acesta mi-a răspuns că ar cunoaște câțiva cetățeni din localitatea sa de

domiciliu care s-au realizat în străinătate."

La 22 august 1987, a

întocmit Nota informativă nr. DP/6024/38 privind pe M.V., angajat al ASRR

Rovinari, care "a afirmat deschis că intenționează să plece din țară prin

trecerea frauduloasă a frontierei pentru a se stabili în Occident considerând

că acolo ar avea mai multe posibilități de afirmare. L-am întrebat ce anume l-a

determinat să ia o asemenea decizie la care acesta mi-a răspuns că ar cunoaște

câțiva cetățeni din localitatea sa de domiciliu care s-au realizat în

străinătate."

Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod temeinic a apreciat că pârâtul și-a asumat calitatea

de colaborator, furnizând informații prin care a denunțat activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, probatoriile aflate la dosar

demonstrând că pârâtul a furnizat informații de natura celor prevăzute în art.

2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008.

În ceea ce privește

susținerea recurentului potrivit căreia cererea de verificare nu îndeplinește

condițiile pentru a justifica promovarea acțiunii în contencios, Înalta Curte

constată că la cerere, verificarea poate fi făcută exclusiv în condițiile art.

1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, potrivit cărora: "(7) Persoana, subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este

aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din

oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute

la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al

patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De

aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea

rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de

același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării

dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul

tuturor".

De asemenea, potrivit

art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a

C.N.S.A.S., "(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul

dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a

afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au

contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului.

(2) C.N.S.A.S.

comunică petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea

dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.

(3) Pe baza cererii

prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații

întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor

Securității. Nota de constatare a identității va conține atât numele real și

celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul.

Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume

conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare

situație în parte. De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile

identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la

stabilirea identității persoanei.

(4) Nota de

constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul

acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la

Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz:

a) aprobă nota de

constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile

lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se

transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității,

precum și numele conspirative, acolo unde este cazul;

b) infirmă nota de

constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de

investigare a fondului arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători

de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru

identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării

cererii."

Deci, cu alte

cuvinte, din interpretarea dispozițiilor legale și regulamentare citate mai

sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri:

- cererea prin care

se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și colaboratorilor

acesteia care au desfășurat activități la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite

să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din Regulament) și,

- o a doua cerere

formulată de persoana îndreptățită prin care să se solicite verificarea

existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său

(art. 27 alin. (5) din Regulament).

Înalta Curte constată

că, în cauză au fost depuse de către C.N.S.A.S. cele două cereri de verificare

care au stat la baza demarării procedurii de verificare, conf. art. 3 lit. v)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată și completată prin Legea nr. 293 din 14

noiembrie 2008.

Odată cu depunerea

materialelor care au stat la baza notei de constatare și a acțiunii în

constatare, au fost depuse Cererile cu nr. 3350/06 din 14 august 2006, ce

aparține numitului D.G.B., și cea cu nr. 920/09 din 26 martie 2009, titular

A.I.

Ulterior a fost

depusă anexa în care recurentul S.P.I. este nominalizat la poziția 187,

împreună cu Cererea nr. 3350/06 din 14 august 2006 la C.N.S.A.S. de către D.G.B.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că procedura a fost urmată întocmai.

De asemenea, instanța

de control judiciar constată că recurentul în mod neîntemeiat susține că

instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate.

Din cuprinsul

Încheierii de ședință din 15 noiembrie 2011 rezultă că instanța a pus în

discuție excepțiile invocate în cauză.

Înalta Curte constată

că nici susținerile potrivit cărora cauza a fost soluționată în lipsa

recurentului, deoarece nu a fost citat pentru ultimul termen de judecată, nu

sunt întemeiate și nu pot fi primite.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că recurentul-pârât a avut cunoștință de termenul

acordat în 15 noiembrie 2011, deoarece la dosarul cauzei există cererea

acestuia prin care solicită studierea dosarului, iar ulterior, în 10 noiembrie

2011, depune la dosar un punct de vedere pentru acest termen. Mai mult, la

dosar există citație emisă pentru acest termen, semnată de o rudă a

recurentului.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond în mod corect a admis acțiunea

reclamantului, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.P.I. împotriva Sentinței civile nr. 7402 din 6 decembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ