ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3167/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3167/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.S.,

constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată

C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi 187/1999

modificată și completată, în ceea ce îl privește pe pârât, în prezent deținător

al titlului de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

A mai arătat

reclamantul că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr.

S/DI/1/2324 din 15 septembrie 2008, pârâtul a fost recrutat la data de 12

decembrie 1961 /.../ pe bază de materiale compromițătoare, care au constat în

activitatea politică trecută a agentului, fost membru F.D.C. cu activitate și după

1944, plus situația rudelor sale, dintre care la data recrutării, se găseau în

detenție pentru activitate contrarevoluționară, un frate și 2 unchi de-ai săi.

La toate acestea sau mai adăugat și comportarea incorectă a candidatului din

ultimul timp, afacerile lui de contrabandă, abuz în serviciu și unele

manifestări dușmănoase. La aceeași dată, semnează angajament olograf prin care

preia și numele conspirativ „A.I.".

La 12 iunie 2009,

pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția de tardivitate și excepția

nulității notei de constatare nr. S/DI/I/2324 din 15 septembrie 2008.

A mai arătat că la

data de 04 mai 2009, a primit adresa RCG1719/09 din 24 aprilie 2009, adresă

prin care a fost informat ca pe rolul Curții de Apel București a fost

înregistrata prezenta acțiune in constatare, ca urmare a întocmirii si

aprobării notei de constatare.

În legătură cu

excepția tardivității, pârâtul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.

37 alin. (3) din Regulamentul de organizare, acțiunea in constatare se introduce

in termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, or

acțiunea este înregistrată la instanță în data de 30 martie 2009, la peste 2

ani si doua luni de la sesizare și la peste șase luni de la emiterea notei de

constatare.

În ceea ce privește

excepția nulității notei de constatare nr. S/DI/I/2324 din 15 septembrie 2008,

pârâtul a arătat că Nota de constatare este nulă datorită nerespectării

termenelor procedurale și a nerespectării procedurii de adoptare.

Pe fondul cauzei, pârâtul

solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 3297 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția

tardivității și a respins cererea ca tardivă.

Prin decizia nr. 2057

din 22 aprilie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința

civilă nr. 3297 din 14 octombrie 2009 și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Prin sentința civilă

nr. 3683 din 1 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul M.S., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut în primul rând că, în cauză, nu există nici o

dovadă a existenței avizului Direcției juridice și, chiar dacă acest aviz are

un caracter consultativ, Colegiul CNSAS nefiind ținut de concluziile acestui

aviz, el este obligatoriu fiind impus de o normă imperativă, lipsa lui atrăgând

nulitatea notei de constatare.

Pe fondul cauzei

prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2

lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a apreciat că prima

condiție nu este îndeplinită deoarece informațiile furnizate de pârât cu

privire la relațiile cu eventuali cetățeni străini nu vizează activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Aceste activități sau

atitudini trebuie să privească ideile și activitatea regimului comunist pentru

a fi potrivnice. Regimul comunist nu interzicea relațiile cu cetățenii străini.

Doar dacă ar fi fost așa, relațiile cu cetățenii străini ar fi fost potrivnice

regimului comunist.

S-a mai apreciat că

celelalte informații furnizate de pârât privesc aspecte cum ar fi faptul că o

persoană de la Securitate deține o mașină neagră, că un cetățean face drumuri

des la București, etc.

A constatat prima

instanță că nici a doua condiție nu este îndeplinită deoarece informațiile

furnizate de pârât nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Nu sunt vizate, încălcarea dreptului la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la munca și dreptul la viață

privată, toate informațiile furnizate de pârât vizând aspecte marginale,

nefiind de natură a produce vreo consecință persoanelor vizate.

Din lecturarea

actelor, s-a constatat că singura informație care a produs efecte, este cea

referitoare la originea unui anume N., dar excluderea acestuia din serviciu, nu

a avut nici o legătură cu informația furnizată de pârât, autoritățile de la

acel moment având cunoștință de originea acestuia.

A mai reținut prima

instanță că inconsistența relațiilor furnizate de pârât securității, precum și

modul de a se raporta la solicitările acestor organe rezultă chiar din

cuprinsul celor trei caracterizări întocmite de agenții de securitate care îl

supravegheau - paginile 5-7 punctul E "alte documente care descriu relația

cu securitatea" - nota de constatare.

Un ultim argument

reținut de instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate a constat în

faptul că în data de 28 octombrie 1965 reclamantului i s-a întocmit referat cu

propunere de excludere de același maior D.T., fiind exclus din rețeaua

informativă.

î

mpotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce

privește soluția de respingere a acțiunii având ca obiect constatarea

existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe

pârât.

Se arată în motivele

de recurs că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu

privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist și condiția

referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În ceea ce privește

prima condiție prevăzută de lege pentru reținerea calității de colaborator al

Securității și anume furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni

potrivnice regimului comunist, recurentul arată că în mod greșit instanța de

fond a apreciat în mod contradictoriu că, pe de o parte, „toate informațiile

furnizate de pârât vizau aspecte marginale, nefiind de natură a produce vreo

consecință persoanelor vizate”, iar pe de altă parte a reținut că „singura

informație care a produs efecte este cea referitoare la originea unui anume N.”.

Această notă a fost înlăturată în mod greșit pe considerentul că originea

persoanei vizate de informarea pârâtului – tatăl fusese jandarm înainte de instaurarea

comunismului, era cunoscută de organele de securitate. Aceasta deoarece această

notă, care a vizat o atitudine potrivnică regimului comunist, respectiv

nemulțumirea unei persoane față de discriminarea la care era supusă de regim a

avut consecințe directe deoarece persoana vizată a fost îndepărtată de la locul

de muncă în urma măsurilor propuse de ofițerul de securitate în finalul notei,

rezultând o legătură de cauzalitate dintre denunțul pârâtului și măsura dispusă

de organele de securitate, fiind îndeplinită și a doua condiție referitoare la

vizarea încălcării unor drepturi fundamentale. În cauză, instanța de fond nu a

ținut cont de consecința dură pentru persoana care era nevoită să o suporte:

pierderea locului de muncă pe motivul că „tatăl său are un trecut dubios”.

Se arată că instanța

de fond a reținut,ca argument al soluției de respingere, faptul că la ultima

caracterizare, ofițerul de legătură al pârâtului a propus excluderea pârâtului

ca urmare a scăderii numărului de informații furnizate, fără a ține cont că

această propunere vizează ultima perioadă a colaborării.

Se arată că în cauză

sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, iar în ceea ce privește excepția nulității notei de constatare pentru

lipsa avizului consultativ al Direcției Juridice, recurentul arată că în baza

art. 305 C. proc. civ. înțelege să depună acest aviz – fila 14-16 dosar recurs.

La dosar,

intimatul-pârât a formulat concluzii scrise în care solicita respingerea

recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

recurate.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente că în cauză sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința fiind dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Soluția de respingere

a acțiunii, având ca obiect cererea de constatare a existenței calității de

colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul – intimat este

nelegală și netemeinică în raport de probele administrate, care susțin nota de

constatare nr. S/DI/I 2324 din 15 septembrie 2008, în cauză fiind îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de norma legală.

În ceea ce privește

excepția nulității notei de constatare nr. S/DI/I 2324 din 15 septembrie 2008,

reținută de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, Curtea

reține ca neîntemeiată această excepție. Aceasta deoarece, în primul rând

această notă are un caracter premergător nefiind un act administrativ, în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În al doilea

rând în raport de considerentele instanței de fond, în recurs s-a depus de

recurent, în baza art. 305 C. proc. civ., avizul Direcției Juridice din 29

ianuarie 2009 dat asupra notei de constatare din 15 septembrie 2008, aviz care

confirmă legala sesizare a instanței competente la data de 26 martie 2009.

Curtea verificând

actele care au stat la baza notei de constatare, în raport de motivele de

recurs apreciază pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul

existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe

pârâtul-intimat.

În fapt, prin cererea

nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007 adresată recurentului-pârât de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se

solicită verificarea în baza fostei Legi nr. 187/1999 modificată și completată,

în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat, în calitatea sa de deținător a

titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Din acte rezultă că

pârâtul-intimat a fost recrutat de Securitate la data de 12 decembrie 1961

semnând un „Angajament” în scopul declarat al reabilitării „față de legile RSR

pe care le-am încălcat în repetate rânduri”. Cu aceeași ocazie dobândește

numele conspirativ „A.I.”. În calitate de sursă a Securității toate notele

furnizate în perioada 1961 – 1965 sunt semnate cu acest nume – fila 55 dosar

fond.

În legătură cu acest

angajament, Curtea nu va reține susținerile din întâmpinare și din concluziile

scrise, pârâtul neîncadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 2 lit.

b) teza a II-a și a III-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Faptul că a fost

urmărit anterior recrutării pentru faptul că între anii 1948 – 1949 a făcut parte dintr-o organizație legionară de tineret nu infirmă valabilitatea angajamentului

și colaborarea ulterioară cu organele de securitate. Din însăși conținutul

angajamentului rezultă că pârâtul a dorit să semneze acest angajament în scopul

reabilitării, pentru faptul că a încălcat legile statului comițând diferite

delicte de drept comun – contrabandă sau abuz în serviciu.

Din nota

caracterizare din 20 aprilie 1963 – fila 70 dosar fond rezultă următoarele: că

angajamentul scris a fost dat, „fără obiecțiuni din partea candidatului”, iar în

„procesul recrutării celui în cauză nu s-au folosit metode injuste”. În raport

de aceste acte, Curtea nu va reține susținerile privind existența unor

constrângeri psihice sau fizice de natură a vicia consimțământul pârâtului.

Acesta a dorit să devină sursă a Securității pentru a-i fi trecut cu vederea

faptele ilicite comise de el anterior anului 1961.

În această calitate

de sursă a Securității pârâtul-intimat a furnizat periodic informații

Securității în perioada decembrie 1961 – iunie 1965, iar o parte din

informațiile furnizate în prima parte a colaborării 1961 – 1963 se refereau la

activități sau atitudini potrivnice regimului comunist.

În mod greșit

instanța de fond a înlăturat notele informative date de pârât la 21 martie 1962

– fila 188 dosar fond, și ulterior la data de 25 februarie 1963 – fila 1961

dosar fond, date cu privire la numitul N.J. pe considerentul că Securitatea

cunoștea „originea nesănătoasă” anterior notei date de pârât din 21 martie

1962.

Această susținere a

instanței de fond este contrazisă de cronologia evenimentelor din care rezultă îndeplinirea

ambelor condiții legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

respectiv denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist și cea

referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

Astfel, din acte

rezultă că în baza notei date de pârât în calitate de sursă a „Securității” din

21 martie 1962 – fila 188 dosar fond, notă apreciată ca interesantă s-a deschis

ulterior dosar de urmărire la data de 10 septembrie 1962 – fila 193 dosar, care

a fost închis la data de 30 aprilie 1963.

Concret, intimatul a

relatat Securității, într-o notă informativă extrem de amplă și amănunțită,

despre faptul că un coleg nu reușise să se angajeze la alt loc de muncă

întrucât era fiu de fost jandarm și deținut politic. Cel denunțat, evident

extrem de nemulțumit, i se plânsese intimatului în legătură cu această

situație, fără să știe că vorbește cu un informator al Securității. Intimatul a

anunțat Securitatea - la 21 martie 1962 (filele 7, 8 din

Nota de Constatare) - printr-o notă informativă în

care se menționa nu numai împrejurarea de care am amintit mai sus, dar și alte

aspecte legate de viața personală și profesională a celui

denunțat, de

natură să-l denigreze pe acesta și să-l prezinte în fața autorităților drept un

„un laș, lipsit de caracter".

În

urma acestui denunț, un căpitan de Securitate a menționat, chiar la finalul

notei

informative primite de la intimat: „propun a se lua

legătura cu conducerea O.C.M. pentru

a-l înlocui pe acest fiu de jandarm și

criminal de război ce nu are ce căuta pe vase. Agentul să-l urmărească în

continuare."

Intervențiile

ofițerilor Securității pe lângă superiorii persoanei denunțate și-au produs

efectul

urmărit, iar după o perioadă de timp aceștia au consemnat faptul că victima

denunțului

„manifestă

îngrijorare deoarece conducerea O.C.M.-ului Port Constanța i-a comunicat

(persoanei

denunțate de intimat, n.n.) să-și găsească un nou serviciu. în sensul că.

datorită

trecutului

pe care l-a avut tatăl său, nu mai poate lucra în port. Precizăm că aceasta s-a

întâmplat în urma informării noastre făcută

organelor de partid cu mai multe elemente

necorespunzătoare din portul

Constanța."

Printr-o relatare

ulterioară, chiar intimatul anunța Securitatea că victima denunțului

său „va fi dat afară din serviciu, deoarece tatăl

său are un trecut dubios"

Deși

denunțul descris anterior nu este singurul care se referă la atitudini

potrivnice

regimului

comunist el este de ajuns pentru a demonstra existența calității de colaborator

al

Securității, astfel cum este aceasta

definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

cu

privire la intimat.

Și

în alte rânduri, intimatul a informat Securitatea despre atitudinile potrivnice

regimului pe care le-au avut alte persoane pe care le cunoștea. Este adevărat

că acestea din urmă nu

sunt

la fel de grave, sub raportul consecințelor, ca primul denunț amintit, însă se

refereau și

ele la atitudini potrivnice

regimului și vizează încălcarea unor drepturi și libertăți

fundamentale.

Spre exemplu, o

persoană a fost denunțată de intimat pentru că ataca în termeni

deosebit de virulenți un ofițer de Securitate, pe

care îl numea „șarpele”.

O

altă persoană era denunțată fiindcă se lăuda că fusese informator a! „organelor

de

stat",

dar renunțase

la această calitate.

În plus, denunțurile

vizau relații neoficiale (legături de prietenie) dintre cetățeni români

și cetățeni străini. Acest tip de relații era,

după cum se știe, în afara cadrului permis de rigorile

statului totalitar. întreținerea unor astfel de

relații, fără a le raporta autorităților, era, fără doar și

poate, o

atitudine neagreată de regim și. prin urmare, potrivnică acestuia.

Curtea apreciază că în

mod greșit instanța de fond a reținut că s-a propus excluderea pârâtului-intimat

ca urmare a scăderii numărului de informații date Securității ca argument al

soluției de respingere. Aceasta deoarece aceste aprecieri din nota de

caracterizare din 19 octombrie 1965 – filele 73-75 dosar fond, prin care se

propune excluderea, a privit ultima parte a colaborării intimatului cu

Securitatea.

Din analiza notei

caracterizare din 19 octombrie 1965 – filele 73-75 dosar fond rezultă că s-a

propus excluderea pârâtului din calitatea sa de sursă Securității din cauza

faptului că „nu aduce nici o contribuție la rezolvarea sarcinilor ce ne stau în

față”. Colaborarea sa nu a fost apreciată utilă de către Securitate, pârâtul

fiind a fost caracterizat ca un „element ranchiunos”, „un element îngâmfat” și

care „nu este simpatizat de salariații I.H.R. Mamaia și nu se bucură de atenția

și încrederea elementelor către care să poată fi dirijat”.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea apreciază că recursul declarat este fondat și urmează a fi

admis în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Va modifica sentința

atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamant și va constata

calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul M.S. în

sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 3683 din 1 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

Constată existența calității de

colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.S., în sensul

dispozițiilor art.2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 mai 2011.