ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate calitatea acestuia de colaborator al securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către S.S.P.R.D., s-a solicitat verificarea pârâtului în temeiul Legii nr. 187/1999, sub aspectul stabilirii calității de agent sau colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlu de revoluționar. Întrucât pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru victoria din decembrie 1989 și având în vedere dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008, precum și faptul că la data intrării în vigoare a acesteia, verificările prevăzute de lege, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (l), cererea reclamantului a fost apreciată ca fiind legală. S-a mai arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/2873 din 15 octombrie 2008, pârâtul a fost recrutat, în calitate de colaborator, în vederea încadrării informative a obiectivului G. semnalată în legătură cu persoane din țară aflate în atenția D.S.S. La data de 8 decembrie 1989, pârâtul a semnat Angajamentul, având numele conspirativ de colaborator, E. Reclamantul apreciază că, în speță, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”. 2. Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1733 din 16 aprilie 2010, a admis cererea formulată de C.N.S.A.S., constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității: i) Informațiile furnizate Securității să se refere la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

ii) Informațiile prevăzute la pct. l să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților lor fundamentale ale omului. În speță, prima instanță a stabilit raportat la înscrisurile depuse la dosar, că ambele condiții au fost îndeplinite astfel că admițând acțiunea a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. 3. Recursul promovat de pârâtul C.L. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, în termen legal a declarat recurs pârâtul C.L. Un singur motiv de recurs a fost succint înfățișat, constând în solicitarea de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe suplimentare.

Astfel, recurentul a arătat că instanța de fond a omis a se pronunța asupra probelor solicitate prin întâmpinare, fiindu-i totodată încălcat și dreptul la apărare prin faptul că la termenul la care urmau a se discuta aceste probatorii, cauza a fost reținută în pronunțare, deși, prin apărător ales, s-a cerut amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând sentința atacată prin prisma motivului de recurs susținut dar și față de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ca și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele dosarului atestă, incontestabil, că sentința nr. 1733 a fost pronunțată, la data de 16 aprilie 2010, termen de judecată la care apărătorul recurentului - pârât nu a prezentat concluzii orale, în condițiile în care, după cum rezultă din partea introductivă a sentinței, acesta s-a prezentat după reținerea cauzei spre soluționare. Astfel, la strigarea cauzei a fost prezent numai reprezentantul autorității reclamante. Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată critica recurentului vizând pretinsa încălcare a dreptului său la apărare câtă vreme, soluționarea cauzei în modalitatea înfățișată nu s-a realizat cu încălcarea normelor de procedură, fiind evident că pentru respectivul termen de judecată ambele părți din cauză aveau termen în cunoștință, iar termenele anterioare de judecată fuseseră acordate tocmai pentru ca pârâtul să își poată angaja apărător, conform art. 156 alin. (l) C. proc.

civ. și respectiv pentru a se lua cunoștință de întâmpinarea depusă apoi de apărătorul său. În fine, se impune a se menționa că la dosar, contrar celor susținute de recurent, nu se află nici un înscris prin care apărătorul pârâtului - recurent să fi solicitat, în vederea termenului acordat pentru 16 aprilie 2010, despre care avea cunoștință, fie amânarea, fie strigarea dosarului la o anumită oră, după cum nici acordarea unui termen pentru depunerea de concluzii scrise nu a fost formulată în scris și înregistrată la dosar. Față de cele învederate rezultă așadar că nu se poate reține că judecătorul fondului ar fi încălcat prevederile procedurale privitoare la soluționarea cauzelor cu respectarea drepturilor procesuale ale părților, vizând, cu precădere, dreptul la apărare.

De altfel, din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâtul recurent la dosar, prin care se solicită respingerea acțiunii C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, nu rezultă care sunt, efectiv, probatoriile pe care pârâtul ar fi intenționat să le administreze în cauză, în apărare. Simpla menționare generică a probei cu „înscrisuri și un martor”, fără nici o altă referire concretă la actele ce urmau să fie înfățișate și la relevanța acestora nu este de natură a demonstra utilitatea și pertinența unui probatoriu suplimentar și pentru a se susține că în lipsa administrării acestuia s-a creat recurentului o vătămare, în sensul art. 105 C. proc. civ. Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte reține așadar că nu se poate susține cu temei că pârâtul - recurent, prin întâmpinarea depusă, ar fi propus efectiv probe în combaterea acțiunii reclamantei C.N.S.A.S., asupra cărora instanța de fond a omis a se pronunța sau a le administra, exigența prevederilor art. 115 și 118 C. proc.

civ., nefiind satisfăcută. Examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca prima instanța a soluționat cu justețe și printr-o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, raportate la situația de fapt din cauză, cererea C.N.S.A.S., argumentându-și soluția adoptată prin ample și convingătoare referiri la probatoriile administrate, respectiv la notele informative ce îndeplinesc cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nici din această perspectivă nu se poate reține vreun alt motiv de nelegalitate al sentinței. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinței civile nr. 1733 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.