ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei

Reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată

pe pârâtul C.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să

constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de

către S.S.P.R.D., s-a solicitat verificarea pârâtului în temeiul Legii nr. 187/1999,

sub aspectul stabilirii calității de agent sau colaborator al Securității, a

persoanelor care dețin titlu de revoluționar. Întrucât pârâtul este deținător

al titlului de luptător pentru victoria din decembrie 1989 și având în vedere

dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, precum și faptul că la data

intrării în vigoare a acesteia, verificările prevăzute de lege, se aflau în

derulare, potrivit art. 33 alin. (l), cererea reclamantului a fost apreciată ca

fiind legală.

S-a mai arătat că, așa cum rezultă și

din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/2873 din 15 octombrie 2008,

pârâtul a fost recrutat, în calitate de colaborator, în vederea încadrării

informative a obiectivului G. semnalată în legătură cu persoane din țară aflate

în atenția D.S.S.

La data de 8 decembrie 1989, pârâtul a

semnat Angajamentul, având numele conspirativ de colaborator, E.

Reclamantul apreciază că, în speță,

sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a

se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”.

primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a

VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1733 din 16

aprilie 2010, a admis cererea formulată de C.N.S.A.S., constatând calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este necesară îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții pentru a se reține calitatea de colaborator

al Securității:

i) Informațiile furnizate Securității

să se refere la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

ii) Informațiile prevăzute la pct. l

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților lor fundamentale ale omului.

În speță, prima instanță a stabilit

raportat la înscrisurile depuse la dosar, că ambele condiții au fost

îndeplinite astfel că admițând acțiunea a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Împotriva sentinței pronunțate de

prima instanță, în termen legal a declarat recurs pârâtul C.L.

Un singur motiv de recurs a fost

succint înfățișat, constând în solicitarea de casare a sentinței și de

trimitere a cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe suplimentare.

Astfel, recurentul a arătat că

instanța de fond a omis a se pronunța asupra probelor solicitate prin

întâmpinare, fiindu-i totodată încălcat și dreptul la apărare prin faptul că la

termenul la care urmau a se discuta aceste probatorii, cauza a fost reținută în

pronunțare, deși, prin apărător ales, s-a cerut amânarea pronunțării pentru

depunerea de concluzii scrise.

de recurs

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând sentința

atacată prin prisma motivului de recurs susținut dar și față de prevederile art.

304

1

C. proc. civ., ca și raportat la prevederile legale incidente

din materia supusă verificării, reține că nu subzistă în cauză motive de

nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii primei

instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele dosarului atestă,

incontestabil, că sentința nr. 1733 a fost pronunțată, la data de 16 aprilie

2010, termen de judecată la care apărătorul recurentului - pârât nu a prezentat

concluzii orale, în condițiile în care, după cum rezultă din partea

introductivă a sentinței, acesta s-a prezentat după reținerea cauzei spre

soluționare. Astfel, la strigarea cauzei a fost prezent numai reprezentantul

autorității reclamante.

Înalta Curte apreciază că nu este

întemeiată critica recurentului vizând pretinsa încălcare a dreptului său la

apărare câtă vreme, soluționarea cauzei în modalitatea înfățișată nu s-a

realizat cu încălcarea normelor de procedură, fiind evident că pentru

respectivul termen de judecată ambele părți din cauză aveau termen în

cunoștință, iar termenele anterioare de judecată fuseseră acordate tocmai

pentru ca pârâtul să își poată angaja apărător, conform art. 156 alin. (l) C.

proc. civ. și respectiv pentru a se lua cunoștință de întâmpinarea depusă apoi

de apărătorul său.

În fine, se impune a se menționa că la

dosar, contrar celor susținute de recurent, nu se află nici un înscris prin

care apărătorul pârâtului - recurent să fi solicitat, în vederea termenului

acordat pentru 16 aprilie 2010, despre care avea cunoștință, fie amânarea, fie

strigarea dosarului la o anumită oră, după cum nici acordarea unui termen

pentru depunerea de concluzii scrise nu a fost formulată în scris și

înregistrată la dosar.

Față de cele învederate rezultă așadar

că nu se poate reține că judecătorul fondului ar fi încălcat prevederile procedurale

privitoare la soluționarea cauzelor cu respectarea drepturilor procesuale ale

părților, vizând, cu precădere, dreptul la apărare.

De altfel, din cuprinsul întâmpinării

depuse de pârâtul recurent la dosar, prin care se solicită respingerea acțiunii

C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, nu rezultă care sunt, efectiv, probatoriile pe

care pârâtul ar fi intenționat să le administreze în cauză, în apărare.

Simpla menționare generică a probei cu

„înscrisuri și un martor”, fără nici o altă referire concretă la actele ce

urmau să fie înfățișate și la relevanța acestora nu este de natură a demonstra

utilitatea și pertinența unui probatoriu suplimentar și pentru a se susține că

în lipsa administrării acestuia s-a creat recurentului o vătămare, în sensul art.

105 C. proc. civ.

Concluzionând pe acest aspect, Înalta

Curte reține așadar că nu se poate susține cu temei că pârâtul - recurent, prin

întâmpinarea depusă, ar fi propus efectiv probe în combaterea acțiunii

reclamantei C.N.S.A.S., asupra cărora instanța de fond a omis a se pronunța sau

a le administra, exigența prevederilor art. 115 și 118 C. proc. civ., nefiind

satisfăcută.

Examinând cauza și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază

ca prima instanța a soluționat cu justețe și printr-o corectă aplicare a

prevederilor legale incidente, raportate la situația de fapt din cauză, cererea

C.N.S.A.S., argumentându-și soluția adoptată prin ample și convingătoare

referiri la probatoriile administrate, respectiv la notele informative ce

îndeplinesc cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nici din

această perspectivă nu se poate reține vreun alt motiv de nelegalitate al

sentinței.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.L.

împotriva sentinței civile nr. 1733 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 ianuarie 2011.