ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul A.C. a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat verificarea pârâtului sub aspectul posibilei calității de lucrător sau colaborator al securității, având în vedere calitatea pârâtului de revoluționar /luptător cu merite deosebite în Revoluția din Decembrie 1989 atestată prin titlu. S-a mai arătat că prin Nota de constatare nr. S/DI/1/1826 din 4 august 2008 s-a consemnat că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a I.P.R.R.P.

Prahova în perioada 1986-1989, de asemenea, că a furnizat informații ce au fost consemnate de ofițerii de securitate cu ocazia recrutării sale dar și ulterior sub pseudonimul „A.”, fiind întrunite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1272 din 25 martie 2009 a respins excepția tardivității introducerii acțiunii ca neîntemeiată și a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., constatând existența calității pârâtului de colaborator al securității. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată, date fiind înscrisurile ce se află la dosar. A mai reținut și faptul că a fost necesară introducerea unei acțiunii în justiție care să fie soluționată în baza înscrisurilor administrate de părți, nota de constatare nefiind o probă din care să rezulte calitatea pentru care s-a promovat acțiunea în constatare. Referitor la excepția tardivității acțiunii prima instanță a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 nu a reglementat un termen de introducere a acțiunii, iar termenul de 7 zile prevăzut de autoritatea pârâtă prin Regulamentul de organizare și funcționare este unul de recomandare ce nu poate fi impus acesteia ca o decădere din dreptul de a se adresa justiției.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul A.C., care a invocat dispozițiile art. 304 1 , art. 304 pct. 7 teza I și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca temei legal. Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a adus, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - În mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamant în raport de termenul de 7 zile prevăzut de Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. - Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a preluat numai susținerile reclamantului, fără a ține seama și de argumentele sale. - Recurentul consideră că nu a săvârșit fapte care vizau suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel că în mod eronat s-a constatat calitatea sa de colaborator al Securității, care îi aduce atingere imaginii, onoarei și demnității sale.

Se arată și faptul că în cazul altor persoane C.N.S.A.S. a reținut că, deși au fost furnizate note informative, acestea nu au făcut rău nimănui. Întrucât datele furnizate, în condițiile menționate, nu s-au referit la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului ci au vizat utilaje, activități din sectorul presare, de producție, de aprovizionare, presiune scăzută a gazului, se apreciază că este nelegală soluția pronunțată în cauză. Recurentul-pârât a depus înscrisuri în susținerea celor invocate și a formulat note scrise prin care a reiterat criticile din cererea de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse. După cum se constată, obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului A.C. Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar deconspirarea Securității. Acest act normativ nu prevede un termen în ceea ce privește formularea unei astfel de cereri de către C.N.S.A.S. De asemenea, termenul de 7 zile menționat de recurent ca nefiind respectat pentru introducerea acțiunii, în mod corect a fost apreciat de prima instanță ca fiind unul de recomandare, cu atât mai mult cu cât acestuia nu i-a fost stabilită de intimatul-reclamant natura juridică și nici nu s-a prevăzut vreo sancțiune a nerespectării lui.

Prin urmare, soluția instanței cu referire la excepția tardivității, invocată de pârât este una corectă, astfel că este nefondată critica referitoare la acest aspect. Examinând sentința recurată, se constată că aceasta respectă cerințele art. 261 alin. (1) C. proc. civ. Faptul că în raport de dovezile prezentate în cauză s-a constatat calitatea de colaborator a recurentului-pârât nu înseamnă că argumentele sale nu au fost supuse analizei, situație care rezultă chiar din considerentele sentinței. În consecință, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținută. De asemenea, este nefondată și critica ce vizează situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd că termenul de colaborator al Securității are următoarele semnificații: „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Este necontestat faptul că recurentul a încheiat un angajament de colaborare la 29 ianuarie 1986 și a preluat numele conspirativ de colaborare „A.”, fiind folosit în calitate de colaborator în perioada 1986-1989 (fila 30 dosar Tribunalul București).

Prin angajamentul semnat, recurentul și-a asumat sarcina de a „sprijini în mod organizat și secret organele de securitate, în cunoașterea problemelor ce interesează”, astfel că acesta cunoștea scopul și obiectivele recrutării sale. Recurentul a recunoscut și notele informative pe care le-a dat în această calitate. Prin urmare, nu prezintă relevanță aspectele referitoare la recrutarea sa „abuzivă” sau modalitatea de desfășurare a acestei colaborări. Susținerile acestuia în sensul că datele furnizate nu au vizat îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale nu pot fi reținute ca fiind fondate.

Este adevărat că unele note informative privesc informații legate de activitatea de producție din întreprindere, însă prin aprecierea ca „util muncii” de colaborator ce rezultă din rapoartele și notele de analiză, chiar după o perioadă de 3 ani de la recrutare (nota 212 din 20 septembrie 1989 – fila 31 dosar Tribunalul București) denotă că tipul informațiilor furnizate conțineau aspecte ce interesau Securitatea, respectiv activități potrivnice regimului comunist. Nu sunt negate informațiile cu privire la numitul „S.G.” din nota din 9 februarie 1987, astfel că nu prezintă relevanță susținerile că nu a existat un salariat la I.P.R. Pleșa cu acest nume și adresa nr. 1145 din 21 octombrie 2009 a administratorului judiciar al SC R. S.P.R.L.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în cererea de recurs (fila 7), referindu-se la „singura persoană nominalizată în notele scrise” recurentul arată că aceasta ocupă în prezent o funcție de demnitate publică ceea ce înseamnă că știa cine era persoana menționată în acele note. Prin urmare, aceste înscrisuri dovedesc că recurentul a furnizat informații potrivit scopului pentru care a fost recrutat iar acestea vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Faptul că acestea nu au fost urmate de cercetări și repercursiuni împotriva vreunor persoane vizate de informațiile date nu prezintă importanță întrucât legiuitorul, la stabilirea calității de colaborator, nu a impus și condiția ca respectivele persoane să fie și investigată de Securitate.

Este evident că informațiile date de recurent oricând ar fi putut fi folosite la dosarele persoanelor la care se referă acestea. În raport de cele reținute se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Înalta Curte, date fiind considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinței civile nr. 1272 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.