ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu

cu pârâtul A.C. a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului

de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin cererea formulată de către Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat

verificarea pârâtului sub aspectul posibilei calității de

lucrător sau colaborator al securității, având în vedere

calitatea pârâtului de revoluționar /luptător cu merite deosebite în

Revoluția din Decembrie 1989 atestată prin titlu.

S-a mai arătat că prin Nota de

constatare nr. S/DI/1/1826 din 4 august 2008 s-a consemnat că pârâtul a

fost recrutat pentru supravegherea informativă a I.P.R.R.P. Prahova în

perioada 1986-1989, de asemenea, că a furnizat informații ce au fost

consemnate de ofițerii de securitate cu ocazia recrutării sale dar

și ulterior sub pseudonimul „A.”, fiind întrunite condițiile

prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de

colaborator al Securității.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1272 din 25 martie 2009 a respins excepția tardivității introducerii acțiunii ca neîntemeiată și a admis

acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., constatând existența

calității pârâtului de colaborator al securității.

Pentru a hotărî astfel instanța

a reținut, în esență, că în speță sunt

îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a

fost modificată, date fiind înscrisurile ce se află la dosar. A mai

reținut și faptul că a fost necesară introducerea unei

acțiunii în justiție care să fie soluționată în baza

înscrisurilor administrate de părți, nota de constatare nefiind o

probă din care să rezulte calitatea pentru care s-a promovat

acțiunea în constatare.

Referitor la excepția

tardivității acțiunii prima instanță a statuat că

O.U.G. nr. 24/2008 nu a reglementat un termen de introducere a acțiunii,

iar termenul de 7 zile prevăzut de autoritatea pârâtă prin

Regulamentul de organizare și funcționare este unul de recomandare ce

nu poate fi impus acesteia ca o decădere din dreptul de a se adresa

justiției.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul

A.C., care a invocat dispozițiile art. 304

1

, art. 304 pct. 7

teza I și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca temei legal.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât

a adus, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- În mod greșit instanța

de fond a respins excepția tardivității formulării

acțiunii de către reclamant în raport de termenul de 7 zile

prevăzut de Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

- Hotărârea recurată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, a preluat numai susținerile reclamantului,

fără a ține seama și de argumentele sale.

- Recurentul consideră că nu a

săvârșit fapte care vizau suprimarea sau îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, astfel că în mod

eronat s-a constatat calitatea sa de colaborator al Securității, care

îi aduce atingere imaginii, onoarei și demnității sale.

Se arată și faptul că în

cazul altor persoane C.N.S.A.S. a reținut că, deși au fost

furnizate note informative, acestea nu au făcut rău nimănui.

Întrucât datele furnizate, în condițiile menționate, nu s-au referit

la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale

omului ci au vizat utilaje, activități din sectorul presare, de producție,

de aprovizionare, presiune scăzută a gazului, se apreciază

că este nelegală soluția pronunțată în cauză.

Recurentul-pârât a depus înscrisuri în

susținerea celor invocate și a formulat note scrise prin care a

reiterat criticile din cererea de recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor

formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub

toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., apreciază

că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

După cum se constată, obiectul

acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie

constatarea calității de colaborator al Securității a

pârâtului A.C.

Prin urmare, formularea unei astfel de

cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind

accesul la propriul dosar deconspirarea Securității.

Acest act normativ nu prevede un termen

în ceea ce privește formularea unei astfel de cereri de către C.N.S.A.S.

De asemenea, termenul de 7 zile menționat

de recurent ca nefiind respectat pentru introducerea acțiunii, în mod

corect a fost apreciat de prima instanță ca fiind unul de

recomandare, cu atât mai mult cu cât acestuia nu i-a fost stabilită de

intimatul-reclamant natura juridică și nici nu s-a prevăzut vreo

sancțiune a nerespectării lui.

Prin urmare, soluția instanței

cu referire la excepția tardivității, invocată de pârât

este una corectă, astfel că este nefondată critica referitoare

la acest aspect.

Examinând sentința recurată, se

constată că aceasta respectă cerințele art. 261 alin. (1) C.

proc. civ. Faptul că în raport de dovezile prezentate în cauză s-a constatat

calitatea de colaborator a recurentului-pârât nu înseamnă că

argumentele sale nu au fost supuse analizei, situație care rezultă

chiar din considerentele sentinței.

În consecință, critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi

reținută.

De asemenea, este nefondată și

critica ce vizează situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În mod corect instanța de fond a

constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd că termenul de colaborator al

Securității are următoarele semnificații: „persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note

și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Este necontestat faptul că

recurentul a încheiat un angajament de colaborare la 29 ianuarie 1986 și a

preluat numele conspirativ de colaborare „A.”, fiind folosit în calitate de

colaborator în perioada 1986-1989 (fila 30 dosar Tribunalul București).

Prin angajamentul semnat, recurentul

și-a asumat sarcina de a „sprijini în mod organizat și secret

organele de securitate, în cunoașterea problemelor ce interesează”,

astfel că acesta cunoștea scopul și obiectivele recrutării

sale.

Recurentul a recunoscut și notele

informative pe care le-a dat în această calitate.

Prin urmare, nu prezintă

relevanță aspectele referitoare la recrutarea sa „abuzivă” sau

modalitatea de desfășurare a acestei colaborări.

Susținerile acestuia în sensul

că datele furnizate nu au vizat îngrădirea dreptului și

libertăților fundamentale nu pot fi reținute ca fiind fondate.

Este adevărat că unele note

informative privesc informații legate de activitatea de producție din

întreprindere, însă prin aprecierea ca „util muncii” de colaborator ce

rezultă din rapoartele și notele de analiză, chiar după o

perioadă de 3 ani de la recrutare (nota 212 din 20 septembrie 1989 – fila

31 dosar Tribunalul București) denotă că tipul

informațiilor furnizate conțineau aspecte ce interesau Securitatea,

respectiv activități potrivnice regimului comunist.

Nu sunt negate informațiile cu

privire la numitul „S.G.” din nota din 9 februarie 1987, astfel că nu

prezintă relevanță susținerile că nu a existat un

salariat la I.P.R. Pleșa cu acest nume și adresa nr. 1145 din 21

octombrie 2009 a administratorului judiciar al SC R. S.P.R.L.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în cererea

de recurs (fila 7), referindu-se la „singura persoană nominalizată în

notele scrise” recurentul arată că aceasta ocupă în prezent o

funcție de demnitate publică ceea ce înseamnă că știa

cine era persoana menționată în acele note.

Prin

urmare, aceste înscrisuri dovedesc că recurentul a furnizat

informații potrivit scopului pentru care a fost recrutat iar acestea vizau

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Faptul că

acestea nu au fost urmate de cercetări și repercursiuni împotriva

vreunor persoane vizate de informațiile date nu prezintă

importanță întrucât legiuitorul, la stabilirea calității de

colaborator, nu a impus și condiția ca respectivele persoane să

fie și investigată de Securitate. Este evident că

informațiile date de recurent oricând ar fi putut fi folosite la dosarele

persoanelor la care se referă acestea.

În raport de

cele reținute se apreciază că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

cu modificările și completările ulterioare, astfel că prima

instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

Înalta Curte,

date fiind considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinței

civile nr. 1272 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.