ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul M.D.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, după semnarea angajamentelor de colaborare cu securitatea, pârâtul a furnizat mai multe note informative despre diverse persoane. S-a solicitat admiterea acțiunii pentru că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. 2. Soluția instanței de fond.

Prin sentința nr. 2633 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul M.D.M., în sensul că a fost constatată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în temeiul cererii de verificare adresată C.N.S.A.S. de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, pârâtul a fost supus verificărilor sub aspectul calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, având în vedere că acesta este deținător al titlului de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit Nota de constatare nr. S/D.I./I/2157 din 27 august 2008 în temeiul căreia a sesizat instanța cu prezenta acțiune, depunând la dosar înscrisurile fostei Securități privitoare la pârât.

Astfel, instanța a reținut că pârâtul M.D.M. a fost recrutat în anul 1982 pentru supravegherea informativă a Dispensarului Uman din comuna Cerna, iar în anul 1986 a fost preluat în rețeaua informativă din cadrul Spitalului orășenesc Babadag, pentru încadrarea informativă a unor cadre medicale cu rude și relații în străinătate. La data de 25 iunie 1986 pârâtul a semnat un angajament cu organele Securității primind numele conspirativ de „Ș.”, iar ulterior „A.”. Instanța a reținut că pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în cuprinsul Notei de constatare anterior menționate privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informațiile comunicate au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D.M. considerând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală. În motivele de recurs se arată că hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt sub aspectul laturii obiective a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că notele informative vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare.

În sprijinul acestei afirmații, recurentul a adus ca argumente: - nota informativă din 1982 – când nu s-au denunțat activități sau atitudini ale persoanei împotriva regimului comunist ci era o relatare a pozițiilor sale șovine și naționaliste, poziții care nu au fost acceptate de nici un stat democratic, iar împotriva acestuia nu s-au luat măsuri; - notele informative din 1982 – 1983, 1986 nu se referă la încălcarea vreunui drept fundamental; - nota informativă din 25 iunie 1986 se referă la fosta sa soție și reprezintă o declarație la care erau supuși toți cetățenii români ai căror membrii de familie rămâneau în străinătate.

În privința modului în care s-a făcut recrutarea, recurentul arată că a semnat angajamentul după repetate presiuni psihice din partea ofițerilor care îl vizitau după rămânerea soției în străinătate și pentru că dorea să emigreze încă din anul 1981. De altfel, angajamentul arată că l-a semnat „în vederea cunoașterii și prevenirii săvârșirii unor infracțiuni sau altor manifestări antisociale”, aspect sub care își recunoaște legăturile cu Securitatea. Pentru că informațiile furnizate nu au avut caracter defăimător, nu au fost tendențioase, nu au pus în pericol viața sau sănătatea celor despre care a dat informații, recurentul consideră că nu poate fi calificat colaborator al Securității, chiar dacă a semnat un angajament.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, să fie respinsă acțiunea în constatare a C.N.S.A.S. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Recurentul a fost recrutat în anul 1982 de către organele de Securitate pe când era medic la Dispensarul Uman din comuna Cerna, județul Tulcea și apoi în 1986 a fost preluat în rețeaua informativă din cadrul Spitalului orășenesc Babadag unde era medic psihiatru, iar notele informative au fost semnate cu numele conspirativ „Ș.” sau „A.”.

Acesta recunoaște că a fost recrutat de securitate dar că ar fi acceptat colaborarea cu organele de securitate pentru că soția sa a rămas în străinătate în anul 1980, după o vizită în Franța și pentru că și-a depus dosarul să emigreze în 1981. Însă aceste susțineri nu vor fi respinse pentru că la dosarul de emigrare a renunțat din 1981, iar de soția sa a divorțat încă din 1982. Dacă aceste împrejurări ar fi „justificat” acceptarea colaborării cu Securitatea din anul 1982, ele nu mai pot fi considerate „presiuni” pentru recrutarea sa în anul 1986. De altfel, chiar cu ocazia contactării în anul 1986, recurentul a relatat despre una din colegele sale care se află în atenția organelor de securitate.

Așadar, nu se mai poate spune că după ce a divorțat de soția sa în 1982, după ce a renunțat la ideea de a emigra, recurentul a mai fost forțat în anul1986 de a da note despre colegii săi sau cunoștințele sale. Dacă recurentul recunoaște că a avut legături cu Securitatea „în vederea cunoașterii și prevenirii săvârșirii unor infracțiuni sale altor manifestări antisociale”, atunci trebuia să se limiteze la aceasta, dar notele întocmite nu vizează asemenea aspecte. Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile recurentului sunt nefondate. Conform acestui text, pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității” persoana trebuie - să fi dat informații Securității care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informațiile date să vizeze drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Din notele aflate la dosar rezultă că asemenea informații au fost furnizate de recurent în notele date Securității. În privința Notei din 1982-1983 referitoare la N.A., nu vor putea fi reținute susținerile recurentului referitoare la poziția șovină sau naționalistă a acelei persoane ca fiind o cauză a întocmirii acesteia pentru că persoana a fost indicată de recurent ca fiind în cercul său de cunoștințe și relații. Nici apărările recurentului ce vizau întocmirea notelor informative ce se referă la fosta sa soție nu pot fi reținute.

Dacă în anul 1982, când a fost întocmită Nota-raport din 5 decembrie 1982 privind modul cum a decurs cunoașterea personală, era perioada imediat următoare rămânerii soției în străinătate și desfacerii căsătoriei, Raportul întocmit în 1986 și care consemnează prezentarea a două materiale informative scrise, nu se mai poate justifica decât prin „dorința” recurentului de a aduce la cunoștință datele pe care le cunoștea și care vizau informații din cele vizate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin urmare, soluția instanței de fond a fost motivată, în fapt și în drept, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și nici nu a fost pronunțată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. A fost invocat de către recurent și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar nu au fost prezentate argumente care să facă incident acest text, dar instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic acestuia. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/204, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D.M. împotriva sentinței civile nr. 2633 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.