ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S.)

a chemat în judecată pe pârâtul M.D.M., solicitând să se constate

calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, după semnarea angajamentelor de colaborare cu

securitatea, pârâtul a furnizat mai multe note informative despre diverse

persoane.

S-a solicitat admiterea acțiunii

pentru că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al

Securității.

Prin sentința nr. 2633 din 18 iunie 2009

a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul M.D.M., în sensul că

a fost constatată calitatea de colaborator al Securității a

pârâtului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în temeiul cererii de

verificare adresată C.N.S.A.S. de Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor, pârâtul a fost supus verificărilor sub aspectul

calității de lucrător al Securității sau colaborator

al acesteia, având în vedere că acesta este deținător al

titlului de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Urmare a acestor verificări,

reclamantul a întocmit Nota de constatare nr. S/D.I./I/2157 din 27 august 2008

în temeiul căreia a sesizat instanța cu prezenta acțiune,

depunând la dosar înscrisurile fostei Securități privitoare la pârât.

Astfel, instanța a reținut

că pârâtul M.D.M. a fost recrutat în anul 1982 pentru supravegherea

informativă a Dispensarului Uman din comuna Cerna, iar în anul 1986 a fost

preluat în rețeaua informativă din cadrul Spitalului

orășenesc Babadag, pentru încadrarea informativă a unor cadre

medicale cu rude și relații în străinătate.

La data de 25 iunie 1986 pârâtul a semnat

un angajament cu organele Securității primind numele conspirativ de

„Ș.”, iar ulterior „A.”.

Instanța a reținut că pe parcursul

colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile

reținute în cuprinsul Notei de constatare anterior menționate

privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, iar informațiile comunicate au vizat încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul M.D.M. considerând hotărârea instanței de

fond ca fiind nelegală.

În motivele de recurs se arată

că hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt sub

aspectul laturii obiective a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul

că notele informative vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea

de exprimare.

În sprijinul acestei afirmații,

recurentul a adus ca argumente:

- nota informativă din 1982 – când

nu s-au denunțat activități sau atitudini ale persoanei

împotriva regimului comunist ci era o relatare a pozițiilor sale

șovine și naționaliste, poziții care nu au fost acceptate

de nici un stat democratic, iar împotriva acestuia nu s-au luat măsuri;

- notele informative din 1982 – 1983,

1986 nu se referă la încălcarea vreunui drept fundamental;

- nota informativă din 25 iunie 1986

se referă la fosta sa soție și reprezintă o declarație

la care erau supuși toți cetățenii români ai căror

membrii de familie rămâneau în străinătate.

În privința modului în care s-a

făcut recrutarea, recurentul arată că a semnat angajamentul

după repetate presiuni psihice din partea ofițerilor care îl vizitau

după rămânerea soției în străinătate și pentru

că dorea să emigreze încă din anul 1981.

De altfel, angajamentul arată

că l-a semnat „în vederea cunoașterii și prevenirii

săvârșirii unor infracțiuni sau altor manifestări

antisociale”, aspect sub care își recunoaște legăturile cu

Securitatea.

Pentru că informațiile furnizate

nu au avut caracter defăimător, nu au fost tendențioase, nu au

pus în pericol viața sau sănătatea celor despre care a dat

informații, recurentul consideră că nu poate fi calificat

colaborator al Securității, chiar dacă a semnat un angajament.

În drept, au fost invocate prevederile

art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate și, pe fond, să fie respinsă

acțiunea în constatare a C.N.S.A.S.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Recurentul a fost recrutat în anul 1982

de către organele de Securitate pe când era medic la Dispensarul Uman din comuna Cerna, județul Tulcea și apoi în 1986 a fost preluat în rețeaua informativă din cadrul Spitalului orășenesc

Babadag unde era medic psihiatru, iar notele informative au fost semnate cu

numele conspirativ „Ș.” sau „A.”.

Acesta recunoaște că a fost

recrutat de securitate dar că ar fi acceptat colaborarea cu organele de

securitate pentru că soția sa a rămas în străinătate

în anul 1980, după o vizită în Franța și pentru că

și-a depus dosarul să emigreze în 1981.

Însă aceste susțineri nu vor fi

respinse pentru că la dosarul de emigrare a renunțat din 1981, iar de

soția sa a divorțat încă din 1982.

Dacă aceste împrejurări ar fi

„justificat” acceptarea colaborării cu Securitatea din anul 1982, ele nu

mai pot fi considerate „presiuni” pentru recrutarea sa în anul 1986.

De altfel, chiar cu ocazia contactării

în anul 1986, recurentul a relatat despre una din colegele sale care se

află în atenția organelor de securitate.

Așadar, nu se mai poate spune

că după ce a divorțat de soția sa în 1982, după ce a

renunțat la ideea de a emigra, recurentul a mai fost forțat în

anul1986 de a da note despre colegii săi sau cunoștințele sale.

Dacă recurentul recunoaște

că a avut legături cu Securitatea „în vederea cunoașterii

și prevenirii săvârșirii unor infracțiuni sale altor

manifestări antisociale”, atunci trebuia să se limiteze la aceasta,

dar notele întocmite nu vizează asemenea aspecte.

Referitor la îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile

recurentului sunt nefondate.

Conform acestui text, pentru a se putea

constata calitatea de „colaborator al Securității” persoana trebuie

- să fi dat informații

Securității care să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile date să

vizeze drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Din notele aflate la dosar

rezultă că asemenea informații au fost furnizate de recurent în

notele date Securității.

În privința Notei din 1982-1983

referitoare la N.A., nu vor putea fi reținute susținerile

recurentului referitoare la poziția șovină sau

naționalistă a acelei persoane ca fiind o cauză a întocmirii

acesteia pentru că persoana a fost indicată de recurent ca fiind în

cercul său de cunoștințe și relații.

Nici apărările

recurentului ce vizau întocmirea notelor informative ce se referă la fosta

sa soție nu pot fi reținute.

Dacă în anul 1982, când a fost

întocmită Nota-raport din 5 decembrie 1982 privind modul cum a decurs

cunoașterea personală, era perioada imediat următoare

rămânerii soției în străinătate și desfacerii

căsătoriei, Raportul întocmit în 1986 și care consemnează

prezentarea a două materiale informative scrise, nu se mai poate justifica

decât prin „dorința” recurentului de a aduce la cunoștință

datele pe care le cunoștea și care vizau informații din cele

vizate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, soluția

instanței de fond a fost motivată, în fapt și în drept, nefiind incident

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și nici

nu a fost pronunțată cu aplicarea sau interpretarea greșită

a legii pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

A fost invocat de către recurent

și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar

nu au fost prezentate argumente care să facă incident acest text, dar

instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic acestuia.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312

C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/204, va fi respins recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.M.

împotriva sentinței civile nr. 2633 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 martie 2010.