ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul C.A.

În motivarea acțiunii, a arătat că, prin Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată CNSAS de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, în ceea ce îl privește pe C.A., în prezent deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

A mai precizat reclamantul că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare nr. Dl/1/1773 din 11 iunie 2009, pârâtul C.A. a fost recrutat la data de 06 septembrie 1982, pentru încadrarea informativă a deținuților care lucrau la sectorul „Producție bugetară", semnând Angajament și preluând numele conspirativ de colaborator „S.I.".

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Prin Sentința nr. 4572 pronunțată în data de 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.A. și a constatat calitatea de colaborator al securității în ceea ce privește pe pârât.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, atât din nota informativă furnizată de pârât la data de 04 mai 1982, din nota informativă furnizată la data de 24 aprilie 1983, privind comentariile unor deținuți referitoare la conducerea țării care „nu este capabilă să ne asigure condițiile de trai sigure pentru a mai trăi în continuare în România" precum și din nota informativă din data de 15 octombrie 1982 în care informează despre concepțiile religioase ale deținuților care „se contrazic cu ceilalți deținuți mai tot timpul privind religia Martorii lui Iehova pe care o practică, și la mulți dintre noi ne povestesc religia lor, spunându-ne că noi avem o religie care-i rea, adevărata religie este a lor, prostia de a face armată și alte asemenea lucruri, că pârâtul prin informațiile furnizate a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul C.A.

În motivarea recursului formulat, reclamantul a susținut că din documentele prezentate de C.N.S.A.S. nu rezultă că ar fi fost recrutat la data de 06 septembrie 1982 astfel că nu se poate reține că ar fi furnizat informații anterior acestei date, iar pe de altă parte, în ceea ce privește celelalte informații, susține că acestea au fost furnizate sub amenințare aflându-se în penitenciar.

Curtea apreciază că, motivele invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Principalele critici ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile recurentului fiind însă nefondate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al securității „persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activitățile sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că denunțurile respective vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, recurentul-pârât a fost recrutat la data de 06 septembrie 1982, sub numele conspirativ de colaborator „S.I.", în vederea asigurării informative a deținuților care desfășurau activitate la sectorul „Producție bugetară”, furnizând informații privind persoanele cu intenții de evaziune, comentariile și manifestările necorespunzătoare legate de aspecte ostile la adresa activității organelor de partid și de stat cât și cu privire la concepțiile religioase ale unor deținuți.

Susținerile recurentului privitoare la imposibilitatea de a furniza informații anterior datei la care a semnat angajamentul cât și cele privitoare la faptul că toate informațiile au fost furnizate sub presiune psihică, fiind în detenție, nu pot fi primite întrucât potrivit dispozițiilor legale mai sus reproduse este irelevant momentul furnizării informațiilor, iar informațiile furnizate în detenție nu intră sub incidența dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind furnizate pentru motivele care au constituit temeiul condamnării sale, acesta nefiind unul politic, întrucât a fost condamnat pentru infracțiunea de furt, iar pe de altă parte, informațiile respective nu au avut legătură cu aceasta.

Astfel fiind, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâtul C.A. împotriva sentinței nr. 4572 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2012.