ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea

Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat constatarea calității de colaborator

al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.E.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată și

completată, în ceea ce privește pe pârât, în prezent deținător al titlului de

luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În esență, reclamantul a învederat că din

cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/3015 din 27 octombrie 2008, reiese că

pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în luna iulie a anului 1982,

pentru încadrarea informativă a unor persoane semnalate cu „preocupări de a

pleca din țară prin trecere frauduloasă a frontierei de stat sau de a pleca

legal și să refuze să se mai întoarcă în țară", precum și a unor persoane

care sunt în „relații sau legături cu cetățeni străini". În acest sens,

pârâtul a semnat un angajament olograf, sub numele conspirativ „Valy", iar

în luna noiembrie a anului 1984 avut loc o nouă recrutare a pârâtului de către

Inspectoratul Județean de Securitate Galați, pentru aceleași motive, semnând un

nou angajament la data de 01 noiembrie 1984.

Pârâtul S.E., prin întâmpinarea formulată, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât racolarea sa de către

fosta securitate s-a datorat unor probleme de natură penală, iar persoanelor

urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare și nu le-au

fost afectate drepturile.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1857 pronunțată în data de 9 martie

2011, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității,în contradictoriu cu pârâtul S.E. și, în

consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința

pârâtului.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a

reținut, în esență, că este colaborator persoana care a furnizat informații

indiferent sub ce formă precum note, rapoarte scrise și relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității.

Arată instanța că pentru constatarea

calității de colaborator în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă

relevanță durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o

singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat

informații, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informații au fost

încălcate drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei urmărite.

Din analiza actelor administrate în cauză,

instanța a reținut că, informațiile furnizate de pârât ating calitatea cerută

de lege, respectiv prin acestea se denunțau activitățile și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale al omului.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul S.E., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență

pentru următoarele motive:

- Instanța de fond nu a luat în considerare

afirmațiile pârâtului în sensul că racolarea sa de către fosta Securitate s-a

datorat unor probleme de natură penală, iar persoanelor urmărite informativ, nu

le-au fost aplicate măsuri de verificare și nici nu le-au fost afectate drepturile

și libertățile fundamentale.

- Consideră recurentul că la dosarul cauzei

nu există vreo dovadă în sensul existenței vreunui prejudiciu adus vreunei

persoane despre care s-au furnizat informații. Mai mult, informațiile pârâtului

se referă la fapte infracționale, trecerea ilegală a frontierei și evaziunea

fiscală, fiind încriminate în legislația în domeniu de la acea dată.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele

invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 „colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat

informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de

confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de

reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al

Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care

consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu

sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu

alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor”.

Primul motiv de recurs referitor la

împrejurările furnizării informațiilor și lipsa de urmări, verificări a

persoanelor urmărite informativ - este nefondat.

Nu se poate susține că racolarea recurentului

S.E. s-a datorat evidențierii unor probleme penale. Recurentul demonstrează în

acest fel că a acționat, în mod conștient de acțiunile sale, fiind devotat

organelor de securitate.

Nu rezultă din notele informative furnizate

de recurent și semnate olograf în mod conspirativ „Vali” că informațiile

furnizate erau din sfera penală. Astfel, ca exemplu: „NN” face unele comentarii

în legătură cu lipsa de energie electrică, căldură, lipsă transport, programe

TV de proastă calitate, injurii la adresa politicii statului”; „numita BD a

rămas însărcinată cu un student străin și va face totul pentru a pleca din țară

(…)”; „referitor la un docher a informat că are un frate în America și cu

ajutorul unei cunoștințe va încerca să fugă din țară”; „despre starea de spirit

necorespunzătoare din echipele de docheri nemulțumiți de calcularea salariilor

și vorbind despre a se face grevă”.

Recurentul a semnat angajament de colaborare

semnat olograf, a primit bani de la organele de securitate care i-au răsplătit

în acest fel munca depusă, a furnizat informații cuprinse în peste 100 note

informative - în decursul anilor 1984 - 1987.

Evaziunea fiscală și trecerea frauduloasă a

frontierei erau încriminate în legea penală dinainte de 1989, însă din notele

de informații furnizate de recurent rezultă că acesta era instruit să provoace

discuții și să afle cele mai intime gânduri, intenții ale persoanelor care

visau cu ochii deschiși, și exprimau visele, opiniile, temerile față de regimul

de muncă și viața în orânduirea socialistă.

- Nu se poate reține că în urma informațiilor

furnizate de recurent nu s-au luat măsuri față de persoanele semnalate „Din

notele ofițerilor de securitate rezultă următoarele: „după identificarea și

verificarea celei din urmă vom face propuneri concrete”, verifica și dispunea

măsuri de prevenire, colaboratorul a fost instruit pe linia relațiilor cu

străinii și evaziune; colaboratorul a fost instruit să ne semnaleze și alte

aspecte și stări de spirit negative de la locul său de muncă; să ne semnaleze

orice aspect care intervine în comportarea acesteia, colaboratorul să ne

semnaleze, dacă elementele își manifestă dorința de a pleca ilegal din țară,

cine îi influențează și cum va proceda, ce relații și legături au, dacă ascultă

și colportează știrile posturilor de radio reacționare, dacă au preocupări de

speculă, poziția politică prezentă.

Se reține deci, că și cel de-al doilea motiv

de recurs este nefondat. În mod practic, recurentul era instruit să provoace în

mod premeditat discuții în care să poată surprinde orice element care ar putea

deranja organele de securitate în toate privințele și toate aspectele vieții

familiale (a rămas însărcinată cu un cetățean străin), la locul de muncă (sunt

nemulțumiți de salarii, vorbesc de grevă), evenimente culturale, sociale (ce

posturi de radio ascultă, ce cred despre politica partidului).

Din descrierile ofițerului de securitate

rezultă că recurentul a manifestat interes și preocupare față de problemele

puse în discuție, a dovedit apropiere și simpatie față de organele de

securitate.

În ceea ce privește încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale oamenilor ca o condiție ce trebuie îndeplinită,

în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - se arată că informațiile

furnizate să fi făcut posibilă suprimarea sau îngrădirea unor drepturi -

condiție ce în cauză este pe deplin îndeplinită.

Imixtiunile în viața și conștiința

persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat

recurentul sunt considerate printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă

dreptul la viața privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu

expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele

care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Față de cele arătate mai sus, constatând că

instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și că nu există

motive de casare sau modificare a acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâtul S.E.

împotriva Sentinței nr. 1857 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - GV