ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 778/2013

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul S.D., să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. 1994/04 din 17 august 2004

și 1442/05 din 25 iulie 2005 adresate autorității de către Asociația „21

Decembrie 1989” București și Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999

modificată și completată, verificarea pârâtului, ținând cont că este deținător

al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, cererea

fiind legală având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008,

precum și faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe,

verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau

în derulare, potrivit art. 33 alin. (1).

Reclamantul

a precizat că, astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/3565

din 02 decembrie 2008, pârâtul S.D. a fost recrutat în calitate de colaborator,

„în scopul cunoașterii aspectelor negative” din cadrul Portului „D.” Galați. A

semnat angajament olograf, preluând numele conspirativ de colaborator. Ceea ce

l-a recomandat pentru recrutare pe pârât a fost faptul că, anterior, „în

repetate rânduri acesta ne-a sesizat despre unele nereguli din port, fapt ce

face să garanteze o viitoare colaborare cu organele noastre”.

În concluzie,

reclamantul a susținut că informațiile furnizate de pârât se referă la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel că sunt

îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține

calitatea acestuia de colaborator al securității.

Prin

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția

de neconstituționalitate a Legii nr. 293/2008 și a O.U.G. nr. 24/2008, iar pe

fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin

încheierea de ședință din 18 mai 2010, prima instanță a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de

pârât, suspendând judecata cauzei până la soluționarea acesteia.

Pricina

a fost repusă pe rol la termenul din 20 septembrie 2011 după soluționarea

excepției de neconstituționalitate, în sensul respingerii ca neîntemeiate prin

Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011 a Curții Constituționale, iar la termenul

din 20 septembrie 2011 prima instanță a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Prin

sentința nr. 5610 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de

reclamant, constatând calitatea pârâtului de colaborator al securității,

reținând, în esență, următoarele:

- Pârâtul

a semnat angajamentul de colaborare cu securitatea, acesta luând nume

conspirativ. și pe parcursul colaborării cu securitatea, acesta a furnizat informațiile

reținute în nota de constatare, potrivit notelor informative întocmite.

Prima

instanță a apreciat că informațiile furnizate de pârât, conform notelor

informative sus menționate, fac referire la atitudini care sunt potrivnice

regimului comunist, apartenența la cultul penticostal și desfășurarea

acțiunilor de prozelitism religios, blamări la adresa conducerii de partid, vizând

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dreptul la

viață privată al persoanelor, a dreptului la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut de art.

30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva

sentinței civile nr. 5610 din data de 4 octombrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul S.D. prin care s-a

solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de

reclamantul C.N.S.A.S.

S-a învederat, prin

motivele cererii de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, instanța de fond neluând în considerare sub nicio formă

afirmațiile pârâtului recurent în sensul că racolarea sa de către fosta securitate

s-a făcut pentru soluționarea unor probleme de natură penală, și că

persoanelor urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare

și nici nu le-au fost afectate în vreun fel drepturile și

libertățile fundamentale.

Informațiile

pârâtului, s-a relevat, așa cum rezultă și din analizele

ofițerilor de securitate făcută prin nota de constatare, fac vorbire de

fapte infracționale, fapte încriminate de legislația în domeniu de la

acel moment istoric.

Intimatul C.N.S.A.S.

nu a formulat întâmpinare.

Recursul declarat de

S.D. împotriva sentinței civile nr. 5610 din data de 4 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal este nefondat și urmează a fi

respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat prima

instanță, prin sentința recurată, a admis acțiunea formulată de

C.N.S.A.S., și a constatat calitatea pârâtului S.D. de colaborator al securității,

fiind întrunite în litigiu cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și

completările ulterioare, prin colaborator al securității se înțelege ”persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații

cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de

confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate,

de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care

a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată

colaborator al securității, potrivit prezentei definiții, iar actele

și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate

parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu securitatea,

nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în

măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al securității este

și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte

persoane, prin punerea voluntară la dispoziția securității a

locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și

cei care, având calitatea de rezidenți ai securității, coordonau

activitatea informatorilor”.

Rezultă, din

definiția de mai sus, că pentru constatarea calității de colaborator

al securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) fraza a I-a

din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se

cere întrunirea a două condiții cumulative, pe de o parte, prin

informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și,

pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului (nu se are în vedere

îngrădirea sau suprimarea efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, o atare exigență fiind prevăzută imperativ, prin art.

2 lit. a) din ordonanță, în cazul acțiunii în constatarea

calității de lucrător al securității).

În cauză, cum

judicios a reținut și instanța de fond (pe baza materialului

probator pe care s-a întemeiat nota de constatare nr. DI/I/3565 din data de 2

decembrie 2008 emisă de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S.),

sunt îndeplinite condițiile O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și

completările ulterioare, pentru constatarea calității recurentului S.D. de

colaborator al securității.

Recurentul pârât a

avut, în perioada 17 noiembrie 1984 – 28 noiembrie 1989, calitatea de

colaborator și persoană de sprijin al organelor de securitate, cu nume conspirativ,

recrutarea sa fiind făcută ”în scopul cunoașterii aspectelor negative, a

evenimentelor și acțiunilor” din Portul D. Galați, deoarece

putea furniza ”informații și în legătură cu comportarea navigatorilor

români și străini ce vin în portul D., legături ale acestora”. În perioada

30 noiembrie 1984 – 28 noiembrie 1989 recurentul a furnizat, în calitatea sa de

colaborator al organelor de securitate, un număr de 25 materiale informative,

dintre care 17 note nu se află la dosarul de rețea al acestuia, ci în alte

lucrări ale fostei securități.

Este îndeplinită în

speță condiția denunțării, prin informațiile furnizate securității

de către recurent, a unor activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, fiind considerată potrivnică regimului comunist și

periculoasă pentru securitatea acestuia apartenența la cultul penticostal,

desfășurarea acțiunilor de prozelitism religios și blamarea

conducerii de partid și de stat. De asemenea, cum judicios a precizat

și prima instanță, este întrunită, în cauză, și cerința ca

informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, fiind evident că prin conduita

recurentului s-a îngrădit dreptul la viață privată al persoanelor, dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum

și dreptul la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut

de art. 30 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Susținerile

recurentului referitoare la rațiunile pentru care a acceptat să devină

colaborator al securității, pentru a veni în sprijinul soluționării

unor probleme de natură penală, nu au fost probate în litigiu și pe de

altă parte acestea nici nu sunt relevante și nu sunt de natură a duce,

prin raportare la textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, la respingerea

acțiunii C.N.S.A.S. Nu poate fi considerată colaborator al securității,

”persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie

judecată și condamnată”, dar pârâtul recurent nu se află în această

situație.

Nu sunt întemeiate

nici apărările recurentului privitoare la faptul că persoanelor urmărite

informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare și nici nu le-au

fost afectate în vreun fel drepturile și libertățile fundamentale, cu

alte cuvinte la împrejurarea că poate fi stabilită calitatea de colaborator al

securității doar în situația în care se constată existența unor

consecințe reale în planul încălcării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Constatarea calității de

colaborator al securității intervine în ipoteza în care informațiile

furnizate sunt de natură, prin conținutul lor, să aducă atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind

așadar necesară producerea unei suprimări sau îngrădiri efective a unuia

sau a mai multor dintre drepturile și libertățile fundamentale.

Față de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în

cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se

dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingerea

ca nefondat a recursului declarat de S.D. împotriva Sentinței civile nr. 5610

din data de 4 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.D. împotriva sentinței nr. 5610 din 4 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2013.