ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1943/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1943/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei.

de chemare în judecată și procedura derulată în primă instanță.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 39798/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul C.L., solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de

colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 320 din 25 ianuarie 2007,

adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul

fostei Legi nr. 187/1999, modificată și completată, în ceea ce îl privește pe

pârâtul C.L., în prezent deținător al titlului de revoluționar, cerere care

este legală potrivit art. 33 alin. (1), precum și a art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Reclamantul a

menționat că, astfel cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr.

S/DI/I/1926 din 11 august 2008, pârâtul C.L. a fost recrutat la data de 09

februarie 1979, cu numele conspirativ "T.", pentru supravegherea

informativă a compartimentului "Ace Textile" al Întreprinderii

"F.R." din Sibiu, manifestând interes în special pentru "a

preveni eventualele fenomene negative din cadrul unității, stări de spirit

necorespunzătoare sau activitatea ostilă desfășurată de anumite elemente"

și că la aceeași dată a semnat angajament olograf.

Reclamantul a mai

susținut, în esență, că prin activitățile desfășurate s-a îngrădit dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă circulație - art.

12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum

și dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice.

Prin încheierea

pronunțată la data de 05 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și

înaintarea acesteia Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pentru măsuri legale în vederea continuării judecății,

potrivit dispozițiilor art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.

La Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost

înregistrată sub nr. 39798/3/2008.

Pârâtul a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 07 mai

2009, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, iar prin încheierea din data de 18 iunie 2009, instanța a dispus

admiterea cererii, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate și suspendarea judecății cauzei pe durata soluționării

excepției.

Prin Decizia nr. 220

din 09 martie 2010, Curtea Constituțională a dispus respingerea excepției de

neconstituționalitate ca neîntemeiată.

La data de 28 aprilie

2008, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății.

de apel

Prin Sentința nr.

4203 din 28 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența

calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul C.L.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Pârâtul C.L. a fost

recrutat la data de 09 februarie 1979, cu numele conspirativ "T.",

pentru supravegherea informativă a compartimentului "Ace Textile" al

Întreprinderii "F.R." din Sibiu, pentru "a preveni eventuale fenomene

negative din cadrul unității, stări de spirit necorespunzătoare sau activitatea

ostilă desfășurată de anumite elemente". La acea dată a semnat angajament

olograf.

Încă din perioada

atragerii la colaborare, pârâtul a furnizat informații organelor de Securitate,

consemnate în patru note informative privitoare la intenția unor persoane de a

întreprinde diverse demersuri pentru a pleca din țară, oricum și sub orice

formă.

Ulterior semnării

angajamentului și înregistrării în evidențele organelor de Securitate Sibiu,

pârâtul a desfășurat activitatea de colaborare, furnizând Securității

informațiile cuprinse în notele prezentate în cuprinsul Notei de constatare nr.

S/DI/I/1926 din 11 august 2008.

Pârâtul nu a

contestat transmiterea informațiilor menționate în Nota de constatare și nici

faptul că acestea se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Apărările pârâtului,

în sensul că activitatea de colaborare a fost determinată de faptul că a avut

și calitatea de urmărit, fiind anchetat abuziv de organele de miliție și

condamnat pentru presupuse fapte de furt și gestiune frauduloasă, nu au fost

reținute de instanță, întrucât constatarea calității de colaborator al

Securității are loc în ipoteza îndeplinirii cumulative a celor două condiții

expres reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Cauzele de

exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a

din acest act normativ, printre care nu se regăsesc situațiile invocate de

pârât.

Pentru activitatea de

colaborare desfășurată, pârâtul "a fost recompensat de mai multe ori cu

sume de bani" și "i s-au adus mulțumiri verbale cu ocazia

întâlnirilor ce au avut loc".

Curtea a apreciat că

pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu se impune a se

dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului,

cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă

posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Prima instanță a

reținut că furnizarea informațiilor către organele de Securitate a expus

persoanele în cauză unor consecințe negative, precum urmărirea și supravegherea

informativă.

Mai mult, urmare a

datelor transmise de pârât asupra cunoștinței acestuia din liceu au fost

propuse măsuri privitoare la:

"(4) Trecerea pe

lista persoanelor indezirabile după ce va încheia socotelile cu Facultatea de

Stomatologi.

(5) Semnalarea

situației la Asociația <ROMÂNIA>, pentru luarea unor măsuri de

influențare în scopul prevenirii (...) de a se deda la calomnii la adresa țării

respective".

A constatat Curtea că

toate aceste acțiuni au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă circulație - art. 12 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și

dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice, motiv pentru care, sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

în cauză

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul C.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. fără a-și structura criticile formulate în motive de recurs.

Recurentul expune în detaliu natura juridică a activității de jurisdicție

desfășurată de C.N.S.A.S. și apreciază că modul în care s-a desfășurat

procedural procesul la fondul cauzei, a fost o dovadă că în noua formă O.U.G.

nr. 24/2008 permite abuzul reclamantului, sens în care a invocat excepția de

neconstituționalitate a normei în ansamblul ei, și lipsirea pârâtului de

dreptul la apărare.

În esență recurentul

critică sentința pentru aplicarea greșită a art. 2 lit. b) teza a II-a, privind

exonerarea din câmpul de aplicare a reglementării noțiunii de colaborator.

Recurentul a susținut

că refuzul pârâtului de a depune dosarul de urmărit este abuziv și că instanța

în mod nelegal nu i-a încuviințat toate probele solicitate.

Susține că a reușit

să facă dovada condamnării sale, pentru delicte de drept comun, făcând în acest

sens referire la Sentința penală nr. 66 din 17 martie 1969 a Tribunalului

București depusă în copie la dosar prin care a fost condamnat la doi ani

închisoare pentru furt pentru o faptă comisă la 28 iulie 1968, dată la care era

deja arestat și arată că scopul urmat de organele de anchetă la vremea

respectivă ar fi fost menținerea măsurii arestării preventive pentru a-l obliga

să colaboreze.

în recurs

În cadrul probei cu

înscrisuri admisibilă în condițiile art. 305 C. proc. civ., recurentul a depus

la dosar în copie acte din dosarul penal privind cazul furturilor de tablouri

de Muzeul Bruckenthal în care acesta a fost anchetat alături de alte persoane,

precum și din dosarul privind informatorul "T.", la 20 septembrie

1974 inclusiv rapoartele și materialele furnizate în acest dosar, fișa matricolă

penală la Penitenciarul Văcărești și Sibiu, Sentința penală nr. 66 din 17

martie 1969 pronunțată de Tribunalul municipiului București privind condamnarea

la doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, Sentința penală

nr. 2508 din 13 decembrie 1971 a Judecătoriei Sibiu prin care C.L. a fost

condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare, adeverință

medicală eliberată de Spitalul de Psihiatrie "Dr. Gh. Preda" Sibiu

privind internările în perioada 81 - 88.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a înscrisurilor depuse la

dosar și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, prima instanță interpretând și aplicând

corect prevederile O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu baza factuală rezultată din

probele cauzei.

și de drept relevante

Recurentul-pârât a

fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în calitatea lui de titular al titlului de luptător

pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, la cererea Secretariatului de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în aplicarea art. 8

din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia "De prevederile prezentei legi nu

beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite ar fi fost

implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică (...)".

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de "colaborator al

Securității".

Contrar susținerilor

recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri

administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute în textul legal

menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat

că informațiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice

menționate.

De altfel

recurentul-pârât nu a contestat transmiterea informațiilor menționate în Nota

de constatare și nici faptul că acestea se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

Apărările pârâtului

reluate sub forma motivelor de recurs în sensul că activitatea de colaborare a

fost determinată de faptul că a avut și calitatea de urmărit, fiind anchetat

abuziv de organele de miliție și condamnat pentru presupuse fapte de furt și

gestiune frauduloasă, nu pot fi reținute cauzele de exonerare sunt cele strict

prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a din acest act normativ

potrivit cărora "Persoana care a furnizat informații cuprinse în

declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în

timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie

judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității,

potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste

informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data

colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de

prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator

al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la

alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau

a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de

rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Înscrisurile

prezentate în recurs nu conduc la schimbarea situației de fapt reținută de

prima instanță, în condițiile în care teza probatorie nu vizează cele două

ipoteze de exonerare prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din acest act

normativ.

Faptul că acceptarea

colaborării a avut loc în contextul politic, social și juridic specific

perioadei anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de

verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest

act normativ, trecut și prin filtrul Curții Constituționale, a fost adoptat

tocmai în considerarea acelor realități care, în optica legiuitorului,

îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Analizând dosarul de

fond se constată că la termenul din 28 octombrie 2010 instanța a respins

cererea de amânare a judecării cauzei cu motivarea că în cauză au fost acordate

mai multe termene de judecată în vederea administrării probei cu înscrisuri în

apărare, luând în considerare faptul că cererea de chemare în judecată a fost

înregistrată încă din 23 octombrie 2008, pe parcursul căreia pârâtul a avut

suficient timp pentru a depune toate înscrisurile de care înțelege să se

folosească în apărare. Mai mult, în recurs s-a făcut aplicarea art. 305 C.

proc. civ., iar înscrisurile prezentate nu sunt de natură a schimba situația de

fapt și a dovedi în mod pertinent vreunul din cazurile de exonerare prin art. 2

din O.G. nr. 24/2008.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sau

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.L. împotriva Sentinței nr. 4203 din 28 octombrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2012

Procesat de GGC - GV