ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1943/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și procedura derulată în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 39798/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul C.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 320 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S.

de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată și completată, în ceea ce îl privește pe pârâtul C.L., în prezent deținător al titlului de revoluționar, cerere care este legală potrivit art. 33 alin. (1), precum și a art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008. Reclamantul a menționat că, astfel cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/1926 din 11 august 2008, pârâtul C.L. a fost recrutat la data de 09 februarie 1979, cu numele conspirativ "T.", pentru supravegherea informativă a compartimentului "Ace Textile" al Întreprinderii "F.R." din Sibiu, manifestând interes în special pentru "a preveni eventualele fenomene negative din cadrul unității, stări de spirit necorespunzătoare sau activitatea ostilă desfășurată de anumite elemente" și că la aceeași dată a semnat angajament olograf.

Reclamantul a mai susținut, în esență, că prin activitățile desfășurate s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă circulație - art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Prin încheierea pronunțată la data de 05 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru măsuri legale în vederea continuării judecății, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.U.G.

nr. 24/2008. La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 39798/3/2008. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La data de 07 mai 2009, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, iar prin încheierea din data de 18 iunie 2009, instanța a dispus admiterea cererii, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și suspendarea judecății cauzei pe durata soluționării excepției. Prin Decizia nr. 220 din 09 martie 2010, Curtea Constituțională a dispus respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

La data de 28 aprilie 2008, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății. 2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 4203 din 28 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul C.L. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Pârâtul C.L. a fost recrutat la data de 09 februarie 1979, cu numele conspirativ "T.", pentru supravegherea informativă a compartimentului "Ace Textile" al Întreprinderii "F.R." din Sibiu, pentru "a preveni eventuale fenomene negative din cadrul unității, stări de spirit necorespunzătoare sau activitatea ostilă desfășurată de anumite elemente". La acea dată a semnat angajament olograf.

Încă din perioada atragerii la colaborare, pârâtul a furnizat informații organelor de Securitate, consemnate în patru note informative privitoare la intenția unor persoane de a întreprinde diverse demersuri pentru a pleca din țară, oricum și sub orice formă. Ulterior semnării angajamentului și înregistrării în evidențele organelor de Securitate Sibiu, pârâtul a desfășurat activitatea de colaborare, furnizând Securității informațiile cuprinse în notele prezentate în cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/1926 din 11 august 2008. Pârâtul nu a contestat transmiterea informațiilor menționate în Nota de constatare și nici faptul că acestea se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Apărările pârâtului, în sensul că activitatea de colaborare a fost determinată de faptul că a avut și calitatea de urmărit, fiind anchetat abuziv de organele de miliție și condamnat pentru presupuse fapte de furt și gestiune frauduloasă, nu au fost reținute de instanță, întrucât constatarea calității de colaborator al Securității are loc în ipoteza îndeplinirii cumulative a celor două condiții expres reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a din acest act normativ, printre care nu se regăsesc situațiile invocate de pârât.

Pentru activitatea de colaborare desfășurată, pârâtul "a fost recompensat de mai multe ori cu sume de bani" și "i s-au adus mulțumiri verbale cu ocazia întâlnirilor ce au avut loc". Curtea a apreciat că pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu se impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi. Prima instanță a reținut că furnizarea informațiilor către organele de Securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative, precum urmărirea și supravegherea informativă. Mai mult, urmare a datelor transmise de pârât asupra cunoștinței acestuia din liceu au fost propuse măsuri privitoare la: "(4) Trecerea pe lista persoanelor indezirabile după ce va încheia socotelile cu Facultatea de Stomatologi.

(5) Semnalarea situației la Asociația <ROMÂNIA>, pentru luarea unor măsuri de influențare în scopul prevenirii (...) de a se deda la calomnii la adresa țării respective". A constatat Curtea că toate aceste acțiuni au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă circulație - art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, motiv pentru care, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a-și structura criticile formulate în motive de recurs. Recurentul expune în detaliu natura juridică a activității de jurisdicție desfășurată de C.N.S.A.S. și apreciază că modul în care s-a desfășurat procedural procesul la fondul cauzei, a fost o dovadă că în noua formă O.U.G. nr. 24/2008 permite abuzul reclamantului, sens în care a invocat excepția de neconstituționalitate a normei în ansamblul ei, și lipsirea pârâtului de dreptul la apărare. În esență recurentul critică sentința pentru aplicarea greșită a art. 2 lit. b) teza a II-a, privind exonerarea din câmpul de aplicare a reglementării noțiunii de colaborator.

Recurentul a susținut că refuzul pârâtului de a depune dosarul de urmărit este abuziv și că instanța în mod nelegal nu i-a încuviințat toate probele solicitate. Susține că a reușit să facă dovada condamnării sale, pentru delicte de drept comun, făcând în acest sens referire la Sentința penală nr. 66 din 17 martie 1969 a Tribunalului București depusă în copie la dosar prin care a fost condamnat la doi ani închisoare pentru furt pentru o faptă comisă la 28 iulie 1968, dată la care era deja arestat și arată că scopul urmat de organele de anchetă la vremea respectivă ar fi fost menținerea măsurii arestării preventive pentru a-l obliga să colaboreze. 4. Procedura derulată în recurs În cadrul probei cu înscrisuri admisibilă în condițiile art. 305 C. proc.

civ., recurentul a depus la dosar în copie acte din dosarul penal privind cazul furturilor de tablouri de Muzeul Bruckenthal în care acesta a fost anchetat alături de alte persoane, precum și din dosarul privind informatorul "T.", la 20 septembrie 1974 inclusiv rapoartele și materialele furnizate în acest dosar, fișa matricolă penală la Penitenciarul Văcărești și Sibiu, Sentința penală nr. 66 din 17 martie 1969 pronunțată de Tribunalul municipiului București privind condamnarea la doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, Sentința penală nr. 2508 din 13 decembrie 1971 a Judecătoriei Sibiu prin care C.L. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare, adeverință medicală eliberată de Spitalul de Psihiatrie "Dr.

Gh. Preda" Sibiu privind internările în perioada 81 - 88. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a înscrisurilor depuse la dosar și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, prima instanță interpretând și aplicând corect prevederile O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-pârât a fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în calitatea lui de titular al titlului de luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în aplicarea art. 8 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia "De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite ar fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică (...)". Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de "colaborator al Securității". Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute în textul legal menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice menționate.

De altfel recurentul-pârât nu a contestat transmiterea informațiilor menționate în Nota de constatare și nici faptul că acestea se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Apărările pârâtului reluate sub forma motivelor de recurs în sensul că activitatea de colaborare a fost determinată de faptul că a avut și calitatea de urmărit, fiind anchetat abuziv de organele de miliție și condamnat pentru presupuse fapte de furt și gestiune frauduloasă, nu pot fi reținute cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a din acest act normativ potrivit cărora "Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor". Înscrisurile prezentate în recurs nu conduc la schimbarea situației de fapt reținută de prima instanță, în condițiile în care teza probatorie nu vizează cele două ipoteze de exonerare prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din acest act normativ.

Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic, social și juridic specific perioadei anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ, trecut și prin filtrul Curții Constituționale, a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realități care, în optica legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Analizând dosarul de fond se constată că la termenul din 28 octombrie 2010 instanța a respins cererea de amânare a judecării cauzei cu motivarea că în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată în vederea administrării probei cu înscrisuri în apărare, luând în considerare faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată încă din 23 octombrie 2008, pe parcursul căreia pârâtul a avut suficient timp pentru a depune toate înscrisurile de care înțelege să se folosească în apărare.

Mai mult, în recurs s-a făcut aplicarea art. 305 C. proc. civ., iar înscrisurile prezentate nu sunt de natură a schimba situația de fapt și a dovedi în mod pertinent vreunul din cazurile de exonerare prin art. 2 din O.G. nr. 24/2008. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L. împotriva Sentinței nr. 4203 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012 Procesat de GGC - GV