ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 decembrie 2008,

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în baza

art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind pe

reclamantul C.N.S.A.S. și pe pârâtul I.T. și înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă

soluționare.

Reclamantul C.N.S.A.S.

s-a adresat instanței de judecată cu acțiune formulată împotriva pârâtului I.T.

solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea

pârâtului de colaborator al securității.

î

n fapt,

reclamantul a arătat că la data de 7 februarie 2008 a înregistrat o cerere din

partea

numitului I.S., prin care se solicita verificarea, sub aspectul posibilei

calități de lucrător sau de colaborator al Securității a paratului, in prezent

procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

Așa

cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 9 mai 2008

pârâtul a fost

recrutat la 15 septembrie 1976, în calitate de colaborator sub numele

conspirativ de G., de către Biroul de Contrainformații din cadrul U.M. X Sfântu

Gheorghe, fiind semnat la aceeași dată și angajamentul olograf.

În anul 1981, după ce

a reușit la examenul de admitere de la Facultatea de Drept din București a fost contactat de Securitatea Municipiului București, i s-a făcut un instructaj

general asupra problemelor pe care se impune sa le aibă în atenție și a

fost înregistrat la C.I.D. (cartoteca informativ

documetară) în calitate de

colaborator.

Reclamantul a

considerat ca sunt asigurate condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității în

persoana pârâtului.

Astfel,

informațiile

furnizate Securității, indiferent sub orice formă în perioada 1978-1980 se

refereau la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și pe baza acestora

s-a îngrădit libertatea de exprimare, prevăzută de art. 28 din Constituția

României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice.

p

aratul a depus întâmpinare prin care a solicitat

respingerea

acțiunii

ca neîntemeiată, apreciind că din

înscrisurile depuse de

reclamant nu

se poate reține calitatea sa de colaborator al Securității .

A

menționat că

trebuie

avute în vedere condițiile în care a semnat angajamentul, contextul personal și

social al momentului și faptul că din documentele depuse la dosar nu reies

fapte concrete pe care le-ar fi săvârșit, și care ar fi condus la încălcarea

drepturilor fundamentale ale concetățenilor.

Prin sentința civilă nr.

143 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî în

acest mod, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A apreciat că din

conținutul materialelor operativ-informative aflate la dosar (rapoarte, note de

analiză, note raport și note informative), rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 pentru ca pârâtul

să fie considerat colaborator al securității.

A constatat că nici

unul din actele dosarului nu relevă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații

despre opiniile politice, religioase sau de altă natură ale altor persoane care

să denunțe activități și atitudini potrivnice regimului comunist sau care să fi

vizat îngrădirea dreptului la liberă exprimare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.

În motivarea cererii

adresate Înaltei Curți, recurentul a preluat motivele de fapt și de drept al

acțiunii prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului I.T., de

colaborator al Securității.

Apreciază recurentul

că în cauză este îndeplinită atât condiția denunțării unor activități sau

atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea privind vizarea încălcării

unor drepturi fundamentale ale omului, astfel că instanța de fond a respins în

mod neîntemeiat acțiunea.

În esență, susține

recurentul că informațiile, indiferent de forma lor, note, rapoarte scrise, relatări

verbale, consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale au valoare probatorie.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii pronunțate, în raport de criticile formulate, precum și

sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a

respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

În motivele de recurs

sunt reluate aspecte ce vizează prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității potrivit cărora colaborator

al securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului”.

În cauză astfel cum a

reținut prima instanță din conținutul înscrisurilor, respectiv materialelor operativ-informative

nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca pârâtul

să fie considerat colaborator al Securității.

Din analiza

documentelor pe baza cărora recurentul-reclamant solicită ca intimatul-pârât să

fie încadrat în categoria colaboratorilor securității, rezultă că în afară de

angajamentul olograf, celelalte înscrisuri provenind de la alte persoane, care

fac referiri la persoana acestuia, nu cuprind însă fapte concrete, sau

informațiile pe care le-a furnizat și care ar fi condus la încălcarea

drepturilor fundamentale ale omului.

De altfel, chiar recurentul-reclamant

face referiri generale privind informațiile furnizate de intimatul-pârât,

bazate pe faptul că ofițerii de legătură ai pârâtului nu ar fi făcut astfel de

caracterizări, dacă nu ar fi fost încredințați de faptul că intimatul I.T. și-a

îndeplinit obiectivul primit la recrutare.

Totodată pentru a

putea atribui unei persoane calitatea de colaborator al securității, informațiile

pe care le-ar fi furnizat acesta, trebuiau să vizeze îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, chiar dacă

s-ar lua în considerare faptul că intimatul-pârât ar fi furnizat anumite

informații, prin relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, în baza

angajamentului olograf, în speță nu rezultă faptul că vreuna dintre

consemnările făcute de organele de securitate cu privire la o pretinsă

colaborare concretă a pârâtului cu acestea ar fi vizat îngrădirea unor drepturi

ale altor persoane sau la denunțarea unor activități sau fapte concrete ale

unor persoane, denunțare care să fi atras vreo sancțiune ce a vizat îngrădirea

vreunui drept al acestora.

În consecință, Înalta

Curte, analizând probele administrate reține că informațiile din notele depuse

la fondul cauzei de reclamant nu îndeplinesc celelalte cerințe ale legii

referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea

activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Se constată că

informațiile și notele depuse la fondul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească

cerințele legii, iar aprecierile pozitive făcute conjunctural de ofițerii de

securitate cu ocazia analizei activității lor cu o anumită persoană, nu pot face

dovada calității acestuia de colaborator al Securității, astfel cum e definită

de dispozițiile O.U.G-nr. 24/2008.

În consecință, față

de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1431 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.