ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind pe reclamantul C.N.S.A.S. și pe pârâtul I.T. și înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Reclamantul C.N.S.A.S. s-a adresat instanței de judecată cu acțiune formulată împotriva pârâtului I.T. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securității.

î n fapt, reclamantul a arătat că la data de 7 februarie 2008 a înregistrat o cerere din partea numitului I.S., prin care se solicita verificarea, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității a paratului, in prezent procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. Așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 9 mai 2008 pârâtul a fost recrutat la 15 septembrie 1976, în calitate de colaborator sub numele conspirativ de G., de către Biroul de Contrainformații din cadrul U.M. X Sfântu Gheorghe, fiind semnat la aceeași dată și angajamentul olograf. În anul 1981, după ce a reușit la examenul de admitere de la Facultatea de Drept din București a fost contactat de Securitatea Municipiului București, i s-a făcut un instructaj general asupra problemelor pe care se impune sa le aibă în atenție și a fost înregistrat la C.I.D.

(cartoteca informativ documetară) în calitate de colaborator. Reclamantul a considerat ca sunt asigurate condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtului. Astfel, informațiile furnizate Securității, indiferent sub orice formă în perioada 1978-1980 se refereau la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și pe baza acestora s-a îngrădit libertatea de exprimare, prevăzută de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

p aratul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că din înscrisurile depuse de reclamant nu se poate reține calitatea sa de colaborator al Securității . A menționat că trebuie avute în vedere condițiile în care a semnat angajamentul, contextul personal și social al momentului și faptul că din documentele depuse la dosar nu reies fapte concrete pe care le-ar fi săvârșit, și care ar fi condus la încălcarea drepturilor fundamentale ale concetățenilor. Prin sentința civilă nr. 143 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: A apreciat că din conținutul materialelor operativ-informative aflate la dosar (rapoarte, note de analiză, note raport și note informative), rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al securității. A constatat că nici unul din actele dosarului nu relevă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații despre opiniile politice, religioase sau de altă natură ale altor persoane care să denunțe activități și atitudini potrivnice regimului comunist sau care să fi vizat îngrădirea dreptului la liberă exprimare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.

În motivarea cererii adresate Înaltei Curți, recurentul a preluat motivele de fapt și de drept al acțiunii prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului I.T., de colaborator al Securității. Apreciază recurentul că în cauză este îndeplinită atât condiția denunțării unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea privind vizarea încălcării unor drepturi fundamentale ale omului, astfel că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat acțiunea. În esență, susține recurentul că informațiile, indiferent de forma lor, note, rapoarte scrise, relatări verbale, consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale au valoare probatorie.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în raport de criticile formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: În motivele de recurs sunt reluate aspecte ce vizează prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității potrivit cărora colaborator al securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

În cauză astfel cum a reținut prima instanță din conținutul înscrisurilor, respectiv materialelor operativ-informative nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securității. Din analiza documentelor pe baza cărora recurentul-reclamant solicită ca intimatul-pârât să fie încadrat în categoria colaboratorilor securității, rezultă că în afară de angajamentul olograf, celelalte înscrisuri provenind de la alte persoane, care fac referiri la persoana acestuia, nu cuprind însă fapte concrete, sau informațiile pe care le-a furnizat și care ar fi condus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. De altfel, chiar recurentul-reclamant face referiri generale privind informațiile furnizate de intimatul-pârât, bazate pe faptul că ofițerii de legătură ai pârâtului nu ar fi făcut astfel de caracterizări, dacă nu ar fi fost încredințați de faptul că intimatul I.T.

și-a îndeplinit obiectivul primit la recrutare. Totodată pentru a putea atribui unei persoane calitatea de colaborator al securității, informațiile pe care le-ar fi furnizat acesta, trebuiau să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, chiar dacă s-ar lua în considerare faptul că intimatul-pârât ar fi furnizat anumite informații, prin relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, în baza angajamentului olograf, în speță nu rezultă faptul că vreuna dintre consemnările făcute de organele de securitate cu privire la o pretinsă colaborare concretă a pârâtului cu acestea ar fi vizat îngrădirea unor drepturi ale altor persoane sau la denunțarea unor activități sau fapte concrete ale unor persoane, denunțare care să fi atras vreo sancțiune ce a vizat îngrădirea vreunui drept al acestora.

În consecință, Înalta Curte, analizând probele administrate reține că informațiile din notele depuse la fondul cauzei de reclamant nu îndeplinesc celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Se constată că informațiile și notele depuse la fondul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească cerințele legii, iar aprecierile pozitive făcute conjunctural de ofițerii de securitate cu ocazia analizei activității lor cu o anumită persoană, nu pot face dovada calității acestuia de colaborator al Securității, astfel cum e definită de dispozițiile O.U.G-nr.

24/2008. În consecință, față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1431 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.