ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5528/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5528/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 38433/3 din
19 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de
contencios-administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se
constate existența calității de colaborator al securității în ceea ce îl
privește pe pârâtul L.S.
Prin Încheierea de
ședință din data de 05 decembrie 2008, având în vedere dispozițiile art. 34 din
O.U.G. nr. 24/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cauzei
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În motivarea cererii
s-a arătat că prin cererea nr. P 4505 din 30 iulie 2007, adresată C.N.S.A.S. de
către domnul E.N., s-a solicitat verificarea, sub aspectul posibilei calități
de lucrător sau de colaborator al Securității a pârâtului L.S.
S-a mai arătat că,
așa cum a rezultat din cuprinsul notei de constatare din 18 iulie 2008, L.S. a
fost recrutat pentru supraveghere informativă a mediului Justiție, la data
semnând la data de 29 mai 1984 un angajament, preluând numele conspirativ
"A.".
A considerat
reclamantul C.N.S.A.S. că este relevantă pentru stabilirea calității de
colaborator informația furnizată ofițerilor recrutori prin care L.S. le-a adus
la cunoștință că "uneori.. se comentează nefavorabil unele indicații sau
hotărâri ale partidului și statului nostru.", informație consemnată în
raportul din 30 mai 1984.
Mai mult chiar, a
arătat reclamantul C.N.S.A.S. că informațiile furnizate de către pârâtul L.S.
au fost utile organelor de Securitate, fapt dovedit și prin recompensa acordată
de către Securitate informatorului "A.": Raport din 31 mai 1985 -
"Rog aprobați cheltuirea sumei de RON 300 (trei sute RON) pentru
informatorul <A.> /../ pentru /../ sprijinul acordat. /../ Am primit suma
specificată mai sus", în aceeași ordine fiind și "avizarea
pozitivă" a domnului L.S. pentru "efectuarea unei excursii turistice
în U.R.S.S. în grup organizat, împreună cu soția", în acest context,
ofițerul de Securitate apreciindu-l ca prezentând "garanții moral
politice".
A considerat
contestatorul că materialele prezentate sunt relevante în această situație
deoarece, în stabilirea calității de colaborator al Securității, potrivit art.
2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se constituie probe în cauză și notele,
rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității prin
care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar
comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.
Prin prisma celor
expuse anterior, a apreciat C.N.S.A.S. că au fost asigurate condițiile impuse
de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea
constata calitatea de "colaborator al Securității".
b) Întâmpinarea
formulată în cauză
În fapt, pârâtul a
arătat că este de origine aromân, părinții săi născându-se în Grecia în
localitatea Livezi (după cum rezulta din actele de stare civilă depuse anexat
prezentei întâmpinări) și emigrând în România în anii 1930 - 1940, o parte a
rudelor sale continuând să locuiască în Grecia.
A mai arătat că în
anul 1981, împreună cu soția, a efectuat o excursie în Grecia pentru a-și
vizita rudele, în acea perioada, pârâtul, absolvent al Facultății de Drept din
cadrul U. București, ocupând funcția de judecător în cadrul Judecătoriei
sectorului 2 București. În primăvara anului 1984 a fost chemat de către
Președintele de la acea data al Tribunalului Municipiului București, în biroul
căruia a avut loc o întâlnire între acesta, L.S. și un domn ce s-a recomandat
ca fiind ofițer de Securitate ce avea în supraveghere activitatea din cadrul
instanței judecătorești unde își desfășura activitatea de judecător.
După semnarea acelui
angajament, a învederat pârâtul că nu a mai fost contactat niciodată de către
organele de Securitate și nu i s-a solicitat acordarea de informații sau
încheierea unor alte declarații.
c) Cererile de
intervenție
La dosar a fost
formulată cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului de către
E.N., prin care a solicitat admiterea acțiunii în constatare a C.N.S.A.S.
București, în vederea stabilirii calității de colaborator al Securității în
persoana pârâtului L.S.
În esență, a arătat
intervenientul E.N. că Securitatea - ca poliție politică - înființată la 30
august 1948 sub denumirea de D.G.S.P. (avea să fie redenumită ulterior în
D.S.S.) - avea ca rol "de a apăra cuceririle democratice și de a asigura
securitate R.P.R. împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi".
Poliția politică de până în 1989, este în principiu aceeași cu cea de azi, dar
este infinit de mult mai perfecționată decât fosta securitate, ramificațiile
acestei caracatițe uriașe cuprinzând pe lângă serviciile de informații,
instanțele și parchetele de pe lângă acestea Înalta Curte de Casație și
Justiție, M.A.E-ul, alte instituții publice infestate de colaboratori și
informatori ai securității deveniți după decembrie 1989 așa-zise victime, în
realitate profitori ai regimurilor trecute și prezente.
Tot în cadrul acestui
dosar a formulat cerere de intervenție în nume propriu numitul B.C., solicitând
instanței ca, în temeiul art. 49 alin. (1) și (2) și art. 50 C. proc. civ.,
având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. l) din O.U.G. nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, să
admită cererea de intervenție principală și să pronunțe o hotărâre prin care să
constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe
pârâtul L.S.
În fapt, a învederat
intervenientul că a fost coleg cu pârâtul L.S. în perioada 1979 - 1990,
perioadă în care și-a desfășurat, ca și pârâtul, activitatea ca judecător în
cadrul Judecătoriei sectorului 2 București.
A mai arătat că, în
cursul lunii martie 2009 a luat cunoștință din presă despre existența unei
acțiuni în constatare introdusă de C.N.S.A.S. împotriva pârâtului L.S., despre
faptul că acesta a semnat în cursul anului 1984 Angajament cu Securitatea și că
obișnuia să-și toarne frecvent colegii de instanță.
Totodată, a luat
cunoștință, mai întâi din presă și apoi, ca urmare a accesului la propriul
dosar și fotocopierea unor acte din Dosarul nr. 15309 (cota C.N.S.A.S.), că în
ceea ce-l privește pe intervenient, pârâtul L.S. a dat mai multe note
informative despre acesta, prin care denunța calomnios aspecte legate de
activitatea sa profesională dar și aspecte ce țineau de viața sa privată.
Cererile de
intervenție depuse la dosar au fost încuviințate în principiu prin încheierile
de ședință din 17 martie 2009 și din 07 octombrie 2009.
d) Soluția primei
instanțe
Prin Sentința civilă
nr. 433/CA din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca
neîntemeiată, acțiunea în contencios-administrativ promovată de reclamantul
C.N.S.A.S., intervenientul în interesul accesoriu reclamantului E.N.G. și
intervenientul în interes propriu B.C. având ca obiect anulare act
administrativ - acțiune în constatare.
A respins cererea de
intervenție accesorie formulată de intervenientul E.N.G., ca nefondată.
A respins cererea de
intervenție principală formulată de intervenientul B.C. ca nefondată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că din economia dispozițiilor art. 2, lit.
b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea
securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă că sunt
trei condiții a căror îndeplinire cumulativă duce la declararea unei persoane
ca fiind colaborator al Securității, respectiv "furnizarea de informații
sub orice formă", "informațiile să vizeze denunțarea activităților sau
a atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist", iar aceste
informații să fie de natură a "îngrădi drepturile și libertățile
fundamentale ale omului".
A mai reținut
instanța de fond că pârâtul L.S. a semnat la data de 29 mai 1984, sub numele
conspirativ "A.", un angajament de colaborare cu organele
Securității, pentru supraveghere informativă a mediului Justiție, la data
recrutării acesta având funcția de judecător la Judecătoria sectorului 2
București.
În nota de constatare
din 18 iulie 2008, emisă de C.N.S.A.S., Direcția Investigații, se relevă că
angajamentul din 29 mai 1984 a fost semnat de pârât cu numele real, iar
documentul prin care s-a realizat transmiterea de informații ar fi fost
raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului L.S. în calitate de
informator, din 30 mai 1984, în care s-a consemnat relatarea pârâtului care s-a
realizat transmiterea de informații ar fi fost raportul privind modul cum a
decurs recrutarea numitului L.S. în calitate de informator, din 30 mai 1984, în
care s-a consemnat relatarea pârâtului că "..uneori se practică un trafic
de influență sau se comentează nefavorabil unele indicații sau hotărâri ale
partidului și statului nostru..", relatare exprimată în cadrul discuțiilor
avute cu ofițerii de Securitate despre justiție în general".
A apreciat prima
instanță că atunci când informația se referă la un grup de persoane,
susceptibil de a fi identificate persoanele aparținătoare acelui grup, se
consideră că informația prezintă același grad de pericol pentru membrii
respectivului grup, iar cât timp această informație nu poate conduce la
identificarea persoanelor ce ar fi putut fi persecutate pentru atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist, sfera aparținătorilor mediului
justiție nefiind limitată doar la judecătorii din cadrul Judecătoriei
sectorului 2 București, discuțiile fiind extinse și la avocați și justițiabili,
nu se poate reține că informația cuprinsă în raportul din 30 mai 1984 este aptă
de a fi încadrată în categoria celor la care se referă dispozițiile art. 2,
lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce privește
susținerile intervenientului în interes propriu B.C. în sensul că pârâtul a
efectuat mai multe relatări verbale despre persoana sa, prin care denunța
calomnios aspecte legate de activitatea sa profesională, dar și aspecte care
țineau de viața sa privată, curtea de apel a reținut că aceste informații nu se
circumscriu cerințelor instituite prin art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul
că prin aceste informații nu se denunțau activități sau atitudini potrivnice
regimului totalitar comunist.
În raport de aceste
considerente, instanța de fond a concluzionat că nu sunt îndeplinite cumulativ
condițiile cerute de art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că cererea
de chemare în judecată are un caracter neîntemeiat.
Ca o consecință
firească a celor constatate, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată și
cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului C.N.S.A.S. București,
formulată de intervenientul E.N.
Referitor la cererea
de intervenție în interes propriu a intervenientului B.C. s-a reținut că este
neîntemeiată, acesta dovedind în prezenta cauză doar că pârâtul L.S. a relatat,
sub numele conspirativ de "A.", în perioada 1988 - 1989, informații
privind relațiile sale cu ceilalți colegi ori cu avocați, fără nici un fel de
trimitere expresă la vreo activitate ori la atitudini potrivnice regimului
totalitar comunist, ceea ce duce la neîndeplinirea cerințelor cuprinse la art.
2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru existența cerințelor cuprinse la art.
2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru existența calității de colaborator al
Securității în persoana pârâtului L.S.
Instanța de recurs
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs C.N.S.A.S., B.C. și E.N.G.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de
C.N.S.A.S.
Reclamantul-recurent
C.N.S.A.S. a susținut în motivele de recurs că soluția instanței de fond este
greșită, deoarece din notele informative rezultă că au fost furnizate organelor
de securitate informații de natură a încălca drepturile fundamentale ale
cetățenilor și care priveau denunțarea unor atitudini potrivnice regimului
comunist, ceea ce se circumscrie noțiunii de colaborator al Securității.
S-a precizat că
pârâtul a furnizat informații referitoare la atitudini potrivnice, în sensul că
acesta a informat Securitatea despre faptul că o serie de colegi comentează
nefavorabil unele indicații sau hotărâri ale partidului și statului.
A mai arătat
recurentul că potrivit legii în vigoare au o valoare probatorie legală, atât notele
olografe întocmite de persoana respectivă cât și relatările verbale reținute în
scris de lucrătorii operativi ai securității, care se bucură de o prezumție
legală de veridicitate care ar putea fi răsturnată printr-o probă contrară.
Recurentul a susținut
că informațiile se refereau la un grup restrâns de subiecți, ușor de
identificat și astfel se puteau lua măsuri împotriva acestora sau cel puțin
erau expuși la măsuri informative.
Recursul declarat de
intervenientul E.N.G.
În recursul declarat
de acest intervenient s-a susținut că este victima autorităților neocomuniste,
făcându-se referiri la starea justiției, neîndeplinirea unor atribuții de către
Consiliul Superior al Magistraturii, etc.
Recursul declarat de
intervenientul în interes propriu B.C.
În motivele de recurs
intervenientul a arătat că soluția instanței de fond este greșită, întrucât
pârâtul a furnizat informații referitoare la viața sa socială și profesională,
dar și a altor colegi.
A precizat că din
probatoriul administrat rezultă că pârâtul a furnizat informații organelor de
Securitate care priveau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar
comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului (libertatea de exprimare, de opinie, dreptul la viață privată,
libertatea de circulație).
b) Analiza motivelor
de recurs
Motivele de recurs
formulate de reclamantul C.N.S.A.S. și intervenientul B.C. se vor examina prin
expunerea unor considerente comune.
Din examinarea
probelor dosarului se rețin următoarele:
La data de 27 mai
1984 serviciul de Securitate al municipiului București a propus recrutarea
pârâtului L.S. în calitate de informator al securității, iar la data de 29 mai
1984 acesta a semnat un angajament, în vederea semnalării organelor de
securitate a unor fapte și împrejurări care vizează securitatea statului și
care contravin legilor statului.
În dosarul întocmit
de C.N.S.A.S. se regăsește o notă informativă semnată de reclamant, și câteva
note-raport întocmite de ofițerul de securitate.
În nota raport din 20
ianuarie 1988, ofițerul de securitate a făcut o serie de consemnări ca fiind
rezultatul discuțiilor purtate cu sursa "A.".
În această notă se
face vorbire de intervenientul B.C., în sensul că acesta ar avea o relație
apropiată cu vicepreședintele judecătoriei, urmare căreia beneficia de o serie
de avantaje, precum folosirea autoturismului, întârzieri de la program,
întreruperea ședințelor de judecată, compunerea completului de judecată.
De asemenea, este
consemnată relația tensionată în cadrul completului din care făcea parte B.C.,
în sensul că acestea impunea soluțiile.
În nota din 22
ianuarie 1988 sunt reluate parțial aspectele expuse mai sus, în sensul că sursa
A. a informat că B.C. este într-un dezacord total cu toți colegii cu care intră
în ședință sub aspectul soluțiilor pronunțate.
În nota raport din 11
ianuarie 1989 ofițerul a consemnat că din discuțiile purtate cu "A."
rezultă că B.C. are o atitudine necorespunzătoare față de colegul de complet,
că are numeroase discuții cu alți colegi, care refuză să facă parte din complet
cu el, ca urmare a atitudinii acestuia, președintele instanței, ținând seama de
reclamațiile colegilor și ale justițiabililor, l-a desemnat ca judecător la
litigii economice.
În raportul din 29
mai 1984 privind modul de recrutare al pârâtului ofițerul de securitate face
referire la faptul că pârâtul ar fi relatat că există uneori împrejurări în
care se practică trafic de influență sau se comentează nefavorabil indicații
sau hotărâri ale partidului și statului.
Înalta Curte arată că
potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană
să fie apreciată ca fiind colaborator al Securității trebuia să furnizeze
informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice
regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În speța prezentă
pârâtul a dat un angajament de colaborare la 29 mai 1984.
În ceea ce privește
nota din 22 ianuarie 1988 se constată că prin această notă nu au fost denunțate
activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, ci aspecte
profesionale, ținând de activitatea intervenientului în cadrul instanței, sub
aspectul relațiilor cu ceilalți colegi și al moralității profesionale.
Ori aceste afirmații
nu au nici o legătură cu activitățile sau atitudinile potrivnice regimului
totalitar, pentru că nu au nicio conotație politică.
Ca urmare, în acest
caz nu este îndeplinită prima condiție cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din
O.U.G. nr. 24/2008.
Cu privire la
comentariile nefavorabile ale unor colegi privind unele indicații sau hotărâri
ale partidului și statului trebuie precizat că acestea au fost consemnate în
raportul de recrutare de către ofițerul de Securitate.
Raportul respectiv
are un caracter general, fără individualizări, astfel încât nu se poate reține
existența furnizării de informații care să conducă la îngrădirea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, drepturi care se apreciază în mod
individual.
Niciuna dintre notele
raport întocmite de organele de Securitate nu conțin nici un element prin care
s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și de
natură a conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Trebuie precizat că
legiuitorul face referire în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2003 și
la relatările verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, ca fiind acte
probante ale colaborării cu securitatea.
Însă în analiza
forței probante a unor astfel de relatări urmează să se aibă în vedere și modul
în care ofițerii de securitate trebuiau să-și îndeplinească obligațiile de
serviciu.
Din amplele materiale
documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forța unor documente
istorice, cu notorietate, rezultă că ofițerii de securitate aveau un plan de
racolări, un plan de informații etc., context în care informația putea să nu
aparțină persoanei la care se face referire.
În aceste condiții
relatările consemnate în rapoartele informative ale ofițerilor nu pot beneficia
de o prezumție legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate
prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei.
A considera că în mod
cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă
adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliție
politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută.
În speța prezentă
probele administrate în susținerea acțiunii pentru a se dovedi calitatea de
colaborator al securității, respectiva notă semnată de reclamant și notele raport
întocmite de ofițerul de securitate, așa cum au fost analizate în precedent
demonstrează că pârâtul nu a furnizat informații prin care să fi denunțat
activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În ceea ce privește
recursul declarat de intervenientul E.N.G., acesta nu vizează soluția
instanței, ci numai afirmații generice, fără legătură cu cauza.
c) Soluția instanței
de recurs
În raport de analiza
motivelor de recurs efectuată mai sus, și având în vedere prevederile art. 304
1
și art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de C.N.S.A.S., B.C. și E.N.G., împotriva Sentinței civile nr. 433/CA
din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.