ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5528/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 38433/3 din 19 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios-administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existența calității de colaborator al securității în ceea ce îl privește pe pârâtul L.S. Prin Încheierea de ședință din data de 05 decembrie 2008, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cauzei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea nr. P 4505 din 30 iulie 2007, adresată C.N.S.A.S.

de către domnul E.N., s-a solicitat verificarea, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității a pârâtului L.S. S-a mai arătat că, așa cum a rezultat din cuprinsul notei de constatare din 18 iulie 2008, L.S. a fost recrutat pentru supraveghere informativă a mediului Justiție, la data semnând la data de 29 mai 1984 un angajament, preluând numele conspirativ "A.". A considerat reclamantul C.N.S.A.S. că este relevantă pentru stabilirea calității de colaborator informația furnizată ofițerilor recrutori prin care L.S. le-a adus la cunoștință că "uneori.. se comentează nefavorabil unele indicații sau hotărâri ale partidului și statului nostru.", informație consemnată în raportul din 30 mai 1984. Mai mult chiar, a arătat reclamantul C.N.S.A.S.

că informațiile furnizate de către pârâtul L.S. au fost utile organelor de Securitate, fapt dovedit și prin recompensa acordată de către Securitate informatorului "A.": Raport din 31 mai 1985 - "Rog aprobați cheltuirea sumei de RON 300 (trei sute RON) pentru informatorul <A.> /../ pentru /../ sprijinul acordat. /../ Am primit suma specificată mai sus", în aceeași ordine fiind și "avizarea pozitivă" a domnului L.S. pentru "efectuarea unei excursii turistice în U.R.S.S. în grup organizat, împreună cu soția", în acest context, ofițerul de Securitate apreciindu-l ca prezentând "garanții moral politice". A considerat contestatorul că materialele prezentate sunt relevante în această situație deoarece, în stabilirea calității de colaborator al Securității, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, se constituie probe în cauză și notele, rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin prisma celor expuse anterior, a apreciat C.N.S.A.S. că au fost asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "colaborator al Securității". b) Întâmpinarea formulată în cauză În fapt, pârâtul a arătat că este de origine aromân, părinții săi născându-se în Grecia în localitatea Livezi (după cum rezulta din actele de stare civilă depuse anexat prezentei întâmpinări) și emigrând în România în anii 1930 - 1940, o parte a rudelor sale continuând să locuiască în Grecia.

A mai arătat că în anul 1981, împreună cu soția, a efectuat o excursie în Grecia pentru a-și vizita rudele, în acea perioada, pârâtul, absolvent al Facultății de Drept din cadrul U. București, ocupând funcția de judecător în cadrul Judecătoriei sectorului 2 București. În primăvara anului 1984 a fost chemat de către Președintele de la acea data al Tribunalului Municipiului București, în biroul căruia a avut loc o întâlnire între acesta, L.S. și un domn ce s-a recomandat ca fiind ofițer de Securitate ce avea în supraveghere activitatea din cadrul instanței judecătorești unde își desfășura activitatea de judecător. După semnarea acelui angajament, a învederat pârâtul că nu a mai fost contactat niciodată de către organele de Securitate și nu i s-a solicitat acordarea de informații sau încheierea unor alte declarații.

c) Cererile de intervenție La dosar a fost formulată cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului de către E.N., prin care a solicitat admiterea acțiunii în constatare a C.N.S.A.S. București, în vederea stabilirii calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului L.S. În esență, a arătat intervenientul E.N. că Securitatea - ca poliție politică - înființată la 30 august 1948 sub denumirea de D.G.S.P. (avea să fie redenumită ulterior în D.S.S.) - avea ca rol "de a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitate R.P.R.

împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi". Poliția politică de până în 1989, este în principiu aceeași cu cea de azi, dar este infinit de mult mai perfecționată decât fosta securitate, ramificațiile acestei caracatițe uriașe cuprinzând pe lângă serviciile de informații, instanțele și parchetele de pe lângă acestea Înalta Curte de Casație și Justiție, M.A.E-ul, alte instituții publice infestate de colaboratori și informatori ai securității deveniți după decembrie 1989 așa-zise victime, în realitate profitori ai regimurilor trecute și prezente. Tot în cadrul acestui dosar a formulat cerere de intervenție în nume propriu numitul B.C., solicitând instanței ca, în temeiul art. 49 alin. (1) și (2) și art. 50 C. proc.

civ., având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, să admită cererea de intervenție principală și să pronunțe o hotărâre prin care să constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul L.S. În fapt, a învederat intervenientul că a fost coleg cu pârâtul L.S. în perioada 1979 - 1990, perioadă în care și-a desfășurat, ca și pârâtul, activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei sectorului 2 București. A mai arătat că, în cursul lunii martie 2009 a luat cunoștință din presă despre existența unei acțiuni în constatare introdusă de C.N.S.A.S. împotriva pârâtului L.S., despre faptul că acesta a semnat în cursul anului 1984 Angajament cu Securitatea și că obișnuia să-și toarne frecvent colegii de instanță.

Totodată, a luat cunoștință, mai întâi din presă și apoi, ca urmare a accesului la propriul dosar și fotocopierea unor acte din Dosarul nr. 15309 (cota C.N.S.A.S.), că în ceea ce-l privește pe intervenient, pârâtul L.S. a dat mai multe note informative despre acesta, prin care denunța calomnios aspecte legate de activitatea sa profesională dar și aspecte ce țineau de viața sa privată. Cererile de intervenție depuse la dosar au fost încuviințate în principiu prin încheierile de ședință din 17 martie 2009 și din 07 octombrie 2009. d) Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 433/CA din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios-administrativ promovată de reclamantul C.N.S.A.S., intervenientul în interesul accesoriu reclamantului E.N.G.

și intervenientul în interes propriu B.C. având ca obiect anulare act administrativ - acțiune în constatare. A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul E.N.G., ca nefondată. A respins cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B.C. ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din economia dispozițiilor art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă că sunt trei condiții a căror îndeplinire cumulativă duce la declararea unei persoane ca fiind colaborator al Securității, respectiv "furnizarea de informații sub orice formă", "informațiile să vizeze denunțarea activităților sau a atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist", iar aceste informații să fie de natură a "îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului". A mai reținut instanța de fond că pârâtul L.S.

a semnat la data de 29 mai 1984, sub numele conspirativ "A.", un angajament de colaborare cu organele Securității, pentru supraveghere informativă a mediului Justiție, la data recrutării acesta având funcția de judecător la Judecătoria sectorului 2 București. În nota de constatare din 18 iulie 2008, emisă de C.N.S.A.S., Direcția Investigații, se relevă că angajamentul din 29 mai 1984 a fost semnat de pârât cu numele real, iar documentul prin care s-a realizat transmiterea de informații ar fi fost raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului L.S. în calitate de informator, din 30 mai 1984, în care s-a consemnat relatarea pârâtului care s-a realizat transmiterea de informații ar fi fost raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului L.S.

în calitate de informator, din 30 mai 1984, în care s-a consemnat relatarea pârâtului că "..uneori se practică un trafic de influență sau se comentează nefavorabil unele indicații sau hotărâri ale partidului și statului nostru..", relatare exprimată în cadrul discuțiilor avute cu ofițerii de Securitate despre justiție în general". A apreciat prima instanță că atunci când informația se referă la un grup de persoane, susceptibil de a fi identificate persoanele aparținătoare acelui grup, se consideră că informația prezintă același grad de pericol pentru membrii respectivului grup, iar cât timp această informație nu poate conduce la identificarea persoanelor ce ar fi putut fi persecutate pentru atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sfera aparținătorilor mediului justiție nefiind limitată doar la judecătorii din cadrul Judecătoriei sectorului 2 București, discuțiile fiind extinse și la avocați și justițiabili, nu se poate reține că informația cuprinsă în raportul din 30 mai 1984 este aptă de a fi încadrată în categoria celor la care se referă dispozițiile art. 2, lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În ceea ce privește susținerile intervenientului în interes propriu B.C. în sensul că pârâtul a efectuat mai multe relatări verbale despre persoana sa, prin care denunța calomnios aspecte legate de activitatea sa profesională, dar și aspecte care țineau de viața sa privată, curtea de apel a reținut că aceste informații nu se circumscriu cerințelor instituite prin art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că prin aceste informații nu se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În raport de aceste considerente, instanța de fond a concluzionat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că cererea de chemare în judecată are un caracter neîntemeiat.

Ca o consecință firească a celor constatate, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului C.N.S.A.S. București, formulată de intervenientul E.N. Referitor la cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului B.C. s-a reținut că este neîntemeiată, acesta dovedind în prezenta cauză doar că pârâtul L.S. a relatat, sub numele conspirativ de "A.", în perioada 1988 - 1989, informații privind relațiile sale cu ceilalți colegi ori cu avocați, fără nici un fel de trimitere expresă la vreo activitate ori la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ceea ce duce la neîndeplinirea cerințelor cuprinse la art. 2, lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru existența cerințelor cuprinse la art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru existența calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului L.S. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C.N.S.A.S., B.C. și E.N.G. a) Motivele de recurs Recursul declarat de C.N.S.A.S. Reclamantul-recurent C.N.S.A.S. a susținut în motivele de recurs că soluția instanței de fond este greșită, deoarece din notele informative rezultă că au fost furnizate organelor de securitate informații de natură a încălca drepturile fundamentale ale cetățenilor și care priveau denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, ceea ce se circumscrie noțiunii de colaborator al Securității.

S-a precizat că pârâtul a furnizat informații referitoare la atitudini potrivnice, în sensul că acesta a informat Securitatea despre faptul că o serie de colegi comentează nefavorabil unele indicații sau hotărâri ale partidului și statului. A mai arătat recurentul că potrivit legii în vigoare au o valoare probatorie legală, atât notele olografe întocmite de persoana respectivă cât și relatările verbale reținute în scris de lucrătorii operativi ai securității, care se bucură de o prezumție legală de veridicitate care ar putea fi răsturnată printr-o probă contrară. Recurentul a susținut că informațiile se refereau la un grup restrâns de subiecți, ușor de identificat și astfel se puteau lua măsuri împotriva acestora sau cel puțin erau expuși la măsuri informative.

Recursul declarat de intervenientul E.N.G. În recursul declarat de acest intervenient s-a susținut că este victima autorităților neocomuniste, făcându-se referiri la starea justiției, neîndeplinirea unor atribuții de către Consiliul Superior al Magistraturii, etc. Recursul declarat de intervenientul în interes propriu B.C. În motivele de recurs intervenientul a arătat că soluția instanței de fond este greșită, întrucât pârâtul a furnizat informații referitoare la viața sa socială și profesională, dar și a altor colegi. A precizat că din probatoriul administrat rezultă că pârâtul a furnizat informații organelor de Securitate care priveau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (libertatea de exprimare, de opinie, dreptul la viață privată, libertatea de circulație).

b) Analiza motivelor de recurs Motivele de recurs formulate de reclamantul C.N.S.A.S. și intervenientul B.C. se vor examina prin expunerea unor considerente comune. Din examinarea probelor dosarului se rețin următoarele: La data de 27 mai 1984 serviciul de Securitate al municipiului București a propus recrutarea pârâtului L.S. în calitate de informator al securității, iar la data de 29 mai 1984 acesta a semnat un angajament, în vederea semnalării organelor de securitate a unor fapte și împrejurări care vizează securitatea statului și care contravin legilor statului. În dosarul întocmit de C.N.S.A.S. se regăsește o notă informativă semnată de reclamant, și câteva note-raport întocmite de ofițerul de securitate.

În nota raport din 20 ianuarie 1988, ofițerul de securitate a făcut o serie de consemnări ca fiind rezultatul discuțiilor purtate cu sursa "A.". În această notă se face vorbire de intervenientul B.C., în sensul că acesta ar avea o relație apropiată cu vicepreședintele judecătoriei, urmare căreia beneficia de o serie de avantaje, precum folosirea autoturismului, întârzieri de la program, întreruperea ședințelor de judecată, compunerea completului de judecată. De asemenea, este consemnată relația tensionată în cadrul completului din care făcea parte B.C., în sensul că acestea impunea soluțiile. În nota din 22 ianuarie 1988 sunt reluate parțial aspectele expuse mai sus, în sensul că sursa A. a informat că B.C.

este într-un dezacord total cu toți colegii cu care intră în ședință sub aspectul soluțiilor pronunțate. În nota raport din 11 ianuarie 1989 ofițerul a consemnat că din discuțiile purtate cu "A." rezultă că B.C. are o atitudine necorespunzătoare față de colegul de complet, că are numeroase discuții cu alți colegi, care refuză să facă parte din complet cu el, ca urmare a atitudinii acestuia, președintele instanței, ținând seama de reclamațiile colegilor și ale justițiabililor, l-a desemnat ca judecător la litigii economice. În raportul din 29 mai 1984 privind modul de recrutare al pârâtului ofițerul de securitate face referire la faptul că pârâtul ar fi relatat că există uneori împrejurări în care se practică trafic de influență sau se comentează nefavorabil indicații sau hotărâri ale partidului și statului.

Înalta Curte arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană să fie apreciată ca fiind colaborator al Securității trebuia să furnizeze informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speța prezentă pârâtul a dat un angajament de colaborare la 29 mai 1984. În ceea ce privește nota din 22 ianuarie 1988 se constată că prin această notă nu au fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, ci aspecte profesionale, ținând de activitatea intervenientului în cadrul instanței, sub aspectul relațiilor cu ceilalți colegi și al moralității profesionale.

Ori aceste afirmații nu au nici o legătură cu activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar, pentru că nu au nicio conotație politică. Ca urmare, în acest caz nu este îndeplinită prima condiție cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Cu privire la comentariile nefavorabile ale unor colegi privind unele indicații sau hotărâri ale partidului și statului trebuie precizat că acestea au fost consemnate în raportul de recrutare de către ofițerul de Securitate. Raportul respectiv are un caracter general, fără individualizări, astfel încât nu se poate reține existența furnizării de informații care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, drepturi care se apreciază în mod individual.

Niciuna dintre notele raport întocmite de organele de Securitate nu conțin nici un element prin care s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și de natură a conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Trebuie precizat că legiuitorul face referire în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2003 și la relatările verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, ca fiind acte probante ale colaborării cu securitatea. Însă în analiza forței probante a unor astfel de relatări urmează să se aibă în vedere și modul în care ofițerii de securitate trebuiau să-și îndeplinească obligațiile de serviciu. Din amplele materiale documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forța unor documente istorice, cu notorietate, rezultă că ofițerii de securitate aveau un plan de racolări, un plan de informații etc., context în care informația putea să nu aparțină persoanei la care se face referire.

În aceste condiții relatările consemnate în rapoartele informative ale ofițerilor nu pot beneficia de o prezumție legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei. A considera că în mod cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliție politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută. În speța prezentă probele administrate în susținerea acțiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al securității, respectiva notă semnată de reclamant și notele raport întocmite de ofițerul de securitate, așa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâtul nu a furnizat informații prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește recursul declarat de intervenientul E.N.G., acesta nu vizează soluția instanței, ci numai afirmații generice, fără legătură cu cauza. c) Soluția instanței de recurs În raport de analiza motivelor de recurs efectuată mai sus, și având în vedere prevederile art. 304 1 și art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de C.N.S.A.S., B.C. și E.N.G., împotriva Sentinței civile nr. 433/CA din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.