ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 345/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.V., să se

constate existența calității de lucrător al Securității, în ceea ce-l privește

pe pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că, în urma verificărilor efectuate la cererea numitului B.G., sub

aspectul calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului său, a rezultat că pârâtul a

desfășurat, în calitate de angajat al fostei securități, activități de natură a

suprima drepturile și libertățile fundamentale recunoscute și garantate de

legislația în vigoare.

Tribunalul București, prin

încheierea pronunțată în data de 5 decembrie 2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea acesteia la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Investită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 1482 din 7 aprilie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul G.V. și intervenientul B.G.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut că, la data de 17 noiembrie 2008, s-a dispus citarea în cauză, în

calitate de intervenient, a numitului B.G.

Din cuprinsul înscrisurilor

analizate, respectiv, nota de interceptare a corespondenței „candidatului la

recrutare” Surugiu Constantin, precum și „nota pentru buletin” (ce se regăsește

în dosarul de urmărire informativă a unei persoane semnalată pentru manifestări

negative), a reieșit că sunt îndeplinite condițiile art. 2 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei

Securități.

În plus, prima instanță a considerat

inadmisibilă cererea de intervenție formulată de B.G., reținând caracterul

special al dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 și scopul acestora.

Împotriva sentinței mai sus menționată,

a declarat recurs intervenientul B.G., care a solicitat despăgubiri morale și

materiale de 20.000 lei de la fiecare din cei doi lucrători ai Securității

arătați în cerere: V.G. și I.R. care l-au torturat timp de mai mulți ani și au

dat ordin în acest sens subalternilor, care i-au distrus sănătatea, fără a avea

un mandat de arestare sau o hotărâre judecătorească.

Analizând sentința atacată, în

raport de susținerile părților, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

admiterea recursului.

Instanța de control judiciar

apreciază că sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.,

întrucât instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a

intra în cercetarea fondului, după cum se va releva în continuare.

În primul rând, trebuie remarcat

faptul că există o contradictorialitate între minuta hotărârii și dispozitivul acesteia.

Astfel, minuta sentinței – aflată la

fila 2 dosar C.A.B. – precizează următoarele: „Admite acțiunea. Constată

calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul G.V.”.

Dispozitivul sentinței - aflat la

fila 25 dosar CAB – arată: „Admite acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

…., în contradictoriu cu pârâtul G.V. ... și intervenientul B.G.…”, fără a

indica constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește

pe pârât.

Or, art. 258 alin. (1) C. proc. civ.

precizează că, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată

dispozitivul hotărârii… ”Dispozitivul” la care se referă textul, este soluția

pe scurt la care au ajuns judecătorii, minuta.

Folosirea acestei expresii se

explică prin aceea că dispozitivul hotărârii trebuie să fie identic cu minuta,

ceea ce nu se regăsește în speța de față.

Pe de altă parte, instanța de

control judiciar constată că există o contradictorialitate între dispozitivul

sentinței recurate și considerentele acesteia.

Mai precis, deși judecătorul

fondului nu s-a pronunțat în dispozitiv cu privire la cererea de intervenție,

totuși, în motivarea sentinței a fost considerată cererea de intervenție

inadmisibilă.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5

și 6 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților, dar și dispozitivul.

Așadar, constituie o obligație

pentru judecător ca hotărârea pronunțată să fie motivată, în sensul

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, este necesar ca

instanța de judecată să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, ceea ce

nu s-a întâmplat în cazul de față.

Mai exact, prima instanță nu s-a

pronunțat în minută sau în dispozitiv cu privire la cererea de intervenție

formulată de B.G., însă, a considerat în motivarea sentinței că cererea de

intervenție este inadmisibilă.

Or, potrivit art. 258 alin. (3) C.

proc. civ., după pronunțarea hotărârii, niciun judecător nu poate reveni asupra

părerii sale.

În cauza de față, prin dispozitivul

hotărârii, judecătorul era obligat sa rezolve concret toate cererile formulate

de părți, iar nu să se pronunțe selectiv doar asupra unora dintre ele.

Mai precis, este vorba despre

cererea de intervenție formulată de B.G., asupra căreia judecătorul fondului nu

s-a pronunțat nici în minuta hotărârii, nici în dispozitivul acesteia.

Or, o asemenea cerere a fost depusă

de numitul B.G. în dosarul Tribunalului București (fila 51), dar și în dosarul

Curții de Apel București (fila 4): în esență, petentul solicită despăgubiri

materiale și morale.

Cert este că intervenientul a fost

citat pentru ultimul termen de judecată (07 aprilie 2009), când s-a prezentat

și a solicitat instanței admiterea acțiunii și acordarea de despăgubiri

materiale și morale (fila 24 dosar CAB).

Așadar, văzând și dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința

atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

intervenientul B.G. împotriva sentinței civile nr. 1482 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

ianuarie 2010.