ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4626/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

în judecată și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

19 noiembrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul N.V., să se constate calitatea de colaborator al Securității, a

acestuia.

Prin Sentința nr.

5212 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a

constatat calitatea pârâtului N.V. de colaborator al securității.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Potrivit Notei de

constatare nr. DI/I/2664 din 04 septembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data

de 19 decembrie 1981 de către Serviciul I (I.J.S. Bistrița-Năsăud) "pe

linie de persoane fără antecedente", pe perioada cât a lucrat ca

funcționar la Casa de copii din B. Ulterior, după transferul său la O.J.T.,

punctul turistic B., a fost dirijat pentru "acoperirea informativă a

cetățenilor români care se deplasau în străinătate în scop turistic". La

data de 19 decembrie 1981, a semnat Angajament cu numele real și a preluat

numele conspirativ "P.".

Nota de constatare

mai sus amintită, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S.

sintetizează activitatea de colaborator/informator a pârâtului în raport cu o

serie de documente ale dosarului, unele dintre ele fundamentând acțiunea

reclamantului, așa cum rezultă din multiplele Note informative olografe ale

acestuia sau consemnate de ofițerul de securitate.

Curtea a reținut ca

fiind relevante pentru reținerea calității de colaborator în privința

pârâtului, notele informative furnizate la data de 28 septembrie 1982, din

cuprinsul căreia se rețin aspecte cu privire la comportarea unor turiști români

în străinătate, și la data de 07 ianuarie 1983 cu privire la un cetățean străin

ce urma să fie cazat în România.

A apreciat instanța

că din materialul probator administrat în cauză (Notele de analiză întocmite de

ofițerii de securitate cu privire la activitatea sursei "P.") rezultă

că activitatea pârâtului de furnizare de informații către Securitate a fost

apreciată pozitiv. Astfel, la data de 19 decembrie 1981 s-a precizat că

"În perioada care a trecut de la recrutare și până în prezent a furnizat

informații despre frații T., care au fost repartizați Casei de copii prin

hotărâre judecătorească, cunoscuți ca protestatari împreună cu părinții, iar

după ce informatorul a fost transferat la Punctul O.J.T., ne-a informat despre

comportarea necorespunzătoare a unor excursioniști care au fost în vizită

turistică în străinătate." La data de 19 septembrie 1983, ofițerul de

securitate aprecia că "Ultima analiză a activității informatorului a fost

efectuată la data de 31 decembrie 1982. De la această dată și până în prezent

informatorul a furnizat informații despre numiții: B.V., F.G., S.I., G.Z.,

R.M., S.A. și alții care au fost în vizită turistică în Budapesta și

Bratislava. Prin aportul informatorului am reușit să cunoaștem preocupările pe

care le-au avut aceștia în timpul cât s-au aflat plecați în străinătate.".

Ca atare sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din

documentele invocate în paragrafele anterioare rezultând în mod cert atât

întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârât organelor de

securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist cât și a celei de a doua cerințe, ca aceste informații să

vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește

apărările pârâtului formulate prin concluziile scrise, în sensul că notele

informative pe care le-a dat reprezentau o obligație de serviciu, Curtea a

apreciat că nu sunt în măsură a duce la respingerea acțiunii C.N.S.A.S., având

în vedere cele consemnate în Raportul cu propuneri de recrutare ca informator a

numitului N.V. din orașul B., întocmit la data de 9 decembrie 1981.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a

susținut, în esență, că notele informative au fost date urmare obligațiilor de

serviciu pentru cei care lucrau în cadrul O.J.T. din acea vreme dat fiind

deplasările în străinătate ale românilor în diverse țări din fostul spațiu

comunist.

Mai mult, a arătat

recurentul, din raportul întocmit de Inspectoratul Județean Bistrița-Năsăud,

Securitate B III cu nr. 005135 din 31 decembrie 1983, rezultă că pentru sursa

P. cu numele real N.V., recrutat la data de 19 decembrie 1981, s-a propus

renunțarea la serviciile acestuia, pe motiv că nu mai este utilă și că urmează

să fie cercetată penal pentru o presupusă infracțiune de delapidare.

Astfel, a subliniat

recurentul din analiza înscrisurilor sus-menționate rezultă clar că pârâtul

N.V. nu a încasat sume de bani, nu s-a folosit de această postură în vederea

obținerii de avantaje materiale sau de altă natură.

Totodată, recurentul

a arătat că angajamentul este unul încheiat în condiții de forță și teamă,

raportându-se la condițiile istorice de atunci iar notele sale informative sunt

simple informări despre atitudinea persoanelor care mergeau în excursii în

străinătate și care de fapt reprezenta acoperirea pentru achiziționarea de

bunuri ce se vindeau pe piața neagră din acea vreme.

Cu privire la nota de

informare privind minorii care au părăsit casa de copii, recurentul a susținut

că aceasta nu are nicio relevanță cu privire la situația acelor minori

instituționalizați forțat de autoritățile vremii, ci doar privește situația lor

dacă s-au întors sau nu la centrul de copii.

Recurentul a mai

criticat sentința și sub aspectul respingerii de către instanța de fond a

probei cu înscrisuri și martori solicitată la termenul din data de 13

septembrie 2011.

A mai arătat, de

asemenea, că instanța nu i-a acordat dreptul la apărare, încălcând astfel

principiul contradictorialității și al egalității procesului civil.

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității

este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum

note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului".

În cauza de față,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că,

în ceea ce-l privește pe numitul N.V., este întrunită ipoteza normei legale

cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, din cuprinsul

Notei de Constatare nr. DI/I/2664 din 04 septembrie 2009, rezultă că pârâtul a

fost recrutat la data de 19 decembrie 1981 de către Serviciul I (I.J.S.

Bistrița-Năsăud) "pe linie de persoane fără antecedente", pe perioada

cât a lucrat ca funcționar la Casa de copii din B. Ulterior, după transferul

său la O.J.T., punctul turistic B., a fost dirijat pentru "acoperirea

informativă a cetățenilor români care se deplasau în străinătate în scop

turistic". La data de 19 decembrie 1981, a semnat Angajament cu numele

real și a preluat numele conspirativ "P.".

Activitatea

informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub forma notelor

informative: nota informativă furnizată la data de 28 septembrie 1982, din

cuprinsul căreia se rețin aspecte cu privire la comportarea unor turiști români

în străinătate - "Vă mai informez că familiile G.Z. și S.I. s-au despărțit

de grup în Bratislava și în Budapesta fiind prezenți doar la masă și la

cazare.". La această informare, ofițerul de securitate a notat sarcinile

sursei cu privire la acest subiect "să ne stabilească persoanele care ar

intenționa să treacă fraudulos frontiera.". La acea vreme, intenția de a

trece fraudulos frontiera era aspru pedepsită, celor cu astfel de intenții

întocmindu-li-se dosare de supraveghere informativă.

A doua notă

informativă considerată relevantă este nota furnizată la data de 07 ianuarie

1983, cu privire la un cetățean străin ce urma să fie cazat în România "Vă

informez că numitul C.I. din B. m-a căutat în vederea cazării la Punctul

turistic B. a cetățeanului libian G., spunându-mi că îl cunoaște din perioada

când a lucrat în Libia. Știu că este căsătorit și că a venit prima dată în

România. Nu a fost văzut în compania altor persoane în afara membrilor familiei

C. În prezent este plecat cu familia C. la Sângeorz Băi.".

Înalta Curte reține

că din întregul material probator administrat în cauză (Notele de analiză

întocmite de ofițerii de securitate cu privire la activitatea sursei

"P.") rezultă neîndoielnic că activitatea pârâtului de furnizare de

informații către Securitate a fost apreciată pozitiv. Astfel, la data de 19

decembrie 1981 s-a precizat că "În perioada care a trecut de la recrutare

și până în prezent a furnizat informații despre frații T., care au fost repartizați

Casei de copii prin hotărâre judecătorească, cunoscuți ca protestatari împreună

cu părinții, iar după ce informatorul a fost transferat la Punctul O.J.T., ne-a

informat despre comportarea necorespunzătoare a unor excursioniști care au fost

în vizită turistică în străinătate." La data de 19 septembrie 1983,

ofițerul de securitate aprecia că "Ultima analiză a activității

informatorului a fost efectuată la data de 31 decembrie 1982. De la această

dată și până în prezent informatorul a furnizat informații despre numiții:

B.V., F.G., S.I., G.Z., R.M., S.A. și alții care au fost în vizită turistică în

Budapesta și Bratislava. Prin aportul informatorului am reușit să cunoaștem

preocupările pe care le-au avut aceștia în timpul cât s-au aflat plecați în

străinătate."

În concluzie, dat

fiind probatoriile edificatoare administrate în dosarul de fond, Înalta Curte

apreciază că, în cauză sunt întrunite ipotezele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații,

note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Motivele de recurs

referitoare la refuzul primei instanțe de a-i încuviința reclamantului proba cu

înscrisuri și proba cu martori nu pot constitui motiv de casare a hotărârii

atacate, dat fiind faptul că, în raport cu probatoriul solicitat: declarații pe

propria răspundere ale unor persoane care îl cunosc personal și proba

testimonială, prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt utile cauzei.

De asemenea, Înalta

Curte nu a decelat din analiza dosarului de fond vreun motiv concret de

încălcare a principiului contradictorialității și egalității procesului civil,

așa cum a susținut recurentul prin recursul său.

Așa fiind și

apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.V. împotriva Sentinței nr. 5212 din 20 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV