ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4626/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 noiembrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.V., să se constate calitatea de colaborator al Securității, a acestuia. Prin Sentința nr. 5212 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului N.V. de colaborator al securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Potrivit Notei de constatare nr. DI/I/2664 din 04 septembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 19 decembrie 1981 de către Serviciul I (I.J.S.

Bistrița-Năsăud) "pe linie de persoane fără antecedente", pe perioada cât a lucrat ca funcționar la Casa de copii din B. Ulterior, după transferul său la O.J.T., punctul turistic B., a fost dirijat pentru "acoperirea informativă a cetățenilor români care se deplasau în străinătate în scop turistic". La data de 19 decembrie 1981, a semnat Angajament cu numele real și a preluat numele conspirativ "P.". Nota de constatare mai sus amintită, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. sintetizează activitatea de colaborator/informator a pârâtului în raport cu o serie de documente ale dosarului, unele dintre ele fundamentând acțiunea reclamantului, așa cum rezultă din multiplele Note informative olografe ale acestuia sau consemnate de ofițerul de securitate.

Curtea a reținut ca fiind relevante pentru reținerea calității de colaborator în privința pârâtului, notele informative furnizate la data de 28 septembrie 1982, din cuprinsul căreia se rețin aspecte cu privire la comportarea unor turiști români în străinătate, și la data de 07 ianuarie 1983 cu privire la un cetățean străin ce urma să fie cazat în România. A apreciat instanța că din materialul probator administrat în cauză (Notele de analiză întocmite de ofițerii de securitate cu privire la activitatea sursei "P.") rezultă că activitatea pârâtului de furnizare de informații către Securitate a fost apreciată pozitiv.

Astfel, la data de 19 decembrie 1981 s-a precizat că "În perioada care a trecut de la recrutare și până în prezent a furnizat informații despre frații T., care au fost repartizați Casei de copii prin hotărâre judecătorească, cunoscuți ca protestatari împreună cu părinții, iar după ce informatorul a fost transferat la Punctul O.J.T., ne-a informat despre comportarea necorespunzătoare a unor excursioniști care au fost în vizită turistică în străinătate." La data de 19 septembrie 1983, ofițerul de securitate aprecia că "Ultima analiză a activității informatorului a fost efectuată la data de 31 decembrie 1982. De la această dată și până în prezent informatorul a furnizat informații despre numiții: B.V., F.G., S.I., G.Z., R.M., S.A.

și alții care au fost în vizită turistică în Budapesta și Bratislava. Prin aportul informatorului am reușit să cunoaștem preocupările pe care le-au avut aceștia în timpul cât s-au aflat plecați în străinătate.". Ca atare sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din documentele invocate în paragrafele anterioare rezultând în mod cert atât întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist cât și a celei de a doua cerințe, ca aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește apărările pârâtului formulate prin concluziile scrise, în sensul că notele informative pe care le-a dat reprezentau o obligație de serviciu, Curtea a apreciat că nu sunt în măsură a duce la respingerea acțiunii C.N.S.A.S., având în vedere cele consemnate în Raportul cu propuneri de recrutare ca informator a numitului N.V. din orașul B., întocmit la data de 9 decembrie 1981. 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că notele informative au fost date urmare obligațiilor de serviciu pentru cei care lucrau în cadrul O.J.T. din acea vreme dat fiind deplasările în străinătate ale românilor în diverse țări din fostul spațiu comunist.

Mai mult, a arătat recurentul, din raportul întocmit de Inspectoratul Județean Bistrița-Năsăud, Securitate B III cu nr. 005135 din 31 decembrie 1983, rezultă că pentru sursa P. cu numele real N.V., recrutat la data de 19 decembrie 1981, s-a propus renunțarea la serviciile acestuia, pe motiv că nu mai este utilă și că urmează să fie cercetată penal pentru o presupusă infracțiune de delapidare. Astfel, a subliniat recurentul din analiza înscrisurilor sus-menționate rezultă clar că pârâtul N.V. nu a încasat sume de bani, nu s-a folosit de această postură în vederea obținerii de avantaje materiale sau de altă natură.

Totodată, recurentul a arătat că angajamentul este unul încheiat în condiții de forță și teamă, raportându-se la condițiile istorice de atunci iar notele sale informative sunt simple informări despre atitudinea persoanelor care mergeau în excursii în străinătate și care de fapt reprezenta acoperirea pentru achiziționarea de bunuri ce se vindeau pe piața neagră din acea vreme. Cu privire la nota de informare privind minorii care au părăsit casa de copii, recurentul a susținut că aceasta nu are nicio relevanță cu privire la situația acelor minori instituționalizați forțat de autoritățile vremii, ci doar privește situația lor dacă s-au întors sau nu la centrul de copii.

Recurentul a mai criticat sentința și sub aspectul respingerii de către instanța de fond a probei cu înscrisuri și martori solicitată la termenul din data de 13 septembrie 2011. A mai arătat, de asemenea, că instanța nu i-a acordat dreptul la apărare, încălcând astfel principiul contradictorialității și al egalității procesului civil. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, colaborator al Securității este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". În cauza de față, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că, în ceea ce-l privește pe numitul N.V., este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2664 din 04 septembrie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 19 decembrie 1981 de către Serviciul I (I.J.S.

Bistrița-Năsăud) "pe linie de persoane fără antecedente", pe perioada cât a lucrat ca funcționar la Casa de copii din B. Ulterior, după transferul său la O.J.T., punctul turistic B., a fost dirijat pentru "acoperirea informativă a cetățenilor români care se deplasau în străinătate în scop turistic". La data de 19 decembrie 1981, a semnat Angajament cu numele real și a preluat numele conspirativ "P.". Activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub forma notelor informative: nota informativă furnizată la data de 28 septembrie 1982, din cuprinsul căreia se rețin aspecte cu privire la comportarea unor turiști români în străinătate - "Vă mai informez că familiile G.Z.

și S.I. s-au despărțit de grup în Bratislava și în Budapesta fiind prezenți doar la masă și la cazare.". La această informare, ofițerul de securitate a notat sarcinile sursei cu privire la acest subiect "să ne stabilească persoanele care ar intenționa să treacă fraudulos frontiera.". La acea vreme, intenția de a trece fraudulos frontiera era aspru pedepsită, celor cu astfel de intenții întocmindu-li-se dosare de supraveghere informativă. A doua notă informativă considerată relevantă este nota furnizată la data de 07 ianuarie 1983, cu privire la un cetățean străin ce urma să fie cazat în România "Vă informez că numitul C.I. din B. m-a căutat în vederea cazării la Punctul turistic B. a cetățeanului libian G., spunându-mi că îl cunoaște din perioada când a lucrat în Libia.

Știu că este căsătorit și că a venit prima dată în România. Nu a fost văzut în compania altor persoane în afara membrilor familiei C. În prezent este plecat cu familia C. la Sângeorz Băi.". Înalta Curte reține că din întregul material probator administrat în cauză (Notele de analiză întocmite de ofițerii de securitate cu privire la activitatea sursei "P.") rezultă neîndoielnic că activitatea pârâtului de furnizare de informații către Securitate a fost apreciată pozitiv.

Astfel, la data de 19 decembrie 1981 s-a precizat că "În perioada care a trecut de la recrutare și până în prezent a furnizat informații despre frații T., care au fost repartizați Casei de copii prin hotărâre judecătorească, cunoscuți ca protestatari împreună cu părinții, iar după ce informatorul a fost transferat la Punctul O.J.T., ne-a informat despre comportarea necorespunzătoare a unor excursioniști care au fost în vizită turistică în străinătate." La data de 19 septembrie 1983, ofițerul de securitate aprecia că "Ultima analiză a activității informatorului a fost efectuată la data de 31 decembrie 1982. De la această dată și până în prezent informatorul a furnizat informații despre numiții: B.V., F.G., S.I., G.Z., R.M., S.A.

și alții care au fost în vizită turistică în Budapesta și Bratislava. Prin aportul informatorului am reușit să cunoaștem preocupările pe care le-au avut aceștia în timpul cât s-au aflat plecați în străinătate." În concluzie, dat fiind probatoriile edificatoare administrate în dosarul de fond, Înalta Curte apreciază că, în cauză sunt întrunite ipotezele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații, note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Motivele de recurs referitoare la refuzul primei instanțe de a-i încuviința reclamantului proba cu înscrisuri și proba cu martori nu pot constitui motiv de casare a hotărârii atacate, dat fiind faptul că, în raport cu probatoriul solicitat: declarații pe propria răspundere ale unor persoane care îl cunosc personal și proba testimonială, prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt utile cauzei. De asemenea, Înalta Curte nu a decelat din analiza dosarului de fond vreun motiv concret de încălcare a principiului contradictorialității și egalității procesului civil, așa cum a susținut recurentul prin recursul său. Așa fiind și apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.V. împotriva Sentinței nr. 5212 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV