ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

pârâtului și derularea procedurilor în fața instanței de fond

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul C.N., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin

care să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității în sensul

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcția de Primar al comunei

Somova, județul Tulcea și, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu

art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității verifică, din oficiu, sub aspectul constatării de

lucrător sau colaborator al securității, persoanele care candidează, au fost

alese sau numite în demnitățile sau funcțiile publice prevăzute la art. 3 lit.

b) - h).

S-a mai arătat că,

potrivit Notei de constatare din 09 ianuarie 2009, pârâtul C.N. a fost recrutat

la data de 24 noiembrie 1988 pentru „încadrarea informativă a numiților L.A,

I.I. și L.N., semnalați cu intenții de evaziune, dar și a altor persoane

pretabile la manifestări tendențioase” și că la aceeași dată acesta a semnat

angajament, având numele conspirativ de colaborator „I.”.

Pârâtul C.N. a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de

reclamant ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 1774 din 7 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul C.N. și a constatat existența calității de colaborator al Securității

în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că sunt

îndeplinite condițiile impuse de prevederile textului de lege sus-citat, după

cum urmează:

În ceea ce privește

prima condiție, respectiv furnizarea de informații, indiferent sub ce formă,

precum note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

securității, instanța a reținut că este îndeplinită, având în vedere

materialele informative cu valoare operativă, furnizate de pârât, în total 11,

cu privire la numiții L.A., I.I., L.N.

S-a mai reținut că

din actele cauzei rezultă că pârâtul C.N. a fost recrutat în perioada 1988 -

1989 pentru încadrarea informativă a numiților L.A., I.I., L.N., semnalați cu

intenții de evaziune, dar și a altor persoane „pretabile la manifestări

tendențioase” și că la aceeași dată a semnat, cu numele real, angajament, având

numele conspirativ de colaborator „I.”.

Referitor la cea de-a

doua condiție cerută de lege și anume aceea referitoare la conținutul notelor

informative furnizate, prin care să fie denunțate activități potrivnice

regimului comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, instanța a apreciat că este de asemenea îndeplinită,

având în vedere că prin informațiile furnizate de pârât, cuprinse în notele

informative, acesta a contribuit la îngrădirea dreptului la viața privată

precum și la liberă circulație, prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice, respectiv art. 12 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

S-a arătat că pârâtul

a mai furnizat informații referitoare la numiții L.A., I.I., L.N. privind

intențiile acestora de a trece fraudulos frontiera, ceea ce a fost de natură să

îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale acestora, respectiv

dreptul la libera circulație.

Instanța a apreciat

că nici apărarea, potrivit căreia pârâtul nu își aduce aminte să fi semnat acel

angajament, sau „dacă s-a întâmplat a fost în stare de

ebrietate sau sub amenințarea plutonierului I.”, nu poate fi primită, întrucât

pentru îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul nu a impus o astfel de condiție legată de

semnarea vreunui înscris, fiind suficientă „furnizarea în orice mod a

informațiilor”, iar aceste informații să fie de natură a aduce atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Dar, chiar și așa, din

coroborarea informațiilor conținute de înscrisurile existente la dosarul cauzei

și, în special, consemnările din raportul cu propunere de recrutare și raportul

de investigații, rezultă că, numitul C.N. era aceeași persoană cu sursa „I.”.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul C.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului, recurentul-pârât a susținut în esență că:

- angajamentul semnat

de el la data de 24 noiembrie 1998 a fost dat la postul de Poliție al comunei

Somova, județul Tulcea, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în prezența

unui ofițer de Securitate;

- toate informațiile

cuprinse în rapoartele întocmite erau date cunoscute de toți locuitorii

comunei;

- în comuna Somova

era de notorietate faptul că numitul L.A. fusese condamnat pentru trecerea

frauduloasă a frontierei și că acesta intenționa să fugă din țară;

- cele consemnate în

rapoartele de Securitate aparțin ofițerului S.M., care putea semna orice.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru a putea fi

constatată calitatea de colaborator al Securității în sensul definit de O.U.G.

nr. 24/2004, cu modificările ulterioare, trebuie îndeplinite condițiile expres

prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din ordonanța mai sus invocată.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2004, cu modificările

ulterioare: „colaborator al Securității este persoana care a furnizat

informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colaborator al

Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte

persoane prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a

altui spațiu pe care îl deținea”.

Analizând condițiile

impuse de textul de lege mai sus menționat, Curtea constată că în mod corect

instanța de fond a apreciat că acestea sunt îndeplinite în ceea ce-l privește

pe recurentul-pârât C.N.

Sub acest aspect, din

întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv din înscrisurile

depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că în perioada 1988 - 1989

recurentul-pârât C.N. a fost recrutat pentru încadrarea informativă a numiților

L.A., I.I. și L.N. și a altor persoane pretabile la manifestări tendențioase.

În acest sens, recurentul-pârât

a semnat cu numele real un angajament având nume conspirativ de colaborator

„I.”.

Susținerea

recurentului, potrivit cu care angajamentul a fost semnat în stare de ebrietate

este lipsită de relevanță având în vedere faptul că acesta nu a negat existența

angajamentului, iar pe de altă parte condiția impusă de lege este aceea a

„furnizării în orice mod a informațiilor”.

Or, așa cum în mod

corect s-a reținut, din coroborarea informațiilor conținute de înscrisurile

existente la dosar, precum și din cuprinsul raportului de recrutare, rezultă cu

certitudine că recurentul-pârât C.N. era aceeași persoană cu „sursa” I. care a

întocmit mai multe note informative despre numiții L.A., L.N. și I.I. Așa cum

rezultă din cuprinsul acestor note, informațiile furnizate se refereau la

intenția acestora de a părăsi fraudulos țara, ceea ce a fost de natură să

îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale acestora.

Împrejurarea că, așa

cum susține recurentul-pârât era de notorietate că numitul L.A. intenționa să

fugă din țară, nu prezintă nicio relevanță cu privire la condiția impusă de

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2004, de vreme ce persoana

respectivă suferise o condamnare pentru trecerea frauduloasă a frontierei și

tocmai din această cauză era în vizorul Securității.

De altfel, ceea ce

informa recurentul-pârât prin notele întocmite, era tocmai faptul că acesta

avea noi intenții de trecere frauduloasă a frontierei.

În raport de cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, sentința recurată fiind legal și temeinic motivată,

având în vedere și dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N. împotriva Sentinței civile nr. 1774 din 7 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - AS