ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtului și derularea procedurilor în fața instanței de fond Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcția de Primar al comunei Somova, județul Tulcea și, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică, din oficiu, sub aspectul constatării de lucrător sau colaborator al securității, persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile publice prevăzute la art. 3 lit. b) - h). S-a mai arătat că, potrivit Notei de constatare din 09 ianuarie 2009, pârâtul C.N. a fost recrutat la data de 24 noiembrie 1988 pentru „încadrarea informativă a numiților L.A, I.I. și L.N., semnalați cu intenții de evaziune, dar și a altor persoane pretabile la manifestări tendențioase” și că la aceeași dată acesta a semnat angajament, având numele conspirativ de colaborator „I.”.

Pârâtul C.N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1774 din 7 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.N. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile textului de lege sus-citat, după cum urmează: În ceea ce privește prima condiție, respectiv furnizarea de informații, indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, instanța a reținut că este îndeplinită, având în vedere materialele informative cu valoare operativă, furnizate de pârât, în total 11, cu privire la numiții L.A., I.I., L.N. S-a mai reținut că din actele cauzei rezultă că pârâtul C.N. a fost recrutat în perioada 1988 - 1989 pentru încadrarea informativă a numiților L.A., I.I., L.N., semnalați cu intenții de evaziune, dar și a altor persoane „pretabile la manifestări tendențioase” și că la aceeași dată a semnat, cu numele real, angajament, având numele conspirativ de colaborator „I.”.

Referitor la cea de-a doua condiție cerută de lege și anume aceea referitoare la conținutul notelor informative furnizate, prin care să fie denunțate activități potrivnice regimului comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța a apreciat că este de asemenea îndeplinită, având în vedere că prin informațiile furnizate de pârât, cuprinse în notele informative, acesta a contribuit la îngrădirea dreptului la viața privată precum și la liberă circulație, prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, respectiv art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. S-a arătat că pârâtul a mai furnizat informații referitoare la numiții L.A., I.I., L.N.

privind intențiile acestora de a trece fraudulos frontiera, ceea ce a fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale acestora, respectiv dreptul la libera circulație. Instanța a apreciat că nici apărarea, potrivit căreia pârâtul nu își aduce aminte să fi semnat acel angajament, sau „dacă s-a întâmplat a fost în stare de ebrietate sau sub amenințarea plutonierului I.”, nu poate fi primită, întrucât pentru îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul nu a impus o astfel de condiție legată de semnarea vreunui înscris, fiind suficientă „furnizarea în orice mod a informațiilor”, iar aceste informații să fie de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Dar, chiar și așa, din coroborarea informațiilor conținute de înscrisurile existente la dosarul cauzei și, în special, consemnările din raportul cu propunere de recrutare și raportul de investigații, rezultă că, numitul C.N. era aceeași persoană cu sursa „I.”. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut în esență că: - angajamentul semnat de el la data de 24 noiembrie 1998 a fost dat la postul de Poliție al comunei Somova, județul Tulcea, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în prezența unui ofițer de Securitate; - toate informațiile cuprinse în rapoartele întocmite erau date cunoscute de toți locuitorii comunei; - în comuna Somova era de notorietate faptul că numitul L.A.

fusese condamnat pentru trecerea frauduloasă a frontierei și că acesta intenționa să fugă din țară; - cele consemnate în rapoartele de Securitate aparțin ofițerului S.M., care putea semna orice. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Pentru a putea fi constatată calitatea de colaborator al Securității în sensul definit de O.U.G. nr. 24/2004, cu modificările ulterioare, trebuie îndeplinite condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din ordonanța mai sus invocată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2004, cu modificările ulterioare: „colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea”. Analizând condițiile impuse de textul de lege mai sus menționat, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că acestea sunt îndeplinite în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât C.N.

Sub acest aspect, din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că în perioada 1988 - 1989 recurentul-pârât C.N. a fost recrutat pentru încadrarea informativă a numiților L.A., I.I. și L.N. și a altor persoane pretabile la manifestări tendențioase. În acest sens, recurentul-pârât a semnat cu numele real un angajament având nume conspirativ de colaborator „I.”. Susținerea recurentului, potrivit cu care angajamentul a fost semnat în stare de ebrietate este lipsită de relevanță având în vedere faptul că acesta nu a negat existența angajamentului, iar pe de altă parte condiția impusă de lege este aceea a „furnizării în orice mod a informațiilor”.

Or, așa cum în mod corect s-a reținut, din coroborarea informațiilor conținute de înscrisurile existente la dosar, precum și din cuprinsul raportului de recrutare, rezultă cu certitudine că recurentul-pârât C.N. era aceeași persoană cu „sursa” I. care a întocmit mai multe note informative despre numiții L.A., L.N. și I.I. Așa cum rezultă din cuprinsul acestor note, informațiile furnizate se refereau la intenția acestora de a părăsi fraudulos țara, ceea ce a fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale acestora. Împrejurarea că, așa cum susține recurentul-pârât era de notorietate că numitul L.A. intenționa să fugă din țară, nu prezintă nicio relevanță cu privire la condiția impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2004, de vreme ce persoana respectivă suferise o condamnare pentru trecerea frauduloasă a frontierei și tocmai din această cauză era în vizorul Securității. De altfel, ceea ce informa recurentul-pârât prin notele întocmite, era tocmai faptul că acesta avea noi intenții de trecere frauduloasă a frontierei. În raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, sentința recurată fiind legal și temeinic motivată, având în vedere și dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. împotriva Sentinței civile nr. 1774 din 7 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - AS