ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Cadrul procesual 1. Cererea de chemare în judecată și apărările pârâtului Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul G.N. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este primar al Comunei Lăpuș, jud. Maramureș, iar, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității persoanele care au candidat sau au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din același act normativ.

Reclamantul a mai arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare din 12 decembrie 2008, pârâtul G.N. a fost recrutat de către Securitate, în calitate de informator, la data de 20 septembrie 1986, pentru supravegherea informativă a locuitorilor și vizitatorilor Comunei Lăpuș, jud. Maramureș. La acea dată pârâtul a semnat un angajament, preluând numele conspirativ „V.M.” și ulterior a furnizat date care atrag îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu sunt întrunite condițiile prev. de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității sale de colaborator al Securității, întrucât a fost presat să semneze angajamentul iar informațiile comunicate nu aveau aptitudinea să încalce drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 4355 din 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul G.N., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea dată de legiuitor.

Curtea de apel a apreciat că materialele informative pe care își sprijină acțiunea reclamantul nu pot fi considerate ca atingând cerințele legale, reclamantul nefiind în măsură a indica drepturile și libertățile fundamentale ale omului ce erau vizate spre îngrădire prin informațiile furnizate de pârât organelor Securității, împrejurare de altfel de înțeles cât timp un astfel de aspect nu putea fi obiectiv stabilit în lipsa cunoașterii exacte a informațiilor concrete date de pârât.

Singura informație concretă este cea furnizată verbal, privitoare la intenția unor "penticostali" de a atrage la cultul religios respectiv alte persoane, însă o asemenea informație nu viza o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist în înțelesul legii, ci se referea exclusiv la opțiunea religioasă a unor persoane, în afara religiei ortodoxe, în plus trebuind a se ține seama și de statutul pârâtului, de preot ortodox în zona Lăpușului, ce impunea luarea unor poziții în sensul combaterii prozelitismului desfășurat de alte culte religioase. 3. Recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul susține că prima instanță a interpretat greșit conținutul informației furnizate de intimat referitoare la existența și activitatea unei grupări religioase neagreate de regimul comunist, care se circumscrie condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate, precum și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În cauza de față nu se contestă că în sarcina intimatului G.N.

se poate reține o singură informare verbală, consemnată de ofițerul de Securitate, care ar avea aptitudinea să atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Aceasta este încorporată în Nota de analiză din 22 decembrie 1988 (fila 20, dosar fond) și are următorul conținut: „În procesul colaborării, informatorul dovedește interes, a furnizat și informații verbale despre intenția unor penticostali de a atrage la cult alte persoane, informație ce a fost exploatată la organul local de poliție, prevenindu-se acțiunea de prozelitism”.

Prima instanță a reținut în mod justificat că din modul generic în care este redată informația nu se poate reține că prin aceasta „se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”, potrivit definiției legale, câtă vreme sfera persoanelor în discuție („unii penticostali”) nu este determinată și nici măcar determinabilă. În plus, nu se poate face abstracție de statutul intimatului-pârât din epoca respectivă, de preot ortodox, circumstanță personală de natură a justifica poziția adoptată față de acțiunea de prozelitism religios desfășurată în arealul parohiei sale de alte culte religioase. Conchizând, Înalta Curte reține că în cauza de față nu s-a demonstrat că informația furnizată se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, așa încât nu există motive de modificare ori de casare a sentinței atacate. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva nr. 4355 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.