ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
Cererea de chemare
în judecată și apărările pârâtului
Prin acțiunea formulată,
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat
în judecată pe pârâtul G.N. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se
constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este primar al Comunei Lăpuș, jud.
Maramureș, iar, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1)
teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau
colaborator al Securității persoanele care au candidat sau au fost alese sau
numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din același
act normativ.
Reclamantul a mai
arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare din 12
decembrie 2008, pârâtul G.N. a fost recrutat de către Securitate, în calitate
de informator, la data de 20 septembrie 1986, pentru supravegherea informativă
a locuitorilor și vizitatorilor Comunei Lăpuș, jud. Maramureș. La acea dată
pârâtul a semnat un angajament, preluând numele conspirativ „V.M.” și ulterior
a furnizat date care atrag îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b)
din O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul, prin
întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu sunt întrunite
condițiile prev. de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității sale de
colaborator al Securității, întrucât a fost presat să semneze angajamentul iar
informațiile comunicate nu aveau aptitudinea să încalce drepturile și
libertățile fundamentale ale omului.
Hotărârea Curții
de apel
Prin sentința civilă nr.
4355 din 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul
Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul G.N.,
ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că nu se poate reține întrunirea
cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în
accepțiunea dată de legiuitor.
Curtea de apel a
apreciat că materialele informative pe care își sprijină acțiunea reclamantul
nu pot fi considerate ca atingând cerințele legale, reclamantul nefiind în
măsură a indica drepturile și libertățile fundamentale ale omului ce erau
vizate spre îngrădire prin informațiile furnizate de pârât organelor
Securității, împrejurare de altfel de înțeles cât timp un astfel de aspect nu
putea fi obiectiv stabilit în lipsa cunoașterii exacte a informațiilor concrete
date de pârât.
Singura informație
concretă este cea furnizată verbal, privitoare la intenția unor
"penticostali" de a atrage la cultul religios respectiv alte
persoane, însă o asemenea informație nu viza o atitudine potrivnică regimului
totalitar comunist în înțelesul legii, ci se referea exclusiv la opțiunea
religioasă a unor persoane, în afara religiei ortodoxe, în plus trebuind a se
ține seama și de statutul pârâtului, de preot ortodox în zona Lăpușului, ce
impunea luarea unor poziții în sensul combaterii prozelitismului desfășurat de
alte culte religioase.
Recursul declarat
de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Împotriva hotărârii
instanței de fond, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și invocând
dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul susține că
prima instanță a interpretat greșit conținutul informației furnizate de intimat
referitoare la existența și activitatea unei grupări religioase neagreate de
regimul comunist, care se circumscrie condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din
O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma criticii formulate, precum și sub toate aspectele, după cum
permit dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
În cauza de față nu
se contestă că în sarcina intimatului G.N. se poate reține o singură informare
verbală, consemnată de ofițerul de Securitate, care ar avea aptitudinea să
atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea
calității de colaborator al Securității.
Aceasta este
încorporată în Nota de analiză din 22 decembrie 1988 (fila 20, dosar fond) și
are următorul conținut: „În procesul colaborării, informatorul dovedește
interes, a furnizat și informații verbale despre intenția unor penticostali de
a atrage la cult alte persoane, informație ce a fost exploatată la organul local
de poliție, prevenindu-se acțiunea de prozelitism”.
Prima instanță a
reținut în mod justificat că din modul generic în care este redată informația
nu se poate reține că prin aceasta „se denunțau activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor
și libertăților fundamentale”, potrivit definiției legale, câtă vreme sfera
persoanelor în discuție („unii penticostali”) nu este determinată și nici măcar
determinabilă.
În plus, nu se poate
face abstracție de statutul intimatului-pârât din epoca respectivă, de preot
ortodox, circumstanță personală de natură a justifica poziția adoptată față de
acțiunea de prozelitism religios desfășurată în arealul parohiei sale de alte
culte religioase.
Conchizând, Înalta
Curte reține că în cauza de față nu s-a demonstrat că informația furnizată se
circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, așa încât nu
există motive de modificare ori de casare a sentinței atacate.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva
nr. 4355 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București - secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 iunie 2012.