ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul B.I. ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea

acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este viceprimar al comunei Lăpuș,

județul Maramureș, iar în conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) coroborat

cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S. verifică, din

oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al

Securității, persoanele care ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute la art.

3 lit. a)-h).

Reclamantul

a mai arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr.

S/DI/l/2951/23.10.2008, pârâtul, profesor de educație fizică, a fost recrutat

la data de 20 iulie 1983, de I.J. Maramureș pe linia problemei

„învățământ", motivul recrutării fiind reprezentat de acoperirea

informativă a Școlii generale din comuna Lăpuș.

Reclamantul

a precizat că la aceeași dată, pârâtul a semnat „Angajamentul”, preluând numele

conspirativ de colaborator „D.".

Referitor

la recrutarea pârâtului, în calitate de colaborator al Securității, și la

factorii determinanți ai recrutării, reclamantul a relatat consemnările

ofițerului de legătură existente în Raportul cu propuneri de recrutare a

numitului B.I. în calitate de colaborator, datat 29 aprilie 1983, respectiv

faptul că pârâtul „a furnizat date verbale de interes, ce s-au verificat și

confirmat, din rândul cetățenilor, privind aprovizionarea și nemulțumiri din

rândul cadrelor din învățământ".

De asemenea,

s-a precizat că în Raportul de cunoaștere a persoanei, din 27 aprilie 1983,

ofițerul a reținut că pârâtul „în calitate de persoană de sprijin, a informat

organele de Securitate despre nemulțumirile oamenilor din comună, legate de

aprovizionarea cu alimente", consemnând și că „s-au luat măsuri

legale", în urma obținerii acestei informații.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că atât din cuprinsul

acțiunii în constatare, cât și din cuprinsul documentelor depuse ca probe în

dovedirea acțiunii nu rezultă în mod concret faptul că, prin acțiunile

întreprinse la acel moment, a furnizat informații care au produs efecte pe

linia muncii de Securitate și că acele informații au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin sentința civilă nr. 2275 din 28

mai 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a constatat existența calității de colaborator

al Securității în ceea ce îl privește pe B.I.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul B.I. îndeplinește

atribuțiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a fost

recrutat la data de 20 iulie 1983, pe linia problemei „învățământ", pentru

a asigura acoperirea informativă a Școlii generale din comuna Lăpuș.

Anterior

recrutării pârâtului, rapoartele întocmite de ofițerii de Securitate, la 27

aprilie 1983 și 29 aprilie 1983, s-a reținut că acesta „a furnizat date verbale

de interes, ce s-au verificat și confirmat, din rândul cetățenilor, privind

aprovizionarea și nemulțumiri în rândul cadrelor din învățământ" și că, „a

informat organele de Securitate despre nemulțumirile oamenilor din comună,

legate de aprovizionarea cu alimente", iar în urma acestor informații

„s-au luat măsuri legale".

Instanța de

fond a constatat că, informațiile furnizate de pârât Securității, astfel cum au

fost prezentate, se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar prin acestea au fost îngrădite drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâtul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

A arătat

recurentul că în mod greșit instanța de fond a constatat existența calității de

colaborator al Securității având în vedere că din cuprinsul documentelor depuse

ca probe în dovedirea acțiunii nu rezultă în concret faptul că prin acțiunile

întreprinse de recurent la acel moment a furnizat informații care au produs

efecte pe linia muncii de Securitate și că acele informații au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Consideră

recurentul că acele note informative despre care se susține că ar fi fost furnizate

de acesta, ar fi trebuit să se afle la dosarul numit - fond rețea, așa cum și

rapoartele lucrătorilor Securității de la acea vreme au reușit să subziste.

Fiind

singurele probe pe care le pot arăta reprezentanții Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, aceste note informative sunt reținute de

instanța de fond în mod nelegal și lipsit de temei.

Recurentul

precizează că simplele afirmații relatate de lucrătorii Securității, consemnate

prin rapoarte scrise nu constituie mijloc de probă. Aceștia puteau să facă orice

fel de afirmații și puteau relata orice fel de evenimente pentru a-și finaliza

rapoartele și pentru a nu avea la rândul lor probleme la nivel de Securitate.

A mai arătat

recurentul că pretinsele informații date de acesta despre o persoană numită P.G.,

pe baza cărora, acesta din urmă a fost cercetat pentru manifestări dușmănoase

sunt invenții și minciuni pentru ca acele persoane care au întocmit raportul

să-și poată justifica activitatea și pentru a putea avansa ierarhic mai ușor.

Se arată ca

marea majoritate a celor ce au fost „recrutați” ca fiind colaboratori ai

Securității acelor vremuri, au procedat la semnarea unor declarații și

angajamente sub diferite metode de șantaj și amenințări la adresa lor și a

familiei lor.

În această

situație arată recurentul că s-a găsit, astfel după ce a refuzat politicos

semnarea unui angajament cu organele de Securitate ulterior a fost amenințat și

șantajat că își va pierde serviciul și îi va fi distrusă familia.

De asemenea a

arătat recurentul că nu a discutat cu vreunul din lucrătorii Securității despre

vreo persoană sau despre nemulțumirile din rândul cetățenilor privind aprovizionarea

și a celor din rândul cadrelor din învățământ.

Concluzionând

recurentul a arătat că cele două condiții, privind denunțarea activităților sau

atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist și vizarea îngrădirii drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute în art. 2 alin. (1), lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, nu sunt îndeplinite.

În drept,

cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 299 și următoarele, art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând

cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de recurent precum și din

oficiu în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte,

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În

conformitate cu art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este„

colaborator al Securității -

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale

de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în

stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind

cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar

actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a

propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu

împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție”.

În

raport de aceste dispoziții legale, se reține că recurentul-reclamant a

furnizat informații care au fost reținute în notele și rapoartele ofițerilor de

Securitate de la acea dată. Recurentul a furnizat anterior recrutării sale informații

privind aprovizionarea cetățenilor și nemulțumirile cadrelor din învățământ,

informații care au fost verificate și confirmate.

Recrutarea

recurentului s-a făcut având în vedere necesitatea acoperirii informative la

obiectivul Școala Generală Lăpuș, acesta dând dovadă de solicitudine (fila 30 dosar

fond).

Înalta

Curte nu va reține susținerile recurentului privind starea de amenințare și

șantaj care l-a determinat să semneze „Angajamentul” deoarece din Raportul cu

propuneri de recrutare din data de 27 aprilie 1983 (fila 30 dosar fond) rezultă

că „recrutarea se va efectua la sediul postului de miliție, sub legenda rezolvării

unor probleme milițienești, ce vor constitui în caz de refuz varianta de retragere”.

Organele

de Securitate aveau posibilitatea să dea indicații în vederea recrutării

recurentului, inclusiv să menționeze în raportul privind recrutarea, metodele

și mijloacele de constrângere și amenințare a recurentului-pârât în scopul

vizat așa cum s-a întâmplat în alte cazuri. Organele de Securitate nu aveau de

ce să omită să consemneze despre aceste împrejurări de amenințate, nu ar fi

avut atunci de ce să ascundă acest lucru (fila 38-39 dosar fond).

Prin

urmare, recurentul-pârât a încheiat angajamentul de colaborare cu organele de

securitate și miliție, de bună voie și nu prin amenințări sau șantaj (fila 40

dosar fond).

Împrejurarea

că notele informative furnizate de către recurentul-pârât privind aspecte ce

intrau în preocupările organizate de securitate, nu au fost depuse de

reclamantul-intimat C.N.S.A.S., nu este de natură a concluziona că acestea nu

au existat, ele fiind relatate în rapoartele ofițerilor și nu ar putea fi

apreciate ca fiind invenții ale ofițerilor de securitate – fiind vorba de

numeroase materiale, rapoarte și note – întocmite în decursul anilor 1983-1988

(fila 33-37 dosar fond).

De

altfel recurentul a recunoscut că a furnizat informații despre nemulțumirile cetățenilor

cu aprovizionarea, motivând însă că nu ar fi putut duce la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului deoarece erau de

notorietate.

Această

susținere nu poate fi primită, din Raportul de cunoașterea persoanei din 27

aprilie 1983 rezultă că pârâtul „este apreciat și stimat în rândul colegilor de

muncă, are posibilități reale de a informa despre unele stări de fapt ce s-ar

putea comite în rândul cadrelor de la școală, … este împotriva acelora care

încalcă prevederile legale, fiind … P.G. a sesizat despre unele aspecte de

nemulțumiri în rândul cetățenilor din comună, privind autoaprovizionarea populației,

față de care s-a luat măsurile legale”.

Prin

urmare, nu era doar o simplă informație fără consecințe, cele relatate despre

nemulțumirile populației aveau ca finalitate luarea de „măsuri legale” care în

accepțiunea perioadei respective are conotația încălcării și îngrădirii

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din

rapoartele ofițerilor de securitate din anii 1984-1987 rezultă că pârâtul a

constituit o sursă utilă muncii informative pe linie de Securitate,

propunându-se în fiecare an menținerea sa în continuare în rețeaua informativă,

urmând a fi reinstruit cu sarcini concrete.

Față

de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință

legală și temeinică, Înalta Curte în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I., împotriva

sentinței civile nr. 2275 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2010.