ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului B.V., arătând că potrivit notei de constatare din 17 martie 2009, pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de informator, la data de 10 iunie 1988, „în vederea acoperirii informative a mediului din comuna C.V.”, dată la care pârâtul a semnat angajament, având numele conspirativ „Z.”. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, precizând că art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 invocat în cererea de chemare în judecată, nu este aplicabil în speță, întrucât nu există vreo frază scrisă și semnată de el.

Prin sentința nr. 1537 din 24 martie 2010, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.V., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că din actele aflate la dosar rezultă că pârâtul B.V. a fost propus pentru a fi recrutat de organele de securitate la data de 7 iunie 1988, „în vederea completării potențialului informativ existent la nivelul comunei B. și în special în vederea acoperirii informative a mediului cadrelor didactice din comuna C.V.”, întrucât acesta lucra ca profesor de biologie la Școala Generală C.M. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în raportul asupra modului în care a decurs recrutarea pârâtului B.V.

din data 10 iunie 1988, se precizează că acesta a manifestat interes față de problemele ce s-au abordat, propunându-i-se să sprijine și rezolvarea altor probleme pentru cunoașterea, prevenirea, descoperire și neutralizarea oricăror fapte și fenomene de natură a aduce atingere securității statului, candidatul acceptând, astfel că s-a trecut apoi la luarea unui angajament scris, stabilindu-se de comun acord numele conspirativ „Z.”. Totodată, instanța de fond a reținut că din documentația depusă de reclamant, rezultă că pârâtul B.V. a dat o notă olografă, scrisă și semnată de ofițerul de securitate G.I., prin care a relatat „că în localitatea C.V. a fost în vizită o fostă învățătoare care a plecat în Israel”, precum și faptul că „cea în cauză a stat mai multe zile la C.V.

vizitând mai multe cadre didactice”, fiind „însoțită în această călătorie de fiul său”, fără a fi menționate alte elemente de identificare a celor doi ori relatate alte aspecte. Curtea de apel a mai reținut că din raportul informativ din 28 iulie 1989 și nota din 31 august 1989 scrise și semnate de ofițerul de securitate G.I., rezultă că sursa „Z.” ar fi relatat ofițerului despre discuțiile sale cu L.V. din V.V., relatând faptul că acesta intenționează să facă o excursie în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde are o prietenă, cu intenția de a se stabili acolo. Referitor la înscrisurile depuse de reclamant în fundamentarea acțiunii în constatarea calității de colaborator a pârâtului, scrise și semnate de ofițerul de securitate, prima instanță a constatat că aceste înscrisuri prin forma și conținutul lor, precum și raportat la susținerile pârâtului și declarația autentică depusă din partea numitului L.V.

nu pot sta la baza formării convingerii instanței cu privire la furnizarea de către pârât a informațiilor referitoare la numitul L.V., întrucât nu există nici un element care să fundamenteze obiectiv concluzia că pârâtul este cel care a informat ofițerul de securitate cu privire la intenția acestuia de a rămâne în străinătate. Concluzionând, instanța de fond, având în vedere că doar în raportul informativ și nota întocmită de către ofițerul de securitate sunt redate aspecte ce ar fi fost relatate de către pârât referitoare la intenția numitului L.V. de a pleca în străinătate, iar L.V. a declarat în fața notarului public că nu l-a cunoscut pe pârât înainte de revoluție, a apreciat că prezumția creată de către reclamant a fost răsturnată de către pârâtul B.V., astfel că nu se poate reține că aceste relatări aparțin pârâtului.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, apreciată ca fiind nelegală și netemeinică a formular recurs C.N.S.A.S., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii formulate, în sensul constatării calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe B.V. În esența, se susține ca în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauza nu sunt îndeplinite condițiilor cumulative cerute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Se menționează că este îndeplinită prima condiție pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât, respectiv furnizarea de informații sau acțiunii potrivnice regimului comunist.

Prin intermediul intimatului-pârât s-au obținut informații importante pentru Securitate referitoare la persoane care intenționau să își stabilească definitiv domiciliul într-un alt stat. Aceasta intenție era apreciată la acea vreme, din perspectiva regimului comunist, ca o atitudine extrem de gravă, considerată și un afront direct la adresa regimului, care pretindea că asigura cetățenilor români cele mai bune condiții de viață, motiv pentru care nu a recunoscut niciodată, oficial, existența fenomenului emigrării. Cei ale căror intenții de plecare definitivă din țară erau descoperite și zădărnicite cu ajutorul informatorilor sau prin alte mijloace erau persecutați de organele represive ale regimului în mai multe moduri.

În opinia recurentului este îndeplinita și condiția referitoare la „vizarea” încălcării unor drepturi fundamentale întrucât în urma delațiunii intimatului, „organele de stat nu au aprobat plecarea în străinătate” a persoanei denunțate, fiind astfel încălcat dreptul la libera circulație. De asemenea, se susține că nu prezintă relevanță sub ce formă a parvenit informația organelor Securității întrucât legiuitorul a dat o forța probantă egală atât notelor olografe, provenite de la persoana verificată, cât și „relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității”, fiind suficient un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții, pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Astfel, în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de faptul că prezumpția relativă cu privire la realitatea celor reținute în rapoartele ofițerilor nu a fost răsturnată prin administrarea altui mijloc de proba. Se menționează că informația furnizată de intimat nu a avut caracter fictiv, cătă vreme, urmare a acesteia, securitatea a luat măsuri împotriva persoanei denunțate, căreia i s-a refuzat plecarea în străinătate. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat.

Instanța de recurs reține că în cauză, prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii întrucât sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul pârât, după cum urmează: - persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității. Necontestat este faptul ca intimatul-pârât a semnat la 10 iunie 1988, un angajament de colaborare cu Securitatea, preluând numele conspirativ „Z.”. Din înscrisurile depuse la dosar de recurent, respectiv raportul cu propunerea de recrutare a numitului L.V.

din 24 martie 1983, raportul informativ al ofițerului de Securitate la întâlnirea cu sursa „Z.” din 28 iulie 1989 și din data de 31 ianuarie 1989, rezultă că intimatul pârât a furnizat informații cu privire la numitul L.V., referitoare la fapul că intenționează să facă o excursie într-un alt stat unde are o prietenă, despre care a auzit și faptul că nu se va mai întoarce în țară dacă se va înțelege cu aceasta. Prin urmare, aceste înscrisuri conduc la concluzia că este îndeplinită condiția referitoare la furnizarea de informații, având în vedere că din rapoartele ofițerului de securitate aflate la dosar, rezultă că intimatul-pârât a relatat aspecte ce au prezentat interes pentru Securitatea statului, iar numitului L.V., ulterior i-a fost interzisa plecarea în străinătate.

Este suficientă existența materială a unei singure relatări verbale a colaboratorului, consemnată de lucrătorii Securității pentru ca furnizarea informațiilor să îndeplinească cerințele legale. - prin informațiile furnizate să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Din actele dosarului rezultă că informațiile furnizate de intimatul-pârât s-au referit la persoane aflate în atenția Securității în vederea recrutării care erau verificate prin intermediul colaboratorilor. Este evident ca relatarea despre intenția de plecare definitivă din țară reprezenta o informație despre o atitudine sau o acțiune potrivnică regimului comunist, fiind considerată un afront direct la adresa acestuia, care lua toate masurile pentru a descoperi și zădărnici aceste intenții, ulterior persoanele fiind supuse supravegherii, mai ales dacă persoanele în cauză erau deja în atenția organelor securității.

În acest context, informația furnizată organelor de securitate este suficientă pentru încadrarea informațiilor furnizate de intimatul pârât în prevederea legală conținută de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008. Nu este obligatoriu ca denunțătorul să fi cunoscut personal persoana denunțată și nici detalierea informațiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informațiilor utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. - informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Informațiile furnizate trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, nefiind obligatoriu ca acestea să fi și produs îngrădirea despre care face vorbire art. 2 lit. b) din O.G.

nr. 24/2008. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că în persoana numitului L.V., informațiile au fost apte să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, respectiv dreptul la viață privată și dreptul la libera circulație, prevăzute de art. 17 și respectiv art. 12 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice, acestuia nefiindu-i aprobată ulterior plecarea din țară. Împrejurarea că nu a fost depus la dosarul cauzei niciun document care să provină în mod direct sau mijlocit de la intimatul pârât, nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b), existând la dosar rapoartele lucrătorilor Securității care consemnează relatările verbale ale colaboratorului, ale căror informații s-au dovedit a fi utile în perioada în care au fost furnizate.

De asemenea, așa cum s-a reținut anterior, legiuitorul nu a impus și condiția ca persoana care a făcut delațiunea să fi cunoscut persoana despre care a furnizat informațiile, astfel că declarația autentică a numitului L.V. invocată ca probă în apărare de intimatul pârât, nu înlătură prezumția relativă cu privire la realitatea celor reținute în cuprinsul rapoartelor ofițerilor de Securitate depuse la dosarul cauzei. În consecința, față de toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, astfel ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, casată sentința recurată și admisa cererea formulata de C.N.S.A.S., constatându-se calitatea de colaborator al Securității a lui B.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 1537 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată, admite cererea formulată de C.N.S.A.S. și constată calitatea de colaborator al Securității a lui B.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.