ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a

solicitat constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului B.V.,

arătând că potrivit notei de constatare din 17 martie 2009, pârâtul a fost

recrutat de către Securitate, în calitate de informator, la data de 10 iunie 1988,

„în vederea acoperirii informative a mediului din comuna C.V.”, dată la care

pârâtul a semnat angajament, având numele conspirativ „Z.”.

Prin întâmpinare, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii, precizând că art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 invocat

în cererea de chemare în judecată, nu este aplicabil în speță, întrucât nu există

vreo frază scrisă și semnată de el.

Prin sentința nr. 1537

din 24 martie 2010, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.V., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că din actele aflate la dosar rezultă

că pârâtul B.V. a fost propus pentru a fi recrutat de organele de securitate la

data de 7 iunie 1988, „în vederea completării potențialului informativ existent

la nivelul comunei B. și în special în vederea acoperirii informative a mediului

cadrelor didactice din comuna C.V.”, întrucât acesta lucra ca profesor de biologie

la Școala Generală C.M.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că în raportul asupra modului în care a decurs recrutarea pârâtului

B.V. din data 10 iunie 1988, se precizează că acesta a manifestat interes față de

problemele ce s-au abordat, propunându-i-se să sprijine și rezolvarea altor probleme

pentru cunoașterea, prevenirea, descoperire și neutralizarea oricăror fapte și fenomene

de natură a aduce atingere securității statului, candidatul acceptând, astfel că

s-a trecut apoi la luarea unui angajament scris, stabilindu-se de comun acord numele

conspirativ „Z.”.

Totodată, instanța de

fond a reținut că din documentația depusă de reclamant, rezultă că pârâtul B.V.

a dat o notă olografă, scrisă și semnată de ofițerul de securitate G.I., prin care

a relatat „că în localitatea C.V. a fost în vizită o fostă învățătoare care a plecat

în Israel”, precum și faptul că „cea în cauză a stat mai multe zile la C.V. vizitând

mai multe cadre didactice”, fiind „însoțită în această călătorie de fiul său”, fără

a fi menționate alte elemente de identificare a celor doi ori relatate alte aspecte.

Curtea de apel a mai reținut

că din raportul informativ din 28 iulie 1989 și nota din 31 august 1989 scrise și

semnate de ofițerul de securitate G.I., rezultă că sursa „Z.” ar fi relatat ofițerului

despre discuțiile sale cu L.V. din V.V., relatând faptul că acesta intenționează

să facă o excursie în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde are o prietenă, cu

intenția de a se stabili acolo.

Referitor la înscrisurile

depuse de reclamant în fundamentarea acțiunii în constatarea calității de colaborator

a pârâtului, scrise și semnate de ofițerul de securitate, prima instanță a constatat

că aceste înscrisuri prin forma și conținutul lor, precum și raportat la susținerile

pârâtului și declarația autentică depusă din partea numitului L.V. nu pot sta la

baza formării convingerii instanței cu privire la furnizarea de către pârât a informațiilor

referitoare la numitul L.V., întrucât nu există nici un element care să fundamenteze

obiectiv concluzia că pârâtul este cel care a informat ofițerul de securitate cu

privire la intenția acestuia de a rămâne în străinătate.

Concluzionând, instanța

de fond, având în vedere că doar în raportul informativ și nota întocmită de către

ofițerul de securitate sunt redate aspecte ce ar fi fost relatate de către pârât

referitoare la intenția numitului L.V. de a pleca în străinătate, iar L.V. a declarat

în fața notarului public că nu l-a cunoscut pe pârât înainte de revoluție, a apreciat

că prezumția creată de către reclamant a fost răsturnată de către pârâtul B.V.,

astfel că nu se poate reține că aceste relatări aparțin pârâtului.

Împotriva acestei sentințe,

apreciată ca fiind nelegală și netemeinică a formular recurs C.N.S.A.S., solicitând

admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii formulate,

în sensul constatării calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește

pe B.V.

În esența, se susține

ca în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauza nu sunt îndeplinite condițiilor

cumulative cerute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Se menționează că este

îndeplinită prima condiție pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității

în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât, respectiv furnizarea de informații sau

acțiunii potrivnice regimului comunist.

Prin intermediul intimatului-pârât

s-au obținut informații importante pentru Securitate referitoare la persoane care

intenționau să își stabilească definitiv domiciliul într-un alt stat.

Aceasta intenție era apreciată

la acea vreme, din perspectiva regimului comunist, ca o atitudine extrem de gravă,

considerată și un afront direct la adresa regimului, care pretindea că asigura cetățenilor

români cele mai bune condiții de viață, motiv pentru care nu a recunoscut niciodată,

oficial, existența fenomenului emigrării.

Cei ale căror intenții

de plecare definitivă din țară erau descoperite și zădărnicite cu ajutorul informatorilor

sau prin alte mijloace erau persecutați de organele represive ale regimului în mai

multe moduri. În opinia recurentului este îndeplinita și condiția referitoare la

„vizarea” încălcării unor drepturi fundamentale întrucât în urma delațiunii intimatului,

„organele de stat nu au aprobat plecarea în străinătate” a persoanei denunțate,

fiind astfel încălcat dreptul la libera circulație.

De asemenea, se susține

că nu prezintă relevanță sub ce formă a parvenit informația organelor Securității

întrucât legiuitorul a dat o forța probantă egală atât notelor olografe, provenite

de la persoana verificată, cât și „relatărilor verbale consemnate de lucrătorii

Securității”, fiind suficient un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții,

pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Astfel, în mod greșit

instanța de fond nu a ținut seama de faptul că prezumpția relativă cu privire la

realitatea celor reținute în rapoartele ofițerilor nu a fost răsturnată prin administrarea

altui mijloc de proba.

Se menționează că informația

furnizată de intimat nu a avut caracter fictiv, cătă vreme, urmare a acesteia, securitatea

a luat măsuri împotriva persoanei denunțate, căreia i s-a refuzat plecarea în străinătate.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, care se circumscriu motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

de dispozițiile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat.

Instanța de recurs reține

că în cauză, prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii întrucât

sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește

pe intimatul pârât, după cum urmează:

- persoana să fi furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității.

Necontestat este faptul

ca intimatul-pârât a semnat la 10 iunie 1988, un angajament de colaborare cu Securitatea,

preluând numele conspirativ „Z.”.

Din înscrisurile depuse

la dosar de recurent, respectiv raportul cu propunerea de recrutare a numitului

L.V. din 24 martie 1983, raportul informativ al ofițerului de Securitate la întâlnirea

cu sursa „Z.” din 28 iulie 1989 și din data de 31 ianuarie 1989, rezultă că intimatul

pârât a furnizat informații cu privire la numitul L.V., referitoare la fapul că

intenționează să facă o excursie într-un alt stat unde are o prietenă, despre care

a auzit și faptul că nu se va mai întoarce în țară dacă se va înțelege cu aceasta.

Prin urmare, aceste înscrisuri

conduc la concluzia că este îndeplinită condiția referitoare la furnizarea de informații,

având în vedere că din rapoartele ofițerului de securitate aflate la dosar, rezultă

că intimatul-pârât a relatat aspecte ce au prezentat interes pentru Securitatea

statului, iar numitului L.V., ulterior i-a fost interzisa plecarea în străinătate.

Este suficientă existența

materială a unei singure relatări verbale a colaboratorului, consemnată de lucrătorii

Securității pentru ca furnizarea informațiilor să îndeplinească cerințele legale.

- prin informațiile furnizate

să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din actele dosarului rezultă

că informațiile furnizate de intimatul-pârât s-au referit la persoane aflate în

atenția Securității în vederea recrutării care erau verificate prin intermediul

colaboratorilor.

Este evident ca relatarea

despre intenția de plecare definitivă din țară reprezenta o informație despre o

atitudine sau o acțiune potrivnică regimului comunist, fiind considerată un afront

direct la adresa acestuia, care lua toate masurile pentru a descoperi și zădărnici

aceste intenții, ulterior persoanele fiind supuse supravegherii, mai ales dacă persoanele

în cauză erau deja în atenția organelor securității.

În acest context, informația

furnizată organelor de securitate este suficientă pentru încadrarea informațiilor

furnizate de intimatul pârât în prevederea legală conținută de art. 2 lit. b) din

O.G. nr. 24/2008.

Nu este obligatoriu ca

denunțătorul să fi cunoscut personal persoana denunțată și nici detalierea informațiilor

furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informațiilor utile pentru Securitate

prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunțat activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

- informațiile să fi vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Informațiile furnizate

trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale

ale omului, nefiind obligatoriu ca acestea să fi și produs îngrădirea despre care

face vorbire art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile aflate

la dosar rezultă că în persoana numitului L.V., informațiile au fost apte să ducă

la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, respectiv dreptul la viață

privată și dreptul la libera circulație, prevăzute de art. 17 și respectiv art.

12 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice, acestuia nefiindu-i

aprobată ulterior plecarea din țară.

Împrejurarea că nu a fost

depus la dosarul cauzei niciun document care să provină în mod direct sau mijlocit

de la intimatul pârât, nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b), existând

la dosar rapoartele lucrătorilor Securității care consemnează relatările verbale

ale colaboratorului, ale căror informații s-au dovedit a fi utile în perioada în

care au fost furnizate.

De asemenea, așa cum s-a

reținut anterior, legiuitorul nu a impus și condiția ca persoana care a făcut delațiunea

să fi cunoscut persoana despre care a furnizat informațiile, astfel că declarația

autentică a numitului L.V. invocată ca probă în apărare de intimatul pârât, nu înlătură

prezumția relativă cu privire la realitatea celor reținute în cuprinsul rapoartelor

ofițerilor de Securitate depuse la dosarul cauzei.

În consecința, față de

toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază sentința recurată ca fiind

nelegală și netemeinică, astfel ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul

va fi admis, casată sentința recurată și admisa cererea formulata de C.N.S.A.S.,

constatându-se calitatea de colaborator al Securității a lui B.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.N.S.A.S. împotriva sentinței

nr. 1537 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată,

admite cererea formulată de C.N.S.A.S. și constată calitatea de colaborator al Securității

a lui B.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.