ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Soluția

primei instanțe.

1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București la data de 12 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Național Pentru

Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a solicitat să se constate

calitatea de colaborator al Securității a pârâtului R.A.D.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin cererea nr. P 5518 din 24 noiembrie 2006, pe care Primăria

Municipiului București i-a adresat-o, se solicita verificarea sub aspectul constatării

calității de agent sau de colaborator al poliției politice comuniste, în ceea

ce îl privește pe pârât, în calitate de director executiv în cadrul Primăriei

Municipiului București.

S-a mai arătat că în conformitate cu

prevederile art. 54 lit. j) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, coroborat cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008,

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către

Primăria Municipiului București este legală.

S-a menționat că astfel cum rezultă

din cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2802 din 21 septembrie 2009, pârâtul

a fost recrutat la data de 02 iulie 1984 „pentru supravegherea informativă a

colegilor de serviciu, a persoanelor din anturajul și familia sa”, a semnat cu

numele real respectivul Angajament și a preluat numele conspirativ.

Reclamantul a mai arătat că

activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub

forma notelor informative.

Astfel, reclamantul C.N.S.A.S. a

făcut referire la următoarele înscrisuri: (I) nota informativă furnizată la

data de 29 august 1984, a relatat că un director al unui institut de proiectări

din București, la insistențele soției și rudelor din Israel, a rămas în Israel.

După ce a rămas, a fost părăsit de către rude și a trebuit să se angajeze ca

desenator /…/ A afirmat că acesta ar intenționa să se întoarcă, dar îi este

rușine de situația avută în țară.”; (II) nota din 19 iunie 1989 despre G.O.,

„El domiciliază în Constanța împreună cu mama și sora sa, care este studentă în

ultimul an la Medicină în București. Sus-numitul este inginer stagiar, promoția

1988 /…/. De curând (acum circa 3-4 luni) și-a depus actele de aprobare a plecării

definitive din țară și a se stabili împreună cu mama și sora în Turcia, unde au

primit o moștenire. ”; (III) nota informativă datată 19 iunie 1989, „Pe data de

24 mai a.c. R.A. din Eforie Sud /…/ a plecat în Israel la fiica sa /…/

cetățeană română stabilită în Israel /…/ Fiica ei este căsătorită cu /…/, de

cetățenie israeliană și origine palestiniană. /…/ R.A., fiul lui R.A., urmează

să plece la începutul lunii iulie într-o excursie în U.R.S.S. împreună cu

soția, pentru o săptămână. ” precum și (IV) nota informativă din 28 iulie 1989,

„Referitor la familia A., sursa poate relata următoarele: /…/ Soția A.A. a

născut de curând un copil și în prezent este în concediu post natal. Împreună

cu soțul, A.L., au depus de curând cerere pentru a li se aproba plecarea

definitivă în Grecia, unde se află părinții ei, care au plecat din România în

Grecia în urmă cu aproximativ patru ani. A.A. era încă în facultate și nu a

vrut să-și urmeze părinții.”

În ceea ce privește activitatea

desfășurată de pârât, reclamantul a arătat că în Notele de analiză întocmite de

ofițerii de securitate se menționează aprecierile cu privire la activitatea

sursei. Astfel, la data de 05 octombrie 1985 se aprecia că „/…/ a fost dirijat

cu sarcini concrete pe lângă elementele aflate în atenția noastră. /…/ În

cadrul colaborării cu organele noastre informatorul a manifestat preocupare în

rezolvarea sarcinilor, selectând informațiile ce prezintă interes pentru

organele noastre. Este sincer în prezentarea informațiilor, atașat față de

organele noastre”.

Cu privire la cea de-a doua condiție

prevăzută de textul legii, reclamantul a menționat că informațiile furnizate de

pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

furnizarea acestor informații fiind făcută conștient, având reprezentarea clară

a faptului că acțiunile sale nu rămâneau fără urmări.

În concluzie, a arătat reclamantul,

că pârâtul se încadrează la definiția dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.2. Prin sentința nr. 3821 din 31

mai 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea C.N.S.A.S. și a constatat

calitatea de colaborator al Securității a domnului R.A.D.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut în esență următoarele.

Potrivit Notei de constatare nr.

DI/I/2802 din 21 septembrie 2009 aprobată de Colegiul C.N.S.A.S., pârâtul a

fost recrutat la data de 2 iulie 1984 „pentru supravegherea informativă a

colegilor de serviciu, a persoanelor din anturajul și familia sa”, a semnat cu

numele real un Angajament și a preluat numele conspirativ.

S-a reținut că Nota de Constatare amintită,

întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. sintetizează activitatea de

colaborator/informator a pârâtului în raport de o serie de documente ale

dosarului, unele dintre ele fundamentând acțiunea reclamantului, așa cum

rezultă din multiplele Note informative olografe ale acestuia sau consemnate de

ofițerul de securitate.

Astfel, s-a apreciat ca fiind

relevante pentru reținerea calității de colaborator în privința pârâtului notele

informative furnizate la data de 29 august 1984, nota din 19 iunie 1989, nota

informativă datată 19 iunie 1989, precum și nota informativă din 28 iulie 1989.

S-a mai reținut că relevanța

informațiilor rezultă din sarcinile menționate și măsurile dispuse de către

ofițerii operativi, consemnate în josul notelor olografe, potrivit cărora persoanele

vizate în cauză au fost supuse unor verificări, și în continuare supravegherii

pârâtului.

Din analiza materialului probator,

Curtea a reținut că furnizarea unor informații de asemenea natură a fost făcută

în mod conștient de pârât, acesta având reprezentarea clară a faptului că

relatări de tipul celor analizate nu rămâneau fără urmări.

Curtea a mai reținut că pârâtul a

acceptat nesilit colaborarea cu organele de securitate, apărările acestuia

neputând fi reținute în raționamentul juridic al cauzei.

recurent

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel București, în termen legal, a declarat recurs R.A.D.

Apreciind că hotărârea primei

instanțe este vădit nelegală și esențial netemeinică, pronunțată în

contradictoriu cu probele administrate, recurentul-reclamant, în esență, a dezvoltat

următoarele critici referitoare la sentința pronunțată de instanța de fond:

-nu au fost avute în vedere

apărările sale ce demonstrau că acțiunea C.N.S.A.S. a fost promovată cu

rea-credință și la comandă politică, deși de la 1 octombrie 2010 nu mai deținea

calitatea de funcționar public;

-probele aduse de C.N.S.A.S. nu au

decât un caracter interpretativ, în cauză nefiind întrunite cerințele art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât notele informative aveau un caracter retroactiv,

aspectele prezentate făcând referire la evenimente deja petrecute;

- extrasele preluate de C.N.S.A.S.

din diverse note informative sunt trunchiate, scoase din context și în mod tendențios

se susține că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, nota de constatare fiind astfel nulă absolut;

- în ciuda semnării angajamentului,

nu au existat beneficii materiale sau de altă natură.

instanței de recurs

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată raportat

la criticile aduse de recurent ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., față de prevederile legale incidente

din materia supusă verificării, incluzând art. 3041 C. proc. civ. și de

probatoriul administrat, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv

de nelegalitate de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea sentinței

primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Raportat la argumentația primei

instanțe și la analiza detaliată și pertinentă a probelor dosarului, astfel cum

rezultă și din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus,

Înalta Curte apreciază că motivele de recurs formulate de pârâtul recurent

privind insuficiența probatorie a înscrisurilor depuse la dosar și lipsa de relevanță

a informațiilor furnizate, urmare a naturii lor „retroactive” nu sunt

întemeiate.

În mod corect s-a reținut și demonstrat

că recurentul a acceptat colaborarea cu organele de Securitate la 2 iulie 1984,

sens în care a semnat un angajament și a dobândit și un nume conspirativ,

aceste aspecte nefiind de altfel contestate.

Circumstanțele menționate de

recurent în sensul că datele furnizate prin notele informative nu ar fi fost de

natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prin simplul

fapt că vizau evenimente deja petrecute nu sunt relevante și de natură a înlătura

incidența prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înscrisurilor depuse la dosar

dovedesc cu prisosință imixtiunile recurentului în viața privată a unor persoane,

fiind astfel încălcate drepturi sau libertăți fundamentale, cum ar fi dreptul la

libera exprimare, la libertatea opiniilor și la libera circulație.

În mod normal, ținând cont de

realitățile acelei perioade informații de tipul celor oferite de recurent (e.g.

intenția unor persoane de a părăsi țara) nu puteau fi trecute cu vederea și, de

regulă, conduceau cel puțin la deschiderea unei acțiuni informative sau la efectuarea

unor verificări asupra persoanelor vizate.

În dosar sunt depuse numeroase înscrisuri

care dovedesc activitatea de supraveghere informativă desfășurată de recurent

și de implicare a acestuia în activitățile de urmărire a unor persoane, astfel

că susținerile sale privind insuficiența probatorie sau nedovedirea încălcării unor

drepturi fundamentale ale persoanelor apar ca nefiind fondate.

Împrejurarea că nu s-ar fi probat consecințele

nefavorabile suferite de persoanele urmărite pentru că faptele denunțate se petrecuseră

deja, nu are relevanță și pentru că legea nu prevede o asemenea circumstanță

exoneratoare în constatarea calității de „colaborator” al Securității, în

cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit acestei prevederi

legale, numai persoana care a furnizat informații cuprinse în, declarații sau

procese verbale, date în timpul anchetei, în stare de libertate, de reținere

ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie

cercetată, fie judecată și condamnată și respectiv persoana care la data

colaborării cu Securitatea nu împlinise vârsta de 16 ani, nu este considerată

colaborator al Securității, în sensul definit de norma indicată.

În fine, nefondate sunt și celelalte

critici ale recurentului vizând netemeinicia soluției urmare a pierderii calității

de funcționar public în anul 2010.

Prima instanță a motivat judicios și

acest aspect, arătând că aceste apărări ale pârâtului nu pot avea relevanță, raportat

la scopul actului normativ și la tipul de răspundere instituită, amplu

prezentate și față de momentul la care au fost demarate verificările, când recurentul

deținea calitatea de director în cadrul Primăria Municipiului București.

Având în vedere toate considerentele

menționate anterior se apreciază așadar că sentința recurată este legală și

temeinică, fiind corect interpretate și aplicate prevederile art. 2 alin. (1) lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează a fi respins recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A.D.

împotriva sentinței nr. 3821 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 mai 2012.