ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 8 octombrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în

judecată pe pârâtul B.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța

să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 5

octombrie 2009. S-a arătat că potrivit acestei note de constatare pârâtul a

fost recrutat de I.J.S. Cluj în decembrie 1980, sub numele conspirativ

"A.M.", pentru încadrarea informativă a colegilor săi de studii de la

F.M.V. Cluj, precum și pentru supravegherea membrilor cultului baptist, din

care pârâtul făcea parte.

instanțe

Prin Sentința nr.

4653 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Pentru hotărî astfel,

prima instanță a reținut că înscrisurile depuse la dosar de instituția

reclamantă C.N.S.A.S. nu fac dovada identității dintre pârât și informatorul

"A." sau "A.M.", așa cum susține reclamantul, în motivarea

cererii de chemare în judecată.

În opinia instanței

de fond, adresa S.R.I. la care se face referire în nota de constatare, care

confirmă identitatea sus-menționată, nu poate avea valoare probatorie în raport

de principiul nemijlocirii, atâta timp cât aceasta nici nu este depusă la

dosarul cauzei, față de prevederile art. 1169 C. civ. și art. 11 din O.U.G. nr.

24/2008.

de C.N.S.A.S.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs autoritatea reclamantă, invocând

ca temei legal al căii de atac exercitate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În esență, prin

cererea de recurs, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt,

recurenta a susținut, contrar celor cuprinse în considerentele hotărârii de

fond că,în cauză sunt îndeplinite prin înscrisurile depuse, cerințele prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că se impunea reținerea

calității de colaborator al Securității față de pârâtul B.A.

Față de cele afirmate

în considerentele hotărârii instanței de fond cu referire la nedepunerea

adresei primite de la S.R.I. prin care se face dovada identității dintre

persoana intimatului și cea a informatorului cu numele conspirative

"A." și "A.M.", recurenta a precizat că nu a fost în măsură

a produce o astfel de dovadă întrucât respectiva adresă era clasificată

"secret de serviciu", însă urmează a o înfățișa instanței de recurs.

considerentele instanței de recurs

Recursul nu este

fondat și urmează a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare

arătate.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și

raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta

Curte reține, contrar celor afirmate de recurentă, că prima instanță a realizat

în prezenta cauză o corectă evaluare și aplicare a prevederilor O.U.G. nr.

24/2008 față de probatoriul administrat.

Recurenta-reclamantă

a sesizat instanța de contencios administrativ cu acțiunea în constatarea

calității de colaborator a dlui. B.A., arătând în chiar cuprinsul cererii de

chemare în judecată, că în lipsa dosarului personal al pârâtului, respectiv a

volumului în care de regulă se află angajamentul celui recrutat, se poate

desigur ridica problema gradului de certitudine privind identitatea între

persoana verificată și titularul dosarului, întrucât numai în acel dosar sunt

precizate datele de naștere ale titularului.

De altfel și din

cuprinsul notei de constatare, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă

folosește sintagma "se deduce" atunci când înfățișează datele

personale prezumat aparținând domnului B.A., depuse ca fiind cele ce cuprind

materialele informative furnizate de "A.M." și respectiv

"A.", în calitate de "informator".

Explicația oferită de

recurentă în sensul că parte din dosare au fost eventual distruse, sau mutate,

astfel că lipsește tocmai mapa personală a pârâtului-intimat, chiar reală

fiind, desigur că în contextul procedural de față nu are valoare probatorie

întrucât stabilirea calității de colaborator al Securității față de o anumită

persoană fizică, determinată, nu poate fi făcută pe baza unor prezumții sau simple

afirmații.

Cum în cauza de față

nu s-a demonstrat, fără dubiu și dincolo de orice îndoială că semnatarul

notelor informative depuse la dosar, cu numele de "A." și respectiv

"A.M." este una și aceeași persoană cu pârâtul B.A., Înalta Curte

apreciază, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008 și față de

deciziile Curții Constituționale, că în mod corect a fost respinsă acțiunea

recurentei-reclamante.

Nici înscrisul depus

în recurs nu prezintă relevanță întrucât nu conține informația necesară, de

natură a înlătura dubiul și lipsa de certitudine în legătură cu pretinsa

participare a pârâtului la activitatea serviciilor de informații.

Cum într-o acțiune în

constatare a calității de colaborator promovată de C.N.S.A.S. nu pârâtul

trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind reclamantului și

desigur instanței de judecată, obligația de a administra probatoriul pe baza

căruia se va pronunța soluția, Înalta Curte apreciază că recursul de față nu

este întemeiat în condițiile în care acțiunea a fost corect respinsă pentru

lipsa dovezilor impuse de actul normativ incident, sus arătate, cu referire

directă la "persoana colaboratorului", astfel că va fi respins ca

nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 4653 din 5 iulie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA