ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3003/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.M., a solicitat constatarea existentei calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, arătând că, astfel cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 03 noiembrie 2008, pârâtul, economist la Ministerul Comerțului Exterior, a fost recrutat pentru "rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate”, ca detașat la secția economică a unei ambasade a României în străinătate, având numele conspirative de colaborator B. și B.A.

În motivarea acțiunii, reclamantul a mai arătat că, în nota informativă furnizată de pârât la data de 12 august 1988, se arată că persoane trimise de uzinele românești au întreținut relații neoficiale cu cetățeni străini, în logica acelor vremuri, legăturile cu cetățenii străini sau cu românii stabiliți în străinătate, în afara cadrului legal, fiind considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că înscrisurile depuse de către reclamant în susținerea acțiunii nu permit concluzia că acesta ar fi avut calitatea de colaborator/ informator al Securității, întrucât nu conțin elemente de natura a fi calificate ca informații pe care le-ar fi furnizat Securității în sensul legii.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1787 din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.M. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din dosarul având la C.N.S.A.S., rezultă că pârâtul „Titularul, membru P.C.R., economist la Ministerul Comerțului Exterior și vorbitor de limbă arabă, a fost urmărit începând din 1987 pentru relații suspecte cu cetățeni străini, în timpul unei misiuni oficiale pe probleme economice în Irak, iar în anul 1988 a fost recrutat pentru <rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate>, ca detașat la secția economică a Ambasadei R.S.R din Irak”.

Prima instanță a mai reținut că în perioada 1987-1989, pârâtul a avut mai multe nume conspirative, respectiv B. - utilizat ca nume conspirativ de urmărire în 1987 și B.A. - nume conspirativ de colaborator, în perioada 1987-1989. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în cauză este relevantă atât nota informativă furnizată de pârât în data de 12 august 1988, semnată olograf cu numele conspirativ B.A., referitoare la relațiile neoficiale ale personalului feminin român cu cetățenii irakieni ce au condus la îmbolnăvirea mai multor persoane române, cât și nota informativă din 10 martie 1989, semnată olograf cu numele conspirativ B.A., referitoare la nemulțumirea salariaților români care presupun că irakienii sunt deranjați de vizita Președintelui irakian în România.

Astfel, instanța de fond a constatat că, în cauză este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că notele informative furnizate de reclamant denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, cunoscut fiind ca erau considerate potrivnice sau ostile regimului totalitar comunist legăturile cu cetățenii străini și orice critici aduse ideologiei oficiale, a politicii de partid și de stat. De asemenea, prima instanță a reținut că notele informative ale reclamantului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informații către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ei.

Cu privire la existența unui înscris care să ateste explicit angajamentul luat de către pârât în fața organelor de Securitate, instanța de fond a constatat că este irelevantă lipsa acestuia din perspectiva calității de colaborator, dispozițiile legale nestatuând o atare condiționare. Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că susținerea pârâtului privind nerespectarea de către C.N.S.A.S. a obligațiilor prevăzute la art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 este irelevantă, necomunicarea notei de constatare către persoana verificată neputând constitui motiv de respingerea acțiunii în constatare. 3. Recursul formulat de B.M. împotriva sentinței nr. 1787 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. 3.1. Sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină – art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța de fond nu a analizat și nu a motivat în fapt și în drept, considerentele care au stat la baza admiterii acțiunii principale, precum și pe cele de respingere a apărărilor dezvoltate de către pârât. Toate argumentele prin care instanța de fond reține în sarcina pârâtului calitatea de colaborator al Securității înfățișează un caracter general, pur teoretic și formal. În aceeași manieră, pur formală, sunt făcute și trimiterile la notele informative din data de 12 august 1988 și 10 martie 1989, expunerea instanței de fond fiind una rezumativă, telegrafică – o simplă citare a conținutului actelor menționate și nu o analiză proprie a celor consemnate și a consecințelor ce rezidă din aceste documente.

3.2. Hotărârea pronunțată de instanța fondului a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Condițiile impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu sunt îndeplinite, iar lipsa rapoartelor personale, inexistența unui angajament special, informațiile evazive din rapoartele întocmite din inițiativa unor persoane neidentificabile, arată fără putință de tăgadă caracterul superficial atât al acțiunii promovate, cât și al hotărârii pronunțate. 2.3. Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. se arată că recurentul nu a fost recrutat de organele de securitate în scopul furnizării unor materiale despre cetățenii străini sau români stabiliți în străinătate.

Începând din anul 1987, recurentul arată că a fost supus unei acțiuni neîntemeiate de urmărire de către organele de Securitate, pe motiv că ar fi fost suspectat de colaborare cu organele spionajului irakian. În ceea ce privește activitatea desfășurată ca atașat economic pe lângă Ambasada României în Irak, responsabilitățile erau legate exclusiv de exportul produselor românești, sprijinirea firmelor și delegaților români pentru realizarea mandatului lor. Singurele rapoarte întocmite au avut în vedere exclusiv problemele economice ale României cu Irakul, niciodată nu a întocmit rapoarte sau note informative pentru Securitate cu privire la activitatea colegilor din minister, ambasadă sau al altor cetățeni români care își desfășurau activitatea în Irak.

Raportul din iunie 1987 atestă faptul că întâlnirea cu persoane din cadrul Securității s-a făcut la sediul ministerului, în prezența ofițerului cu sarcini de securitate din cadrul M.C.E., discuția fiind purtată în legătură cu activitatea profesională. Notele informative din 6 ianuarie 1988 și 24 iunie 1988 se limitau exclusiv la aspecte ce vizau îndatoririle de serviciu. Însemnările făcute în subsolul notei de informare din 6 ianuarie 1988 de către ofițerul de securitate, denotă caracterul de informare pe plan economic. De asemenea, nota din 12 august 1988 se înscrie în categoria informațiilor specifice funcției și calității recurentului de la acea vreme. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat.

1.1. O.U.G. nr. 24/2008 definește la art. 2 lit. b) teza I, noțiunea de colaborator al Securității. Pentru ca o persoană să fie colaborator al Securității, obligatoriu trebuie îndeplinite mai multe condiții: a) Furnizarea de informații, indiferent sub ce formă – note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; b) informațiile să denunțe activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; c) informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Împrejurările existenței sau inexistenței unui angajament scris, a dovezilor primirii unor sume de bani sau a faptului că însăși colaboratorul a fost la rândul său urmărit, sunt aspecte colaterale, ce pot fi analizate în subsidiar, după constatarea/ neconstatarea îndeplinirii condițiilor art. 2 lit. b) sus menționat și pot reprezenta doar argumente care să sprijine concluzia finală.

1.2. În fapt, în discuție și analiză sunt notele informative semnate cu numele conspirativ B.A., întocmite în datele de 6 ianuarie 1988, 24 iunie 1988, 12 august 1988, 10 martie 1989 și 20 august 1987. Celelalte note despre care se face mențiune în nota de constatare nu sunt depuse la dosar și nu se pot face aprecieri cu privire la conținutul lor, în sensul impus de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008. Cu privire la notele din 6 ianuarie 1988, 24 iunie 1988, 20 august 1987, însăși instanța de fond a apreciat că nu sunt relevante în stabilirea calității pârâtului de colaborator al Securității, în accepțiunea dată de lege. Nota din 12 august 1988 a fost apreciată pozitiv de prima instanță, cu referire strictă la faptul că unele dintre femeile trimise pentru asistentă tehnică au întreținut relații neoficiale cu irakieni și extraconjugale cu români și au dus la îmbolnăvirea mai multor persoane române.

Se pune întrebarea dacă o asemenea informație este de natură să demaște activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instanța de fond a considerat că informațiile au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, fiind verificate de organele de Securitate, ceea ce a produs încălcarea dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Din probele administrate în dosar nu rezultă că a fost vizată în concret o anume persoană. De altfel, din nota ofițerului din cadrul Direcției III reținută și în sentința fondului, se arată că „informațiile vor fi exploatate în cazurile concrete identificate de sursă”.

Numai în ipoteza în care o asemenea persoană era identificată de către recurent, s-ar fi putut reține în sarcina acestuia norma prevăzută de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008. Prin nota din 10 martie 1989, recurentul informează despre situația delicată a datoriei Irakului față de România și de interzicerea lucrătorilor români de a mai intra în incinta fabricilor de ciment. La sfârșitul notei, arată că „se comentează în rândul salariaților noștri, ca o presupunere, că poate irakienii sunt deranjați de vizita președintelui iranian în România”. Această ultimă parte este apreciată de judecătorul fondului că s-ar încadra în definiția dată de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond nu a arătat însă în concret modul în care informația denunța activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Informația nu are nicio legătură cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ci privește strict un eventual conflict între două state ce se aflau sub regimuri totalitare diferite. 2. Se constată întrunite motivele de recurs invocate. Instanța de fond nu a analizat în concret informațiile furnizate de reclamant și nu a coroborat situația de fapt cu cerințele art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc.

civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.M. împotriva sentinței nr. 1787 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.