ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3003/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul B.M., a solicitat constatarea existentei calității de

colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, arătând că, astfel

cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 03 noiembrie 2008,

pârâtul, economist la Ministerul Comerțului Exterior, a fost recrutat pentru

"rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate”, ca detașat la secția

economică a unei ambasade a României în străinătate, având numele conspirative

de colaborator B. și B.A.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a mai arătat că, în nota informativă furnizată de pârât la data de 12

august 1988, se arată că persoane trimise de uzinele românești au întreținut relații

neoficiale cu cetățeni străini, în logica acelor vremuri, legăturile cu cetățenii

străini sau cu românii stabiliți în străinătate, în afara cadrului legal, fiind

considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist.

Prin întâmpinare, pârâtul

a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și obligarea reclamantului la

plata cheltuielilor de judecată, arătând că înscrisurile depuse de către reclamant

în susținerea acțiunii nu permit concluzia că acesta ar fi avut calitatea de colaborator/

informator al Securității, întrucât nu conțin elemente de natura a fi calificate

ca informații pe care le-ar fi furnizat Securității în sensul legii.

de fond

Prin sentința nr. 1787

din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.M. și a constatat calitatea pârâtului

de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că din dosarul având la C.N.S.A.S., rezultă

că pârâtul „Titularul, membru P.C.R., economist la Ministerul Comerțului Exterior

și vorbitor de limbă arabă, a fost urmărit începând din 1987 pentru relații suspecte

cu cetățeni străini, în timpul unei misiuni oficiale pe probleme economice în Irak,

iar în anul 1988 a fost recrutat pentru <rezolvarea unor sarcini pe linie de

securitate>, ca detașat la secția economică a Ambasadei R.S.R din Irak”.

Prima instanță a mai reținut

că în perioada 1987-1989, pârâtul a avut mai multe nume conspirative, respectiv

B. - utilizat ca nume conspirativ de urmărire în 1987 și B.A. - nume conspirativ

de colaborator, în perioada 1987-1989.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că, în cauză este relevantă atât nota informativă furnizată de

pârât în data de 12 august 1988, semnată olograf cu numele conspirativ B.A., referitoare

la relațiile neoficiale ale personalului feminin român cu cetățenii irakieni ce

au condus la îmbolnăvirea mai multor persoane române, cât și nota informativă din

10 martie 1989, semnată olograf cu numele conspirativ B.A., referitoare la nemulțumirea

salariaților români care presupun că irakienii sunt deranjați de vizita Președintelui

irakian în România.

Astfel, instanța de fond

a constatat că, în cauză este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că notele informative furnizate

de reclamant denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist, cunoscut fiind ca erau considerate potrivnice sau ostile regimului totalitar

comunist legăturile cu cetățenii străini și orice critici aduse ideologiei oficiale,

a politicii de partid și de stat.

De asemenea, prima instanță

a reținut că notele informative ale reclamantului au fost de natură a aduce atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor

informații către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecințe

negative pentru ei.

Cu privire la existența

unui înscris care să ateste explicit angajamentul luat de către pârât în fața organelor

de Securitate, instanța de fond a constatat că este irelevantă lipsa acestuia din

perspectiva calității de colaborator, dispozițiile legale nestatuând o atare condiționare.

Concluzionând, judecătorul

fondului a apreciat că susținerea pârâtului privind nerespectarea de către C.N.S.A.S.

a obligațiilor prevăzute la art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 este irelevantă, necomunicarea

notei de constatare către persoana verificată neputând constitui motiv de respingerea

acțiunii în constatare.

B.M. împotriva sentinței nr. 1787 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

3.1. Sentința atacată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină – art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a

analizat și nu a motivat în fapt și în drept, considerentele care au stat la baza

admiterii acțiunii principale, precum și pe cele de respingere a apărărilor dezvoltate

de către pârât.

Toate argumentele prin

care instanța de fond reține în sarcina pârâtului calitatea de colaborator al Securității

înfățișează un caracter general, pur teoretic și formal.

În aceeași manieră, pur

formală, sunt făcute și trimiterile la notele informative din data de 12 august

1988 și 10 martie 1989, expunerea instanței de fond fiind una rezumativă, telegrafică

– o simplă citare a conținutului actelor menționate și nu o analiză proprie a celor

consemnate și a consecințelor ce rezidă din aceste documente.

3.2. Hotărârea pronunțată

de instanța fondului a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prima instanță a interpretat

și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Condițiile impuse de lege

pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu sunt îndeplinite,

iar lipsa rapoartelor personale, inexistența unui angajament special, informațiile

evazive din rapoartele întocmite din inițiativa unor persoane neidentificabile,

arată fără putință de tăgadă caracterul superficial atât al acțiunii promovate,

cât și al hotărârii pronunțate.

2.3. Din perspectiva motivului

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. se arată

că recurentul nu a fost recrutat de organele de securitate în scopul furnizării

unor materiale despre cetățenii străini sau români stabiliți în străinătate.

Începând din anul 1987,

recurentul arată că a fost supus unei acțiuni neîntemeiate de urmărire de către

organele de Securitate, pe motiv că ar fi fost suspectat de colaborare cu organele

spionajului irakian.

În ceea ce privește activitatea

desfășurată ca atașat economic pe lângă Ambasada României în Irak, responsabilitățile

erau legate exclusiv de exportul produselor românești, sprijinirea firmelor și delegaților

români pentru realizarea mandatului lor.

Singurele rapoarte întocmite

au avut în vedere exclusiv problemele economice ale României cu Irakul, niciodată

nu a întocmit rapoarte sau note informative pentru Securitate cu privire la activitatea

colegilor din minister, ambasadă sau al altor cetățeni români care își desfășurau

activitatea în Irak.

Raportul din iunie 1987

atestă faptul că întâlnirea cu persoane din cadrul Securității s-a făcut la sediul

ministerului, în prezența ofițerului cu sarcini de securitate din cadrul M.C.E.,

discuția fiind purtată în legătură cu activitatea profesională.

Notele informative din

6 ianuarie 1988 și 24 iunie 1988 se limitau exclusiv la aspecte ce vizau îndatoririle

de serviciu.

Însemnările făcute în

subsolul notei de informare din 6 ianuarie 1988 de către ofițerul de securitate,

denotă caracterul de informare pe plan economic.

De asemenea, nota din

12 august 1988 se înscrie în categoria informațiilor specifice funcției și calității

recurentului de la acea vreme.

II. Considerentele Înaltei

Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

1.1. O.U.G. nr. 24/2008

definește la art. 2 lit. b) teza I, noțiunea de colaborator al Securității.

Pentru ca o persoană să

fie colaborator al Securității, obligatoriu trebuie îndeplinite mai multe condiții:

a) Furnizarea de informații,

indiferent sub ce formă – note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității;

b) informațiile să denunțe

activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

c) informațiile să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împrejurările existenței

sau inexistenței unui angajament scris, a dovezilor primirii unor sume de bani sau

a faptului că însăși colaboratorul a fost la rândul său urmărit, sunt aspecte colaterale,

ce pot fi analizate în subsidiar, după constatarea/ neconstatarea îndeplinirii condițiilor

art. 2 lit. b) sus menționat și pot reprezenta doar argumente care să sprijine concluzia

finală.

1.2. În fapt, în discuție

și analiză sunt notele informative semnate cu numele conspirativ B.A., întocmite

în datele de 6 ianuarie 1988, 24 iunie 1988, 12 august 1988, 10 martie 1989 și 20

august 1987.

Celelalte note despre

care se face mențiune în nota de constatare nu sunt depuse la dosar și nu se pot

face aprecieri cu privire la conținutul lor, în sensul impus de art. 2 lit. b) teza

I din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu privire la notele din

6 ianuarie 1988, 24 iunie 1988, 20 august 1987, însăși instanța de fond a apreciat

că nu sunt relevante în stabilirea calității pârâtului de colaborator al Securității,

în accepțiunea dată de lege.

Nota din 12 august 1988

a fost apreciată pozitiv de prima instanță, cu referire strictă la faptul că unele

dintre femeile trimise pentru asistentă tehnică au întreținut relații neoficiale

cu irakieni și extraconjugale cu români și au dus la îmbolnăvirea mai multor persoane

române.

Se pune întrebarea dacă

o asemenea informație este de natură să demaște activități și atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Instanța de fond a considerat

că informațiile au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor

vizate, fiind verificate de organele de Securitate, ceea ce a produs încălcarea

dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice.

Din probele administrate

în dosar nu rezultă că a fost vizată în concret o anume persoană. De altfel, din

nota ofițerului din cadrul Direcției III reținută și în sentința fondului, se arată

că „informațiile vor fi exploatate în cazurile concrete identificate de sursă”.

Numai în ipoteza în care

o asemenea persoană era identificată de către recurent, s-ar fi putut reține în

sarcina acestuia norma prevăzută de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin nota din 10

martie 1989, recurentul informează despre situația delicată a datoriei Irakului

față de România și de interzicerea lucrătorilor români de a mai intra în incinta

fabricilor de ciment.

La sfârșitul notei, arată

că „se comentează în rândul salariaților noștri, ca o presupunere, că poate irakienii

sunt deranjați de vizita președintelui iranian în România”.

Această ultimă parte este

apreciată de judecătorul fondului că s-ar încadra în definiția dată de art. 2

lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond nu a

arătat însă în concret modul în care informația denunța activități și atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Informația nu are nicio

legătură cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ci privește strict

un eventual conflict între două state ce se aflau sub regimuri totalitare diferite.

motivele de recurs invocate. Instanța de fond nu a analizat în concret informațiile

furnizate de reclamant și nu a coroborat situația de fapt cu cerințele art. 2

lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis,

se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de B.M. împotriva sentinței nr. 1787 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie

2012.