ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3642/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul B.V., constatarea calității de colaborator al Securității în privința

acestuia.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că prin cererile din 21 septembrie 2006, din 02

noiembrie 2006 și din 18 mai 2006 s-a solicitat verificarea pârâtului sub

aspectul calității de colaborator al Securității.

A mai arătat

reclamantul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, având în vedere existența atât a unui angajament de colaborare

semnat de pârât la data de 29 ianuarie 1987 cât și a unui număr de 7 note

informative furnizate de către acesta despre elemente fost legionare și despre

unele stări de spirit din comună.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, precizând că prin Decizia nr. 4869

din 08 noiembrie 2007 emisă de C.N.S.A.S. a fost constatată lipsa calității

sale de colaborator.

Prin încheierea de

ședință din 5 decembrie 2008, Tribunalul București, față de dispozițiile art. 34

din O.U.G. nr. 24/2008, a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

instanței de fond.

Prin sentința nr. 4413

din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată

de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul B.V., ca neîntemeiată.

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Instanța de fond a reținut

că prin Decizia nr. 4869 din 08 noiembrie 2007 emisă Colegiul C.N.S.A.S. s-a stabilit

că pârâtul B.V. nu a fost colaborator al poliției politice comuniste, decizie

ce a fost emisă pe baza materialului probator avut la dispoziție până la data 8

noiembrie 2006.

S-a arătat în

considerentele sentinței atacate că, dat fiind faptul că procedura de

soluționare a contestației formulate împotriva acestei decizii nu a fost

finalizată urmare a constatării neconstituționalității Legii nr. 187/1999,

instanța de fond a analizat totuși existența calității de colaborator al

securității, deși probele invocate în susținerea acțiunii în constatare sunt

cele avute în vedere la emiterea deciziei menționate.

Astfel, din analiza

actelor depuse la dosar, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite

cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile

furnizate de pârât Securității nefiind în legătură cu activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu vizează îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar semnarea angajamentului

de colaborare în data de 29 ianuarie 1987 nu este suficientă pentru a se retine

temeinicia acțiunii în constatare.

de reclamantul C.N.S.A.S.

Motive de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. Este demonstrată

prima condiție impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului

comunist.

Din Notele-raport

privind activitatea desfășurată de informatorul „R.” rezultă că intimatul „a

furnizat un număr de 7 note informative despre elementele legionare, cât și

despre unele stări de spirit din comună și unele nereguli din cadrul C.A.P.

Starchiojd”.

Urmărirea

„elementelor fost legionare” avut aceeași motivație ca și urmărirea foștilor

membri ai partidelor istorice democratice, respectiv faptul că erau opozanți ai

regimului comunist.

4.2. Și cea de-a doua

condiție, ce vizează încălcarea unor drepturi fundamentale este îndeplinită.

Intimatul ar fi

trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.

4.3. Legiuitorul

instituie o prezumție relativă de veridicitate cu privire la conținutul

materialelor întocmite de foștii ofițeri de Securitate în legătură cu

relatările primite de la informatori.

În speță, prezumția

relativă cu privire la realitatea celor susținute de intimat nu a fost răsturnată

prin administrarea altui mijloc de probă, ci doar pe eroarea neglijabilă a

ofițerului de Securitate, ca și pe lipsa datării documentului.

4.4. Pentru reținerea

calității de colaborator al Securității este suficientă și o singură informație

furnizată de către persoana verificată, care să îndeplinească cerințele

definiției legale.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 este „colaborator al

Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului”.

notei-raport aflată la fila 30 în Dosarul nr. 23611/CA/3/2008 al Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal, ar rezulta că

intimatul-pârât a furnizat un număr de 7 note informative atât despre elemente

fost legionare, cât și despre unele stări de spirit din comună și unele nereguli

din cadrul C.A.P. Starchiojd”.

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se constată că notele și

rapoartele se prezintă sub formă scrisă, iar relatările sunt verbale și sunt

consemnate de către lucrătorii Securității.

intimatul-pârât a furnizat „7 note informative” era obligatoriu ca recurentul

să depună aceste înscrisuri la dosar.

Numai prin lecturarea

lor se poate stabili dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru

combaterea calității de colaborator al securității.

Doar enunțarea celor

7 note informative este insuficientă pentru a se stabili dacă intimatul a

denunțat activități/ atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane

individualizate și identificate.

despre care face vorbire recurentul în motivele de recurs se aplică numai în

situația unor relatări verbale făcute de informator, ceea ce nu este cazul în

speță.

demonstrat că intimatul a furnizat chiar și o singură informație care să

îndeplinească cerințele definiției legale.

Cele relatate de

ofițerul de securitate în nota-raport sunt insuficiente pentru a se putea

stabili ce activități în concret a denunțat intimatul și împotriva cărei/căror

persoane au fost îndreptate, astfel încât acestea să fie apte să producă

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei/ persoanelor

respective.

existentă în cuprinsul notei-raport deși nu conduce prin ea însăși la adoptarea

soluției în prezenta cauză, reprezintă un element care, coroborat cu lipsa

notelor informative, să demonstreze lipsa de temeinicie a cererii formulate de

recurentul-reclamant.

urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se constate neîntrunirea

motivelor de recurs și să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 4413 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2010.