ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 decembrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat a se aprecia asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.D.. A motivat reclamantul că, prin cererea din 10 noiembrie 2006, adresată C.N.S.A.S. de către Universitatea „L.B.” din Sibiu, s-a solicitat, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea în ceea ce îl privește pe pârât, în calitate de șef al catedrei de Sociologie din cadrul Facultății de Științe, Universitatea „L.B.” din Sibiu, cerere care este legală, ținând cont de faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1) și a art. 3 lit. s) din O.U.G.

nr. 24/2008. A mai arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 16 februarie 2010, pârâtul M.D. a fost recrutat, în anul 1977, pentru încadrarea informativă a bibliotecii A., unde activa în calitate de bibliotecar. A avut numele conspirativ „R./V.R.”. „Ulterior a devenit membru P.C.R., fapt pentru care din anul 1983 este folosit în calitate de sursă cu aprobare”. Pentru această perioadă de colaborare a primit numele conspirativ „M./V.M.”. Astfel, față de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul a considerat că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității astfel cum rezultă din analiza materialelor reținute în Nota de Constatare din 16 februarie 2010. Pârâtul M.D.

a formulat întâmpinare pentru termenul din 05 aprilie 2011, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A arătat că, din cuprinsul înscrisului „Raport” întocmit de Serviciul Român de Informații-Secția de Informații Sibiu la data de 13 decembrie 1990 rezultă că recrutarea s-a făcut la data de 31 martie 1983, și nu în anul 1977. Astfel, susținerea din Nota de constatare că ar fi colaborat sub numele conspirativ „R./V.R.” în perioada 1977-1979 reprezintă o simplă alegație. Motivează că raportul întocmit de S.R.I. este cel mai credibil dintre înscrisurile depuse de reclamant, iar Nota de constatare a Direcției de Investigații a C.N.S.A.S. nu constituie un mijloc de probă pentru acțiunile în constatare.

Nu există nicio dovadă printre înscrisurile exhibate de instituția reclamantă că „R./V.R. V” sau „R./V.R.” ar fi fost „M.D.”. În nota informativă din 02 aprilie 1977, atribuită sursei „R./V.R.” și care a fost reprodusă parțial în acțiune, se comentează că „Între alții, la discuție au mai participat și V.C., M.D. și tov. I. de la Controlul financiar”. Astfel, ar fi ridicol să se considere că informatorul „R./V.R.” se „turna” pe el însuși. De asemenea, niciun raport, referat de analiză sau orice alt înscris nu explică pentru ce informatorul R./V.R. și-a încetat activitatea în 1979 pentru a o relua în anul 1983. Mai arată pârâtul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legislația deconspirării, pentru că nu orice relație cu Securitatea și nu orice furnizare de informații către ofițerii acesteia nu atrage automat atribuirea calificativului de „colaborator” în înțelesul legislației deconspirării.

Selectându-se înscrisurile ce însoțesc, prin acțiunea introductivă se rețin ca întrunind condițiile deconspirării doar două note informative, una din 02 aprilie 1977, aparținând informatorului R./V.R., care nu este M.D., și altă notă din 26 iulie 1983. Niciuna dintre cele două note nu conțin informații care să aibă cele două caracteristici prevăzute de lege drept condiții cumulative ale deconspirării. Prin sentința civilă nr. 7785 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.D. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: - Apărările pârâtului privind actele semnate sub numele conspirativ „R./V.R.” nu pot fi primite, din raportul din 24 iunie 1988, întocmit de I.J.

Sibiu-Securitate rezultând că pârâtul a fost recrutat ca informator în 1977, pentru încadrarea informativă a bibliotecii „A.”, unde lucra ca bibliotecar. Ulterior a devenit membru P.C.R., fapt pentru care din anul 1983 „este folosit în calitate de sursă cu aprobare”. - Faptul că pârâtul s-a referit în nota din 02 aprilie 1977 la el însuși folosind persoana a III-a nu poate fundamenta altă concluzie, având în vedere că informatorii își ascundeau adevărata identitate, semnând notele de relații sub nume conspirative. Faptul că pârâtul a menționat prezența sa la o discuție între persoanele despre care declară nu înseamnă că este exclus ca M.D. să fie aceeași persoană cu cea care a semnat nota sub numele „R./V.R.”.

- Notele de relații semnate „R./V.R.” și „M.” au aceeași grafie. Pârâtul nu a declanșat procedura falsului cu privire la notele scrise și semnate „R./V.R.”. - În nota informativă datată 02 aprilie 1977 (dosarul instanței), se relatează următoarele: „Într-una din primele zile ale lunii martie, într-o discuție, d-l D.L.C. a prezentat discuțiile de la postul de radio E. despre înmormântarea unui filozof ceh. Cu acest prilej d-l D. a informat și despre G.P.. Între alții, la discuție au mai participat și V.C, M.D. și tov. I. de la Controlul financiar. S-a discutat în special despre faptul că lui G.P. nu-i pot face nimic tocmai datorită publicității pe care E. a făcut-o în jurul cazului”. - Ascultarea emisiunilor postului de Radio „E.” și colportarea celor auzite au fost considerate în mod constant ca atitudini potrivnice regimului comunist, informarea organelor de securitate despre aceste activități încadrându-se în rigorile legii.

-Având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora prin „colaborator al Securității” se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, apreciind că informațiile furnizate de pârât prin nota sus menționată fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului- dreptul la viață privată, Curtea de apel a apreciat întemeiată.

- În ce privește Nota informativă datată 26 iulie 1983, în care se relatează: „M V. S. - scriitor, originar din județul Sibiu. A lucrat o vreme la revista A. din Brașov, apoi după apariția romanului „AAAA” a fost scos (după propriile afirmații fără a i se da vreo explicație) mutat la Biblioteca județeană Brașov, actualmente lucrează la serviciul bibliografic. Romanul lui, „AAAA”, (comentat favorabil la postul de radio E.) s-a vândut imediat. Acum are un alt roman, care, refuzat de câteva edituri, se pare - potrivit afirmațiilor sale - că va apare la editura C.. În luna august 1983 dorește să întreprindă o călătorie în străinătate (Occident).”, prima instanță a reținut că împrejurarea că persoana vizată dorește să întreprindă în luna august o călătorie în occident nu relevă o atitudine potrivnică regimului comunist, de vreme ce nu sunt date care să indice intenția de a emigra.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.D. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul invocă trei aspecte de nelegalitate privind soluția recurată prin care s-a admis omisiunea formulată de C.N.S.A.S. și s-a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului-recurent. Primul aspect de nelegalitate privește încălcarea de către instanța de fond a preeminenței dreptului, în condițiile în care împrejurările reținute de prima instanță ca justificări pentru constatarea calității de colaborator al Securității sunt minore și nesemnificative.

Instanța de fond nu a analizat în concret relația recurentului cu Securitatea și nu a ținut cont de funcția Securității inclusiv într-o societate democratică. Al doilea aspect de nelegalitate constă în faptul că hotărârea recurată contravine art. 53 din Constituția României și art. 17 și art. 18 din CEDO. Se arată faptul că prin atribuirea calificativului de „colaborator” al Securității s-a operat o lezare a reputației și a dreptului fundamental la imagine, la viața privată și a statutului de cetățean. Iar în raport de dispozițiile art. 53 din Constituția României restrângerea se poate aplica numai dacă este necesară pentru apărarea unor valori superioare și numai dacă este proporțională și reformabilă într-o societate democratică.

Al treilea aspect de nelegalitate privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât. Se arată că notele informative reținute de instanța de fond semnate sub numele conspirativ „R./V.R.” nu au fost recunoscute de recurentul-pârât, iar înscrisurile reținute de prima instanță din 26 iulie 1983 și respectiv 2 aprilie 1977 nu îndeplinesc condițiile pentru a proba, pe situația de fapt colaborarea cu Securitatea. Se arată că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că cele două informații reținute de instanța de fond nu sunt de natură a încălc.a sau îngrădi drepturile și libertăților fundamentale ale omului, nefiind încălcat drepturi și libertăți prevăzute de norma națională sau de reglementările internaționale.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare ca neîntemeiată. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât nu sunt întemeiate în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de situația concretă a recurentului-pârât și față de notele informative date organelor de Securitate. În mod concret instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008 și anume furnizarea de informații organelor de Securitate care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Sub aspectul îndeplinirii acestor două condiții cumulative, motivele de nelegalitate invocate nu pot fi reținute. Nu pot fi reținute încălcarea invocată a principiului preeminenței dreptului pe motiv că instanța de fond nu a analizat fiecare notă informativă și nu a verificat în concret gravitatea informațiilor furnizate în contextul în care audiția unor posturi radio nu era interzisă iar în cauză nu exista o interdicție legală. În cauză, prima instanță a analizat corect notele de relații semnate „R./V.R.” și „M.” și a apreciat corect, în raport de nota din data de 2 aprilie 1997 că anterior anului 1989 ascultarea postului de radio „E.” reprezintă o atitudine potrivnică regimului comunist, deoarece era cunoscută activitatea distinctă a lui G.P.

și faptul că organele de Securitate aveau în atenție pe cei care îi susțineau distinct sau indirect. Iar în ceea ce privește nota din 26 iulie 1983, informațiile furnizate au fost verificate operativ prin transmiterea spre exploatare a Direcției și Inspectoratului Județean Brașov. În cauză nu poate fi reținut faptul că hotărârea contestată contravine art. 53 din Constituția României și art. 17 și 18 din CEDO. Constatarea calității de colaborator al Securității privind p recurent s-a realizat în raport de dispozițiile art. 1 și art. 3 lit. s) din O.U.G. nr. 24/2008 avându-se în vedere scopul acestui act normativ și faptul că nu se poate reține în cauză îngrădirea unor drepturi fundamentale, iar dispozițiile art. 17 și 18 din CEDO nu sunt aplicabile.

În ceea ce privește verificarea recurentului-pârât de către C.N.S.A.S. aceasta a fost legală în baza art. 3 lit. s) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 la solicitarea Universității „L.B.” din Sibiu avându-se în vedere calitatea recurentului de șef al catedrei de Sociologie din cadrul Facultății de Științe a Universității „L.B.”. Al treilea aspect de neegalitate privind aprecierea probelor administrate și verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este fondat. Deși recurentul nu a recunoscut decât nota informativă din 26 iulie 1983 în mod corect și motivat prima instanță a verificat toate notele semnalate sub numele de „M.” și „V.R./V.R.” și a concluzionat că notele care probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 sunt furnizate Securității de către recurentul-pârât. Aceste note au același scris iar schimbarea denumirii conspirative este justificată de cele două perioade distincte de colaborare. Astfel pentru perioada 1977-1979 recurentul-pârât a avut numele conspirativ R./V.R./V.R./V.R., iar pentru perioada 1983-1990 a avut numele conspirativ de colaborator de M. sau V.M.. Prima instanță a verificat în concret notele informative și a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D. împotriva sentinței civile nr. 7785 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.