ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2015

Decizia nr. 3502/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18 iunie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității.

Prin sentința nr. 3554 din 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței pronunțată de curtea de apel a formulat recurs pârâtul, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, pe fond, respingerea acțiunii în constare.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că sentința de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a se dovedi că prin activitatea desfășurată au fost îngrădite drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Instanța nu a dat eficiență probelor administrate, respectiv declarațiilor în formă autentică date de două dintre persoanele ale căror drepturi și libertăți se pretinde că au fost îngrădite.

Din probatoriul administrat rezultă fără echivoc că informațiile furnizate nu au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor persoanelor despre care s-au furnizat informații.

Prin întâmpinarea depusă de C.N.S.A.S. la data de 7.01.2015 s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică.

Arată intimatul că, informațiile furnizate Securității vizau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, acestea referindu-se la comentariile ostile la adresa conducerii de partid și de stat ale unor colegi de serviciu.

De asemenea, prin furnizarea informațiilor respective, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor vizate de delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la liberă exprimare, a dreptului la petiționare, a dreptului la viață privată) și prin urmare a vizat această consecință.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilității recursului, prefigurându-se incidența disp.art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 28.04.2015 completul filtru a dispus comunicarea raportului către părți, însă acestea nu au formulat puncte de vedere.

În ședința din data de 23.07.2015 s-a admis în principiu recursul declarat de A., fixându-se termen de judecată pe fond la data de 6.11.2015.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și a apărărilor C.N.S.A.S., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul disp.art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului-pârât A.

Verificările au fost efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitării formulate în acest sens de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit disp.art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008: „este colaborator al Securității orice persoană care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Curtea de apel a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului A. întrucât acesta a fost recrutat de organele de securitate la data de 15.04.1981, în scopul prevenirii unor evenimente deosebite, a descoperirii elementelor ce pun în pericol funcționarea utilajelor, precum și pentru încadrarea informativă a elementelor cunoscute în evidențele de securitate, dată la care a semnat un angajament și a preluat numele conspirativ „B.”.

În baza acestui angajament pârâtul a furnizat către organele de Securitate mai multe note informative prin care se aducea la cunoștința acestora atitudini și comentarii potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât pârâtul a conștientizat, dar a și acceptat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare, împrejurări susceptibile în mod evident să încalce dreptul la viața privată și dreptul la libera exprimare.

Concluzia instanței de fond este corectă fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de analiză a înscrisurilor administrate și a cadrului normativ incident cauzei.

Din expunerea criticilor reclamantului, acesta impută primei instanțe că a pronunțat o sentință fără a avea dovezi clare că prin activitatea sa a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului. Mai mult decât atât, pârâtul susține că judecătorul fondului a ignorat dovezi - declarații autentice ale persoanelor ale căror drepturi și libertăți au fost presupus îngrădite, declarații de natură a combate tocmai această susținere.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat punctual elementele invocate de părțile litigioase în dovedirea, respectiv combaterea îndeplinirii cerinței art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în legătură cu care a furnizat informații prin notele adresate Securității.

Au fost făcute trimiteri la înscrisuri concrete din dosarul informativ: nota informativă din data de 4.02.1983 (prin care pârâtul denunță comentariile necorespunzătoare și tendențioase ale macaragiului P.A. la adresa politicii partidului și a orânduirii din țară), notă ce a condus la luarea unor măsuri urgente de verificare a numitului P.A. în vederea luării unor măsuri preventive; nota informativă din 4.02.1983 (prin care pârâtul încunoștințează organele de securitate cu privire la comentariile făcute de CB, lăcătuș din atelierul lăcătuși și macarale TC1, pe marginea lipsei alimentelor), informație în baza căreia „cel în cauză a fost luat în verificări. Nota se exploatează în buletin”.

În mod evident, informațiile expuse mai sus, prin măsurile la care au condus, au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât recurentul-pârât a conștientizat și implicit a acceptat că asupra persoanelor la care s-au referit notele sale informative se pot lua măsuri de urmărire și verificare, susceptibile să încalce dreptul la viața privată și dreptul la liberă exprimare.

În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât că instanța de fond a ignorat declarațiile autentice aflate la dosar fond, date de persoanele ale căror drepturi și libertăți C.N.S.A.S. pretinde că au fost încălcate, instanța reține că nu sunt relevante din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008; declarațiile respective nefiind în măsură să justifice activitățile care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților celorlalte persoane în legătură cu care pârâtul a furnizat note informative.

În consecință, prin raportare la activitatea desfășurată și la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de către judecătorul fondului în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât A. îndeplinirea condițiilor privind constatarea calității de colaborator al Securității.

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3554 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2015.