ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3092/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 5 11 2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității.

Prin sentința nr. 559 din 2 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare, recurentul - pârât a arătat că nu există documente care să ateste că în perioada 1976-1977, neanalizată de instanță, ar fi furnizat informații către securitate; hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a fi dovedită îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai arată recurentul-pârât că nu a fost niciodată colaborator al Securității, fiind recrutat forțat în perioada 1987-1989 și constrâns să furnizeze informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din niciun document nu rezultă că a reclamat în mod direct persoane (de cele mai multe ori erau reclamate situații de fapt) și, de asemenea, prin aceste informații furnizate nu au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, majoritatea informațiilor cu privire la colegii săi fiind favorabile acestora.

Prin întâmpinarea formulată la data de 13.07.2015 intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că soluția instanței de fond este legală.

Raportul întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 27.04.2017, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la data de 19.10.2017 pentru judecata acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.

Intimatul-pârât a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune al cărei obiect vizează constatarea calității de colaborator al Securității în privința recurentului-pârât A..

În cauză, verificările au fost efectuate de CNSAS în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a cererii formulate în acest sens de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, înregistrată sub nr. P 7031/10 din 25 iunie 2010, având în vedere că pârâtul deține titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În apărarea sa pârâtul A. a invocat contextul delicat al recrutării sale, afirmând că a fost constrâns să furnizeze informații, însă a furnizat doar informații favorabile colegilor săi. Pentru perioada 1976-1977, perioada satisfacerii stagiului militar, susține că reclamantul nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că ar fi colaborat cu organele securității prin furnizorii de informații.

Curtea de apel a înlăturat aceste apărări, arătând că din analiza notelor informative furnizate rezultă că toate cuprind denunțuri ale unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist: expunerea părerilor referitoare la condițiile de viață din România "ascultarea posturilor de radio străine ostile regimului socialist, criticarea politicii conducerii de partid și de stat, de natură a îngrădi mai multe drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Soluția curții de apel este legală fiind împărtășită de instanța de control judiciar.

În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reține că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță, ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde "…motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanțelor de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO. Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților pentru a le aprecia pertinența.

Examinând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților și, contrar susținerilor recurentului-pârât nu a reținut ca perioadă de colaborare pe cea din timpul efectuării stagiului militar (1976-1977), care de altfel nu a fost menționată ca atare nici în acțiunea promovată de CNSAS.

În Nota de Constatare nr. DI/I/573 din 10 martie 2014 atașată cererii de chemare în judecată s-a menționat expres că pentru această perioadă, deși a existat un angajament olograf semnat cu numele real la data de 24.11.1976, nu au fost identificate documente care conțin informații transmise către Securitate.

Judecătorul fondului și-a fundamentat soluția pe analiza activității desfășurate de recurentul-pârât în perioada 1987-1989, sub numele conspirativ de colaborator "B.", concluzionând în mod judicios că din înscrisurile existente la dosar reiese că pârâtul a furnizat informații Securității, iar acestea se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist de natură a viza îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Critica privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este de asemenea, nefondată.

Un prim aspect supus analizei instanței de recurs vizează contextul recrutării recurentului, acesta afirmând că a fost constrâns să colaboreze fiind la rândul său victimă.

Pârâtul nu a precizat însă în ce mod a fost constrâns să furnizeze informații și nici nu a făcut dovada acestui fapt. În plus numărul și amploarea informațiilor cuprinse în notele informative date contrazic teza pârâtului privind obligarea la colaborare, Înalta Curte remarcând consecvența în furnizarea de informații.

Instanța de fond a reținut în mod corect că situația personală invocată de recurent, chiar și în ipoteza în care ar fi fost dovedită vreo agresiune asupra acestuia, nu poate constitui o cauză exoneratoare întrucât nu se încadrează în ipoteza normativă prevăzută în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, anume:

"…Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit definiției, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar".

Recurentul-pârât a furnizat Securității, în perioada 1987-1989, sub numele conspirativ "B." mai multe note informative referitoare la comentarii legate de lipsa produselor alimentare, ascultarea emisiunilor posturilor de radio "D.", de conducerea de partid și de stat, comentarii care reprezentau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar persoanele semnalate au intrat în atenția organelor de Securitate.

De altfel, ca urmare a informațiilor cuprinse în notele date de recurentul-pârât, organele de securitate au dispus cu privire la persoana vizată (V.I.) următoarele măsuri:

•să fie luat prin mapa de verificare, iar dacă informația se confirmă să fie luate măsuri de îndepărtare din obiectiv (R 368146, pg. 36);

•materialul va fi prezentat conducerii județene, va fi identificat și se vor lua primele măsuri de verificare și asupra mecanicului din Constanța (R 368146, f. 31).

Conform Notei din 9.07.1988, întocmită și semnată de plt. maj. C. - I.J.Tulcea, măsurile au fost puse în executare - "numitul V.I. este în mapa de verificare".

Nu poate fi primită susținerea recurentului legată de caracterul favorabil al informațiilor furnizate în legătură cu colegii săi, fiind contrazisă de cuprinsul notelor informative atașate, care cuprind relatări concrete despre activitățile și comentariile unor persoane, despre nemulțumirile și atitudinile manifestate de către acestea împotriva regimului politic din țară. Mai mult aceste relatări au produs consecințe asupra persoanelor vizate, care au fost identificate, verificate și încadrate informativ.

Este evident astfel că au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale, anume dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În consecință, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, înscrisurile administrate demonstrând că, în ceea ce îl privește sunt întrunite cerințele textului menționat.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 559 din 2 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.