ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1413/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 septembrie 2014 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 345 din data de 10 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței, dar și împotriva Încheierii din data de 27 ianuarie 2015, a declarat recurs pârâtul A., criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului s-au formulat, în esență, următoarele critici: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor referitoare la lipsa unei acțiuni de denunțare din partea pârâtului și la faptul că informațiile oferite Securității nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Apreciază recurentul că, definiția dată de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 impune ca prin informațiile furnizate să fie denunțate activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist, iar din examinarea notelor informative vizate în cauză nu rezultă că prin modul de expunere a informațiilor furnizate recurentul denunța vreo activitate sau atitudine în general, ci acesta, prezintă ca situații de fapt ceea ce a perceput cu propriile simțuri, fără să exprime vreo poziție personală. Instanța de fond nu a identificat și nici nu a analizat condiția existenței unei activități/atitudini potrivnice regimului comunist pentru constatarea calității de colaborator și nici nu s-a pronunțat asupra argumentelor prezentate de pârât. Instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra apărărilor de fond referitoare la: • respingerea excepției inadmisibilității, recurentul apreciind că nu există o acțiune în constatare care să conducă la constatarea unei calități a unei persoane fizice, cu repercusiuni negative asupra respectivei persoane - toate celelalte tipuri de acțiuni vizează constatarea unei calități obiective (a calității de moștenitor, a unei stări civile etc.), care produce efectele juridice prevăzute de lege, fără să fie inițial pozitivă sau negativă, în mod automat; • respingerea excepției lipsei de interes este neîntemeiată, instanța neidentificând și neindicând dispozițiile legale speciale care permit formularea unei acțiuni fără a justifica un interes determinat, legitim, personal, născut și actual; • faptul că informațiile furnizate Securității vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - și în acest caz, intimata s-a limitat la a arăta pe scurt și în general că informațiile au vizat îngrădirea dreptului la exprimare (susținut și de instanța de fond) și a dreptului la viață privată, fără să exemplifice în vreun mod; • necesitatea existenței unor urmări, în planul procedural al Securității, pentru persoanele vizate, ca urmare a informațiilor furnizate Securității de către pârât - aceste urmări (raport scris, ce include și propuneri de măsuri ce urmau a fi întreprinse împotriva persoanelor menționate în notele informative, urmat de decizia ofițerului superior) nu se regăsesc în dosarul recurentului; • necesitatea existenței unor consecințe negative asupra persoanelor vizate de notele informative, ca urmare a informațiilor furnizate - instanța de fond nu a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată în combaterea acestei susțineri a reclamantului, pârâtul apreciind în continuare că urmările informațiilor furnizate nu s-au concretizat în consecințe negative efective suportate de persoanele vizate, respectiv îngrădiri de drepturi (blocarea pașaportului), percheziții, amenzi etc. • necesitatea analizării condițiilor răspunderii civile delictuale - instituția reclamantă nu a dovedit îndeplinirea acestor condiții, încălcând astfel prezumția de nevinovăție a pârâtului (care nu este obligat să-și demonstreze propria nevinovăție), instanța de fond nemotivând în vreun fel acest din urmă aspect; • neretroactivitatea O.U.G. nr. 24/2008 - motivarea instanței de fond asupra acestei susțineri este nelegală, deoarece actul normativ se aplică unor fapte juridice (divulgarea verbală a informațiilor către Securitate și notele informative) săvârșite anterior intrării ei în vigoare .

Apărările Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității Prin întâmpinarea formulată la data de 29 iunie 2015 intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, atât în ceea ce privește excepțiile invocate, cât și fondul cauzei.

Procedura derulată în recurs Prin Încheierea pronunțată la data de 20 octombrie 2016 s-a procedat la comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Prin Încheierea din data de 9 februarie 2017 a fost admis în principiu recursul declarat de A., primindu-se punctul de vedere exprimat de magistratul asistent-raportor, în sensul soluționării cauzei potrivit disp. art. 493 alin. (7) C. proc. civ. În recurs nu s-au administrat mijloace noi de probe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului-pârât și a apărărilor intimatului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia. Recurentul-pârât A. a fost supus verificărilor CNSAS sub aspectul existenței calității de colaborator al Securității, ca urmare a cererii formulate în acest sens de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (nr. P7031/10 din 25 mai 2010), având în vedere că este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2014, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, CNSAS a solicitat constatarea calității de colaborator în temeiul mai multor note informative, conform Notei de constatare nr. S/DI/I/304 din 6 februarie 2014. În apărarea sa, pârâtul a invocat mai multe excepții referitoare la regularitatea procedurii administrative și a investirii Curții de apel, pe fond insistând asupra contextului recrutării sale, anume în perioada satisfacerii stagiului militar, în septembrie 1978 și a caracterului inofensiv al informațiilor în discuție, pe care le consideră doar prezentări ale unor situații de fapt. Curtea de apel a înlăturat aceste apărări, reținând pe de o parte că interesul CNSAS de promovare a acțiunii, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 nu este unul personal, ci general, care rezultă din ansamblul reglementării. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Soluția Curții de apel este legală. Răspunzând punctual criticilor recurentului, Înalta Curte reține următoarele: Excepția inadmisibilității acțiunii în constatare și excepția lipsei de interes invocate de pârât sunt neîntemeiate, așa cum corect a reținut și judecătorul fondului. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea arhivelor Securității, prin formularea acțiunii în constatarea calității de colaborator al Securității, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, nu urmărește un interes propriu, personal, ci unul public, în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost conferite prin art. 14 din același act normativ. De altfel, chiar art. 37 C. proc. civ., cu denumirea marginală de "legitimarea procesuală a altor persoane", consacră posibilitatea introducerii unor cereri în scopul ocrotirii unui interes general, "în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege", adică în cauză, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008. Referitor la fondul cauzei, criticile recurentului, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și vizează interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 sub mai multe aspecte. Norma legală indicată stabilește că este colaborator al Securității: "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este colaborator al Securității potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție". Un prim aspect supus analizei instanței de recurs vizează contextul recrutării recurentului și al semnării angajamentului, acesta afirmând că în 31 martie 1978 avea calitatea de militar în termen, astfel că era obligat să respecte ordinul superiorului . Înalta Curte reține că situația personală a recurentului nu se încadrează în ipoteza normativă menționată anterior, astfel că nu poate constitui o cauză exoneratoare. În plus, după trecerea în rezervă, în august 1979 a fost preluat în legătură cu Inspectoratul Județean Brăila, pe perioada septembrie - noiembrie 1979. După admiterea la Institutul de petrol și gaze Ploiești, recurentul a fost înregistrat în calitate de informator (perioada noiembrie 1979 - 1986, R252490), iar după absolvirea facultății și repartizarea la Schela Foraj Tg. Cărbunești a fost preluat în legătură cu IJ Gorj pentru încadrarea informativă a colegilor de serviciu, precum și pentru a relata aspecte necorespunzătoare din activitatea schelei de foraj (perioada 1987 - 1989). Așadar, se remarcă perioada îndelungată de colaborare: 1979 - 1989 și atitudinea recurentului, ulterioară semnării angajamentului constând în furnizarea din proprie inițiativă a informațiilor ce cuprind date concrete despre cei vizați, despre comentariile soldaților aflați în aceeași companie cu privire la orientarea politică a conducerii statului, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și, în același timp generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume și prenume. Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte observă că notele informative furnizau informații legate de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, nicidecum "(...) prezentarea ca situații de fapt a ceea ce a perceput cu propriile simțuri, fără să-și exprime părerea în notele informative". Astfel, prin informațiile furnizate, recurentul aducea la cunoștința Securității că soldații din Compania a II-a, plutonul II, spun bancuri politice la adresa conducerii statului român, URSS și SUA, relatând pe larg conținutul bancurilor respective. De asemenea, relata despre faptul că un alt soldat asculta postul de radio "Europa Liberă" și lăuda modul de viață din Germania. Aproape toate notele informative pe care le-a furnizat cuprind referiri la comentariile soldaților în termen sau ale colegilor, nemulțumiți de orientarea politică a conducerii statului, referitoare la "preamărirea modului de viață din capitalism", la "intervențiile de emigrare în statele capitaliste", la "nemulțumirile legate de aprovizionarea cu produse agroalimentare, retribuție sau lipsa de materiale (...)". Este evident că acestea se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât reflectau atitudini ostile regimului comunist și vizau îngrădirea dreptului la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Recurentul a mai susținut că informațiile furnizate au fost lipsite de urmări, nu au produs consecințe asupra celor denunțați, nefiind dispuse măsuri de către ofițerii fostei Securități împotriva persoanelor vizate. Susținerea recurentului este nefondată, întrucât potrivit însemnărilor ofițerilor, pe marginea Notelor informative, informațiile furnizate au condus la "încadrarea informativă" a celor denunțați, "audierea" celor ce participau la discuțiile relatate în note, "stabilirea cercului de relații", "investigații la domiciliu", "interceptarea corespondenței", etc. Este de notorietate că astfel de comentarii la adresa condițiilor social-economice interne constituiau o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, ce produceau consecințe cu privire la persoanele vizate. În consecință, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect disp. art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, înscrisurile administrate demonstrând că, în ceea ce îl privește pe recurent, sunt întrunite cerințele textului menționat. Ca urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.