ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2015

Decizia nr. 1483/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Primul ciclu procesual.

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul "B" a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce în privește pe A.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 5502 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantului "B" și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului "A" de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin angajamentul din 28 aprilie 1983, întocmit și semnat olograf de pârât cu numele său real, acesta a acceptat colaborarea cu securitatea, angajându-se să sprijine în mod secret și organizat organele de securitate prin furnizarea de informații.

Analizând notele informative redactate de către pârât și rapoartele informative întocmite de către ofițerii de securitate, Curtea a constatat că pârâtul a furnizat informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat, fiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 5502 din 30 septembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul "A", solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare, și în subsidiar modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

1.4. Hotărârea instanței de recurs

Prin Decizia civilă nr. 4724 din 28 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul "A" împotriva Sentinței civile nr. 5502 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, în speță, judecarea pricinii s-a făcut fără a da pârâtului posibilitatea să ia cunoștință de susținerile reclamantului și dovezile pe care se întemeiază acestea, fără ca acesta să aibă posibilitatea să-și pregătească apărarea, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor care guvernează procesul civil și anume acela al dreptului la apărare și al contradictorialității.

Acest aspect este, în mod neîndoielnic, de natură a încălca principiul contradictorialității și al dreptului la apărare și este de natură a provoca pârâtului "A" o vătămare, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

II. Procedura în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 293/2/2011*.

2.1. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 407 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul "B" în contradictoriu cu pârâtul "A"

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se constata că reclamantul a fost colaborator al Securității, în înțelesul O.U.G. nr. 24/2008.

Din analiza notelor informative date de reclamant și semnate cu numele de informator "A", a înscrisurilor anexate la nota de constatare întocmită de Direcția Investigații din cadrul CNSAS, nu pot fi desprinse date concrete și pertinente de natură să conducă la concluzia că prin informațiile furnizate de pârât au fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

2.2. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 407 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul "B", solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a argumentat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a mai susținut că sentința recurată nu analizează în concret argumentele reclamantului și nu arată motivul pentru care atitudinile și activitățile denunțate nu s-ar înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist.

2.3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul "A" a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a argumentat, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât aspectele denunțate nu pot constitui activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și nu s-a produs nici o îngrădire a drepturilor fundamentale ale vreunei persoane.

Persoanele la care se referă informațiile se aflau deja în supravegherea organelor de securitate.

Hotărârea pronunțată este rezultatul analizei tuturor argumentelor și faptelor arătate de către părți și nu se poate susține că aceasta ar fi nemotivată.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-reclamant, raportat la cadrul normativ aplicabil și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele în continuare arătate.

Reclamantul "B" a sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, privind constatarea calității pârâtului "A" de colaborator al Securității.

La dosarul cauzei a fost depus angajamentul întocmit și semnat de către pârât, cu numele său real, la data de 28 aprilie 1983, prin care acesta a acceptat colaborarea cu securitatea, angajându-se să sprijine în mod secret și organizat organele de securitate prin furnizarea de informații.

Instanța de fond, analizând materialul probator depus de către reclamantul CNSAS, a concluzionat însă în sensul că nu ar fi îndeplinite, în speță, condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât informațiile furnizate de pârât fostei Securități nu au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond a motivat hotărârea pronunțată, atât în fapt, cât și în drept, expunând în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, potrivit art. 261 C. proc. civ., fără a expune motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui text.

Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată însă că, în speță, s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității pârâtului-intimat de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Fără a mai evoca în detaliu conținutul amplului ansamblu probator prezentat în cauză, care include note informative semnate olograf de către intimatul-pârât, note de analiză și rapoarte de informare, Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut au prezentat valoare operativă și interes pentru organele de securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și, în același timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.

Informațiile privind faptul că unele persoane fac comentarii necorespunzătoare la adresa situației din țară sau a politicii partidului, că ascultă postul de radio „C.”, că au legături cu cetățeni străini sau intenționează să rămână în străinătate, erau în mod evident de natură a atrage atenția poliției politice, cu consecințe directe asupra persoanelor vizate, așa cum s-a și întâmplat, efectiv, de exemplu, în situația persoanelor care au fost luate în supraveghere sau cu privire la care s-au dispus măsuri concrete.

Cu titlu de exemplu, se reține situația lui "D.", cu privire s-a dispus luarea de măsuri pentru a nu mai fi acceptat colaborator la radio studențesc sau a numitului B.I.Ș., pentru care s-a dispus măsura retragerii pașaportului.

Informațiile furnizate au avut în mod clar efectul de a încălca dreptul persoanelor urmărite la libera circulație, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul acestora la viața privată, aspect pe care intimatul era capabil să îl conștientizeze și să îl anticipeze.

Nu are relevanță faptul că persoanele la care se referă notele intimatului erau deja în atenția Securității, constatându-se că informațiile date de către acesta au avut efectul de a contribui la consolidarea și justificarea ingerinței arbitrare a organelor statului totalitar în viața privată a persoanelor vizate, suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestor"A"

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul CNSAS este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin. (2) și (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta va fi admis, iar sentința primei instanțe va fi modificată, în sensul că va fi admisă acțiunea formulată de reclamantul CNSAS și se va constata existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul "A"

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul "B" împotriva Sentinței nr. 407 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul "B".

Constată existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul "A"

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.

Procesat de GGC - LM