ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2016

Decizia nr. 1103/20

16

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1516 din 15 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Curtea a constatat că, prin informațiile furnizate în cuprinsul notei existente la dosarul cauzei, pârâtul nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cele două condiții fiind prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, dată fiind folosirea în cuprinsul textului legal a conjuncției „și”.

Din analiza modului de relatare, Curtea a apreciat că pârâtul nu a urmărit denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea a constatat că, pe baza notei invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii în constatare, nu se poate reține împrejurarea că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

2.1. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1516 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, aducând, în esență, următoarele critici:

Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2000 cu modificările și completările ulterioare, reținând în mod eronat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

S-a susținut de recurent că, din analiza actelor depuse la dosar de către CNSAS, rezultă că informațiile furnizate de pârât prin Nota de relații dată la data de

0

8 aprilie 1982, au fost furnizate informații prin care au fost denunțate activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au fost de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A menționat recurentul că informațiile furnizate despre numitul B. care vizau exprimarea admirației față de „viața din SUA”, dovedesc îndeplinirea condiției privind denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât autoritățile și propaganda regimului comunist susțineau că nivelul de trai al cetățenilor atingea cele mai înalte standarde în timpul acestui regim.

Informațiile referitoare la numitul C. sunt relevante din perspectiva îndeplinirii condiției privind denunțarea unor activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist întrucât este cunoscut că preîntâmpinarea activității religioase, supravegherea cultelor și sectelor au reprezentat preocupări ale acestui regim.

În mod greșit instanța de fond a reținut că informațiile furnizate despre numitul B. nu au îngrădit dreptul la libera circulație a surorilor acestuia, întrucât prin acțiunea în constatare s-a susținut îngrădirea dreptului la viața privată.

De asemenea, furnizarea de informații ce se refereau la apartenența religioasă a persoanei ce a făcut obiectul delațiunii, reprezintă o încălcare a dreptului la viață privată.

Susține recurentul că informațiile furnizate de pârât ofițerilor de legătură erau apte să declanșeze acțiuni informative asupra celor menționați în cuprinsul notelor informative, legiuitorul neimpunând încălcarea efectivă a drepturilor ci expunerea persoanei denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, combătând criticile formulate de recurent și depunând la dosar înscrisuri în susținerea apărărilor.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din 12 noiembrie 2015 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 28 ianuarie 2016.

Recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivul de recurs invocat de recurent și prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi casată atunci când a fost odată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, este fondat.

În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității prin sentința nr. 1516/2014, recurată în cauză.

Dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, definesc noțiunea de „colaborator al Securității”.

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prima condiție impusă de dispozițiile legale este îndeplinită.

Necontestat este că intimatul-pârât a semnat Angajamentul din 08 aprilie 1982, în cuprinsul căruia s-a menționat că: „mă angajez să sprijin organele de Securitate în activitatea ce o desfășoară pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea oricăror fapte sau fenomene de natură să afecteze securitatea Statului”(...) „să furnizez informații scrise despre problemele care prezintă interes operativ, informații pe care le voi furniza sub numele D.”.

De asemenea, nu este contestată nici nota de relații din 08 aprilie 1982 referitoare la tehnicianul B. și inginerul C.

Astfel, probatoriul administrat în dosarul de fond dovedește îndeplinirea primei condiții pentru încadrarea intimatului-pârât în categoria colaboratorilor Securității.

În mod greșit instanța de fond a considerat neîndeplinirea celorlalte două condiții prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru a fi reținută calitatea de colaborator a pârâtului.

Informațiile furnizate în ceea ce-l privește pe tehnicianul B. conduc la îndeplinirea condiției care vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, din nota de relații din 08 aprilie 1982, reținută și în nota de constatare din 08 august 2013, dosar rețea XX, rezultă că intimatul-pârât a furnizat informații privind comentariile numitului B. referitoare la nemulțumiri față de perspectivele pe care le oferă societatea comunistă în raport cu societatea americană.

Or, aprecierile pozitive cu referire la societatea americană în detrimentul celei comuniste erau apreciate ca nemulțumiri față de posibilitatea de realizare în societatea comunistă, reprezentând evident o atitudine neagreată de regimul comunist, de propaganda de la acea vreme și de tezele susținute de Partidul Comunist referitoare la superioritatea condițiilor de trai existente în socialism în comparație cu condițiile asigurate de statele capitaliste.

De altfel, interzicerea unor astfel de discuții publice era tipică regimurilor totalitare, astfel că informațiile furnizate se circumscriau sferei de interes a organelor represive ale regimului.

În altă ordine, este evident că în condițiile în care, prin intermediul notelor informative furnizate de pârât, comentariile persoanei nominalizate ajungeau la cunoștința autorităților fără consimțământul victimei delațiunilor, se producea o imixtiune a autorităților în viața personală a acestuia. Deci, informațiile legate strict de opiniile și viața privată a unor persoane conduc la îndeplinirea condiției care se referă la efectele furnizării informațiilor în sensul că acestea au vizat îngrădirea dreptului la viața privată.

Informațiile cu privire la inginerul C. din nota de relații din 08 aprilie 1982, respectiv apartenența acestuia „la secta religioasă Biserica Apostolică Botezată cu Duhul Sfânt”, conduc la concluzia că este îndeplinită condiția referitoare la denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât, deși cultul din care făcea partea persoana divulgată era recunoscut, este cunoscut că regimul comunist acționa în sensul supravegherii cultelor și sectelor și nu respecta într-adevăr, exercițiul libertății religioase, fiind preocupat să preîntâmpine și chiar să reducă/restrângă/încalce sistematic activitatea religioasă.

Prin urmare, informațiile furnizate ofițerilor de securitate care se refereau la apartenența religioasă a persoanei ce a făcut obiectul delațiunii puteau fi apte să declanșeze acțiuni informative asupra persoanei nominalizate, acestea fiind apte să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată.

Legiuitorul nu a impus ca denunțătorul să fie sigur de rezultatul negativ al denunțului său ci doar ca acesta să fie în măsură să conștientizeze că asupra celui denunțat puteau urma acțiuni informative derulate de Securitate.

Or, delațiunile furnizate ofițerilor de securitate în ceea ce-i privește pe numiții B. și C., erau apte să declanșeze acțiuni asupra celor nominalizați, intimatul-pârât angajându-se să ofere informații despre probleme care prezintă interes operativ pentru Securitate.

Față de toate considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificate și completate, pentru a se reține calitatea de colaborator a pârâtului A., urmând a fi admisă acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va fi admis recursul formulat de C.N.S.A.S., va fi casată sentința recurată și admisă acțiunea în sensul constatării calității de colaborator al Securității a pârâtului A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1516 din 15 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea și constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2016.