ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat constatarea calității acestuia de

colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, având în vedere calitatea pârâtului de Secretar General al

Consiliului Județean Dolj, cererea formulată de Asociația de Luptă împotriva

Corupției și Abuzurilor Craiova de verificare a pârâtului sub aspectul

colaborării acestuia cu Securitatea, este legală.

De asemenea, reclamantul a mai

arătat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost întocmită Nota de

constatare nr. DI/I/3113 din 13 octombrie  2009 din care rezultă că pârâtul a

fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1976, pentru încadrarea

informativă a personalului Liceului Industrial Energetic Craiova, semnând un

„Angajament" și atribuindu-i-se numele conspirativ „B.”.

Prin întâmpinare, pârâtul B.G. a solicitat

respingerea acțiunii în constatare ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu sunt

întemeiate cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 3838 din 31 mai

2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul B.G., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că potrivit susținerilor reclamantului, pârâtul, pedagog

la Liceul Industrial Energetic Craiova, a fost recrutat în anul 1976 pentru

încadrarea informativă a unităților de învățământ, semnând la data de 12

noiembrie 1976 un angajament, ocazie cu care a dobândit numele conspirativ „B.”,

iar în anul 1977 a fost trecut în categoria rezidenților.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că, din analiza materialului probator administrat în cauză,

rezultă că nu poate fi reținută activitatea pârâtului de furnizare de

informații, în calitate de colaborator în perioada 1976-1977, sau de coordonare

a activității unor informatori, în calitate de rezident în perioada 1977-1980.

Astfel, prima instanță a constatat

că, deși în Nota de constatare se vorbește de Notă informativă semnată cu

numele conspirativ „B.” la 30 ianuarie 1978, dată în dosarul R1950 - titular M.G.,

elev al Liceului Industrial Energetic Craiova, în documentația atașată nu se

regăsește acest document.

Mai mult de atât, Curtea de apel a

reținut că din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâtul 1-a caracterizat

pe elevul M.G. în termeni pozitivi, aceste informații nefiind de natură să

îndeplinească cerințele legale referitoare la scopul comunicării, respectiv

denunțarea activităților potrivnice regimului totalitar comunist și îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat că nu poate fi reținută în sarcina pârâtului nici activitatea de

coordonare a informatorilor din rețea, în calitate de „rezident", întrucât

împrejurarea că la dosar a fost depus un tabel, în care sunt menționate numele

a cinci informatori necoroborată cu alte probe din dosar, nu poate face dovada

calității de rezident a pârâtului.

Concluzionând, prima instanță a

constatat că din documentația atașată notei de constatare nu reiese că pârâtul

ar fi furnizat informații prin care să denunțe activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care să fie de natură a îngrădi

drepturile și libertățile fundamentale ale omului, precum și că din niciunul

din înscrisurile depuse nu rezultă că pârâtul ar fi întreprins vreo acțiune

prin care să coordoneze activitatea altor informatori.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr.

3838 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond a respins

acțiunea în mod eronat, considerând că în afara angajamentului semnat de pârât,

niciun alt înscris atașat Notei de constatare nr. DI/I/3113 din 13 octombrie 2009

nu provine de la acesta.

În realitate, există două înscrisuri

olografe aparținând intimatului, care confirmă cele reținute de ofițeri,

respectiv chitanțele din 3 februarie 1978 și din 27 septembrie 1978.

Ambele chitanțe sunt datate ulterior

momentului trecerii intimatului din categoria informatorilor, în cea a

rezidenților.

3.2. Prima instanță a mai reținut în

mod greșit și că tabelul cuprinzând numele conspirative ale informatorilor

coordonați de intimat ar fi „singurul înscris” care atestă calitatea de

rezident a intimatului.

În realitate, acestui tabel i se

adaugă alte șase consemnări întocmite de ofițerii de Securitate, plus

chitanțele olografe.

În acest sens, poate fi evidențiată

însemnarea din 30 iunie 1979 care atestă că pe baza informațiilor provenite de

la rețeaua coordonată de intimat au fost avertizați doi elevi.

Apărările formulate de intimatul B.G.

Prin întâmpinare, se solicită

respingerea recursului ca nefondat, nu există dovezi din care să rezulte că acesta

a coordonat activitatea unor informatori, că informațiile oferite au contribuit

la denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În ceea ce privește cele două

chitanțe, arată că a acceptat să le semneze, însă banii au fost opriți de

ofițerul de securitate pentru cadouri.

II. Considerentele Înaltei Curți,

instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată.

Recursul este nefondat

1.1. Din interpretarea sistematică a

conținutului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, rezultă că și în cazul ultimei teze a lit.

b) este obligatorie îndeplinirea condiției ca informațiile furnizate să denunțe

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să fie de

natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Interpretarea textului este

firească, deoarece pe de o parte, colaborator al Securității este cel care a

furnizat informații ce denunță anumite activități care sunt de natură a îngrădi

drepturi/libertăți fundamentale și, pe de altă parte, cel care, având calitate

de rezident, coordona activitatea informatorilor.

Informatorii/colaboratorii sunt persoanele

care se încadrează în prima teză a art. 2 lit. b) iar informațiile culese

trebuie să îndeplinească cele două condiții sus menționate.

1.2. Din actele dosarului nu rezultă

îndeplinirea celor două condiții în activitatea de colaborator realizată de intimat.

Astfel, nici chitanțele olografe nu

fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege, iar consemnările ofițerilor

de securitate și tabelul cu numele conspirative ale informatorilor coordonați

nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor

consecințe ale acestora.

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată,recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr.

3838 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2012.