ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat constatarea calității acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, având în vedere calitatea pârâtului de Secretar General al Consiliului Județean Dolj, cererea formulată de Asociația de Luptă împotriva Corupției și Abuzurilor Craiova de verificare a pârâtului sub aspectul colaborării acestuia cu Securitatea, este legală.

De asemenea, reclamantul a mai arătat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost întocmită Nota de constatare nr. DI/I/3113 din 13 octombrie 2009 din care rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1976, pentru încadrarea informativă a personalului Liceului Industrial Energetic Craiova, semnând un „Angajament" și atribuindu-i-se numele conspirativ „B.”. Prin întâmpinare, pârâtul B.G. a solicitat respingerea acțiunii în constatare ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu sunt întemeiate cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 3838 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.G., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit susținerilor reclamantului, pârâtul, pedagog la Liceul Industrial Energetic Craiova, a fost recrutat în anul 1976 pentru încadrarea informativă a unităților de învățământ, semnând la data de 12 noiembrie 1976 un angajament, ocazie cu care a dobândit numele conspirativ „B.”, iar în anul 1977 a fost trecut în categoria rezidenților. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că nu poate fi reținută activitatea pârâtului de furnizare de informații, în calitate de colaborator în perioada 1976-1977, sau de coordonare a activității unor informatori, în calitate de rezident în perioada 1977-1980.

Astfel, prima instanță a constatat că, deși în Nota de constatare se vorbește de Notă informativă semnată cu numele conspirativ „B.” la 30 ianuarie 1978, dată în dosarul R1950 - titular M.G., elev al Liceului Industrial Energetic Craiova, în documentația atașată nu se regăsește acest document. Mai mult de atât, Curtea de apel a reținut că din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâtul 1-a caracterizat pe elevul M.G. în termeni pozitivi, aceste informații nefiind de natură să îndeplinească cerințele legale referitoare la scopul comunicării, respectiv denunțarea activităților potrivnice regimului totalitar comunist și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina pârâtului nici activitatea de coordonare a informatorilor din rețea, în calitate de „rezident", întrucât împrejurarea că la dosar a fost depus un tabel, în care sunt menționate numele a cinci informatori necoroborată cu alte probe din dosar, nu poate face dovada calității de rezident a pârâtului. Concluzionând, prima instanță a constatat că din documentația atașată notei de constatare nu reiese că pârâtul ar fi furnizat informații prin care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să fie de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, precum și că din niciunul din înscrisurile depuse nu rezultă că pârâtul ar fi întreprins vreo acțiune prin care să coordoneze activitatea altor informatori.

3. Recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3838 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Instanța de fond a respins acțiunea în mod eronat, considerând că în afara angajamentului semnat de pârât, niciun alt înscris atașat Notei de constatare nr. DI/I/3113 din 13 octombrie 2009 nu provine de la acesta. În realitate, există două înscrisuri olografe aparținând intimatului, care confirmă cele reținute de ofițeri, respectiv chitanțele din 3 februarie 1978 și din 27 septembrie 1978. Ambele chitanțe sunt datate ulterior momentului trecerii intimatului din categoria informatorilor, în cea a rezidenților.

3.2. Prima instanță a mai reținut în mod greșit și că tabelul cuprinzând numele conspirative ale informatorilor coordonați de intimat ar fi „singurul înscris” care atestă calitatea de rezident a intimatului. În realitate, acestui tabel i se adaugă alte șase consemnări întocmite de ofițerii de Securitate, plus chitanțele olografe. În acest sens, poate fi evidențiată însemnarea din 30 iunie 1979 care atestă că pe baza informațiilor provenite de la rețeaua coordonată de intimat au fost avertizați doi elevi. Apărările formulate de intimatul B.G. Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, nu există dovezi din care să rezulte că acesta a coordonat activitatea unor informatori, că informațiile oferite au contribuit la denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește cele două chitanțe, arată că a acceptat să le semneze, însă banii au fost opriți de ofițerul de securitate pentru cadouri. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată. Recursul este nefondat 1.1. Din interpretarea sistematică a conținutului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, rezultă că și în cazul ultimei teze a lit. b) este obligatorie îndeplinirea condiției ca informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să fie de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Interpretarea textului este firească, deoarece pe de o parte, colaborator al Securității este cel care a furnizat informații ce denunță anumite activități care sunt de natură a îngrădi drepturi/libertăți fundamentale și, pe de altă parte, cel care, având calitate de rezident, coordona activitatea informatorilor. Informatorii/colaboratorii sunt persoanele care se încadrează în prima teză a art. 2 lit. b) iar informațiile culese trebuie să îndeplinească cele două condiții sus menționate. 1.2. Din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea celor două condiții în activitatea de colaborator realizată de intimat. Astfel, nici chitanțele olografe nu fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege, iar consemnările ofițerilor de securitate și tabelul cu numele conspirative ale informatorilor coordonați nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor consecințe ale acestora.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3838 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.