ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3855/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 10 ianuarie 2011, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul V.M.,

solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul este membru a Consiliului Local Teslui, județul

Dolj și a fost verificat, din oficiu, de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5

alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de

colaborator al Securității pentru persoanele care candidează sau numite în

demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).

Așa cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatare nr. DIII/1034 din 14 aprilie 2010, precum și din

înscrisurile atașate, pârâtul a fost recrutat la data de 6 martie 1973, sub

numele conspirativ V. pentru asigurarea supravegherii informative a anului I de

la Facultatea de Agronomie, la aceeași dată semnând un angajament olograf. După

terminarea facultății a fost repartizat ca stagiar la I.A.S. Leu, motiv pentru

care a fost preluat în legătura Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Dolj, fiind

reinstruit cu sarcini pe linia problemei 126.

Astfel, pârâtul a

semnalat organelor de securitate informații despre opiniile și convingerile

politice, evident anticomuniste, ale șefului contabil de la I.A.S. Leu,,

cunoscut în evidentele securității ca fost condamnat politic. Din acest motiv,

respectivul a fost încadrat cu surse informative, printre care și sursa

"V.".

Respectând

instructajul primit a furnizat 3 note informative despre comportarea la

serviciu și comentariile pe care le făcea șeful contabil, relevantă în acest

sens fiind nota informativă olografă din 20 mai 1978, în care pârâtul redă o

discuție mai amplă avută cu persoana urmărită, care se referă la nemulțumirea

urmăritului datorată de faptul că "activitatea din trecut i-a umbrit

prezentul", drept urmare "N.I. devenea mai impulsiv și își manifesta

ura pe unele personalități care s-au antrenat în a susține politica partidului

și statului nostru. Dădea exemplu și-i critica în același timp pe A.P.,

(...)".

În aprecierea

reclamantului, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, pârâtul conștientizând că asupra

persoanei la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire

și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință. În speța dată, ca

urmare a informațiilor primite de la pârât, ofițerul de Securitate a dispus

încadrarea informativă și a anturajului urmăritului.

În concluzie, a

apreciat reclamantul, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la

viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice.

2) Soluția instanței

de fond

Prin Sentința nr.

5591 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul V.M., ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că în speța de față nu sunt întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru reținerea calității de

colaborator al Securității, a pârâtului V.M.

Chiar dacă prima

condiție este îndeplinită deoarece pârâtul a furnizat informații despre

opiniile și convingerile șefului contabil de la I.A.S. Leu, cunoscut în

evidențele securității ca fost condamnat politic, Curtea a apreciat că nu este

îndeplinită condiția ca informațiile furnizate Securității să se refere la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Informațiile

furnizate în nota informativă olografă din 20 mai 1978 în care pârâtul redă o

discuție mai amplă avută cu șefului contabil de la I.A.S. Leu se referă la

nemulțumirile acestuia determinate de faptul că trecutul său îi influența

prezentul, deoarece fusese condamnat politic și de aceea, își manifesta ura

față de unele personalități precum A.P.

În opinia Curții,

cele relatate nu denotau activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, cu atât mai mult cu cât persoana vizată critica

personalități și nu politica statului, iar supravegherea șefului contabil de la

I.A.S. Leu s-a făcut datorită trecutului acestuia și nu informațiilor furnizate

de pârât.

II. Instanța de

recurs

1) Criticile

reclamantului

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că s-a dovedit numai una

din condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru

constatarea calității pârâtului de „colaborator” al fostei Securități, respectiv

încălcarea unor drepturi fundamentale (în speță s-a încălcat dreptul la viață

privată a celor denunțați de intimatul - pârât) deși, din probele administrate

a rezultat că era îndeplinită și condiția privind denunțarea unor atitudini

potrivnice regimului comunist.

Astfel, recurentul

arată că în mod eronat a reținut instanța că „persoana vizată critica

personalități și nu politica statului”, din moment ce aceasta își manifesta ura

față de „unele personalități care s-au antrenat în a susține politica partidului

și statului nostru”, fiind evidentă legătura dintre respectivele personalități

și regimul susținut de acestea.

A mai învederat

recurentul că este eronată și concluzia instanței cum că, supravegherea șefului

contabil de la I.A.S. Leu s-a făcut datorită trecutului acestuia, și nu

informațiilor furnizate de pârât, întrucât în urma delațiunilor intimatului

măsurile informative se extindeau și asupra celor din anturajul intimatului,

cele reținute de Curtea de Apel București nemaiavând relevanță în condițiile în

care s-a constatat încălcarea unor drepturi fundamentale.

A precizat recurentul

că definiția legală a noțiunii de colaborator al securității nu presupune

existența unei pluralități de informații, fiind suficient un singur denunț care

să îndeplinească cele două condiții, pentru constatarea calității de

„colaborator”.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, în

drept invocându-se art. 304 pct. 9 și 304

1

.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și

temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Susținerile

recurentei nu prezintă niciun motiv de nelegalitate a sentinței atacate, ci o

altă viziune asupra probelor administrate în cauză decât cea a instanței de

fond, ceea ce a condus la concluzii diferite asupra calității de „colaborator”

al fostei Securități comuniste din partea intimatului-pârât.

În mod corect, prima

instanță a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de „colaborator” a intimatului V.M., respectiv încălcarea unor drepturi

fundamentale și denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Potrivit art. 1159 C.

civ., în vigoare la data introducerii acțiunii, oricine face o alegație în fața

instanței trebuie să o dovedească, ori în speță recurentul-reclamant nu a

probat îndeplinirea condiției denunțării unor atitudini potrivnice regimului

comunist de către intimatul-reclamant.

Nici în recurs nu s-a

relevat vreun exemplu concret care să dovedească această împrejurare și nu s-a

indicat niciun înscris, din cele existente la dosar, care să probeze acest

aspect.

Condițiile

reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea

calității de „colaborator” sunt clare și precise, îndeplinirea acestora

neputându-se stabili pe baza unor prezumații sau prin ricoșeu, în sensul că

dacă se criticau persoane cu oarecare notorietate, susținătoare ale regimului

comunist, implicit se putea considera că este vorba de o atitudine potrivnică

regimului totalitar de la acea vreme.

De altfel, și-n

acțiunea introductivă se face trimiterea la 3 note informative despre

comportarea la serviciu și comentariile șefului contabil, din care este

considerată relevantă cea din 20 mai 1978 în care se redă o discuție cu

persoana urmărită, nemulțumită că „activitatea din trecut i-a umbrit

prezentul”, iar drept urmare „N.I. devenea mai impulsiv și își manifesta ura pe

unele personalități care s-au antrenat în a susține politica partidului și

statului nostru. Dădea exemplu și-l critica în același timp pe A.P.”.

Din acest singur

exemplu, considerat „relevant” de recurent, nu rezultă care este atitudinea

potrivnică regimului comunist semnalată de intimat, în absența căreia nu putea

fi constatată calitatea acestuia de „colaborator” al fostei Securități

Comuniste.

Susținerea

recurentului privind lipsa unei condiții vizând necesitatea existenței mai

multor informatori care să îndeplinească cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de „colaborator”, deși corectă,

întrucât și un singur denunț care îndeplinește cele două condiții cumulative

era suficient, nu este de natură de a afecta legalitatea soluției criticabile.

de recurs

Constatându-se că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și a art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte

va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 5591 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ