ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3855/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 10 ianuarie 2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul V.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru a Consiliului Local Teslui, județul Dolj și a fost verificat, din oficiu, de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității pentru persoanele care candidează sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h). Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DIII/1034 din 14 aprilie 2010, precum și din înscrisurile atașate, pârâtul a fost recrutat la data de 6 martie 1973, sub numele conspirativ V. pentru asigurarea supravegherii informative a anului I de la Facultatea de Agronomie, la aceeași dată semnând un angajament olograf. După terminarea facultății a fost repartizat ca stagiar la I.A.S. Leu, motiv pentru care a fost preluat în legătura Serviciului 1 din cadrul I.J.S.

Dolj, fiind reinstruit cu sarcini pe linia problemei 126. Astfel, pârâtul a semnalat organelor de securitate informații despre opiniile și convingerile politice, evident anticomuniste, ale șefului contabil de la I.A.S. Leu,, cunoscut în evidentele securității ca fost condamnat politic. Din acest motiv, respectivul a fost încadrat cu surse informative, printre care și sursa "V.". Respectând instructajul primit a furnizat 3 note informative despre comportarea la serviciu și comentariile pe care le făcea șeful contabil, relevantă în acest sens fiind nota informativă olografă din 20 mai 1978, în care pârâtul redă o discuție mai amplă avută cu persoana urmărită, care se referă la nemulțumirea urmăritului datorată de faptul că "activitatea din trecut i-a umbrit prezentul", drept urmare "N.I.

devenea mai impulsiv și își manifesta ura pe unele personalități care s-au antrenat în a susține politica partidului și statului nostru. Dădea exemplu și-i critica în același timp pe A.P., (...)". În aprecierea reclamantului, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pârâtul conștientizând că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință. În speța dată, ca urmare a informațiilor primite de la pârât, ofițerul de Securitate a dispus încadrarea informativă și a anturajului urmăritului. În concluzie, a apreciat reclamantul, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

2) Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 5591 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul V.M., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că în speța de față nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, a pârâtului V.M. Chiar dacă prima condiție este îndeplinită deoarece pârâtul a furnizat informații despre opiniile și convingerile șefului contabil de la I.A.S.

Leu, cunoscut în evidențele securității ca fost condamnat politic, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiția ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Informațiile furnizate în nota informativă olografă din 20 mai 1978 în care pârâtul redă o discuție mai amplă avută cu șefului contabil de la I.A.S. Leu se referă la nemulțumirile acestuia determinate de faptul că trecutul său îi influența prezentul, deoarece fusese condamnat politic și de aceea, își manifesta ura față de unele personalități precum A.P. În opinia Curții, cele relatate nu denotau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu atât mai mult cu cât persoana vizată critica personalități și nu politica statului, iar supravegherea șefului contabil de la I.A.S.

Leu s-a făcut datorită trecutului acestuia și nu informațiilor furnizate de pârât. II. Instanța de recurs 1) Criticile reclamantului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că s-a dovedit numai una din condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de „colaborator” al fostei Securități, respectiv încălcarea unor drepturi fundamentale (în speță s-a încălcat dreptul la viață privată a celor denunțați de intimatul - pârât) deși, din probele administrate a rezultat că era îndeplinită și condiția privind denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Astfel, recurentul arată că în mod eronat a reținut instanța că „persoana vizată critica personalități și nu politica statului”, din moment ce aceasta își manifesta ura față de „unele personalități care s-au antrenat în a susține politica partidului și statului nostru”, fiind evidentă legătura dintre respectivele personalități și regimul susținut de acestea. A mai învederat recurentul că este eronată și concluzia instanței cum că, supravegherea șefului contabil de la I.A.S. Leu s-a făcut datorită trecutului acestuia, și nu informațiilor furnizate de pârât, întrucât în urma delațiunilor intimatului măsurile informative se extindeau și asupra celor din anturajul intimatului, cele reținute de Curtea de Apel București nemaiavând relevanță în condițiile în care s-a constatat încălcarea unor drepturi fundamentale.

A precizat recurentul că definiția legală a noțiunii de colaborator al securității nu presupune existența unei pluralități de informații, fiind suficient un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții, pentru constatarea calității de „colaborator”. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, în drept invocându-se art. 304 pct. 9 și 304 1 . 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Susținerile recurentei nu prezintă niciun motiv de nelegalitate a sentinței atacate, ci o altă viziune asupra probelor administrate în cauză decât cea a instanței de fond, ceea ce a condus la concluzii diferite asupra calității de „colaborator” al fostei Securități comuniste din partea intimatului-pârât. În mod corect, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de „colaborator” a intimatului V.M., respectiv încălcarea unor drepturi fundamentale și denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Potrivit art. 1159 C. civ., în vigoare la data introducerii acțiunii, oricine face o alegație în fața instanței trebuie să o dovedească, ori în speță recurentul-reclamant nu a probat îndeplinirea condiției denunțării unor atitudini potrivnice regimului comunist de către intimatul-reclamant. Nici în recurs nu s-a relevat vreun exemplu concret care să dovedească această împrejurare și nu s-a indicat niciun înscris, din cele existente la dosar, care să probeze acest aspect. Condițiile reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de „colaborator” sunt clare și precise, îndeplinirea acestora neputându-se stabili pe baza unor prezumații sau prin ricoșeu, în sensul că dacă se criticau persoane cu oarecare notorietate, susținătoare ale regimului comunist, implicit se putea considera că este vorba de o atitudine potrivnică regimului totalitar de la acea vreme.

De altfel, și-n acțiunea introductivă se face trimiterea la 3 note informative despre comportarea la serviciu și comentariile șefului contabil, din care este considerată relevantă cea din 20 mai 1978 în care se redă o discuție cu persoana urmărită, nemulțumită că „activitatea din trecut i-a umbrit prezentul”, iar drept urmare „N.I. devenea mai impulsiv și își manifesta ura pe unele personalități care s-au antrenat în a susține politica partidului și statului nostru. Dădea exemplu și-l critica în același timp pe A.P.”. Din acest singur exemplu, considerat „relevant” de recurent, nu rezultă care este atitudinea potrivnică regimului comunist semnalată de intimat, în absența căreia nu putea fi constatată calitatea acestuia de „colaborator” al fostei Securități Comuniste.

Susținerea recurentului privind lipsa unei condiții vizând necesitatea existenței mai multor informatori care să îndeplinească cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de „colaborator”, deși corectă, întrucât și un singur denunț care îndeplinește cele două condiții cumulative era suficient, nu este de natură de a afecta legalitatea soluției criticabile. 3. Soluția instanței de recurs Constatându-se că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 5591 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ