ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul acțiunii

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.V.,

solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P7031/10 din 25 mai

2010, adresată Consiliului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea pârâtului B.V.,

în calitate de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, având în

vedere dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.

Reclamantul

a arătat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie

2011, rezultă că pârâtul a fost recrutat în perioada satisfacerii stagiului

militar de Biroul CI. (contrainformații) al Centrului Militar al Județului

Neamț, pentru încadrarea informativă a militarilor în termen. Ulterior, în data

de 28 mai 1975, pârâtul a fost reactivat de către Inspectoratul Județean Neamț,

iar la data de 13 iulie 1974 a semnat un Angajament, preluând numele

conspirativ "P.A.".

În

aprecierea asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât prezintă relevanță materialele reținute în Nota de constatare

nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, impunându-se a fi reținută Nota privind

verificarea colaboratorului "P.A." din data de 10 iulie 1975, care

sintetizează informațiile furnizate de pârât organelor de Securitate, notele

informative originale găsindu-se în acel moment în mapa anexă, mapă care însă

nu s-a păstrat.

În

speță, reclamantul a arătat că "Toate informațiile furnizate și care sunt

menționate în materiale din mapă s-au confirmat integral prin măsurile de

verificare întreprinse, și anume:

-

frt. M.G. a recunoscut că în mod repetat a audiat Posturi de radio străine ce

defăimează regimul din țara noastră;

-

numitul O.N. își însușea cotizația U.T.C. pe care o ridica de la recruții care

se încorporau;

-

sold. M.M, și I.G.H. au difuzat bancuri politice tendențioase, iar sold. A.I.,

I.G.H., S.C. și P.N. au făcut afirmații politice negative;

-

numitul E.N. din satul Bisericani a făcut speculă cu diferite obiecte.

În

toate cazurile de mai sus s-au întreprins măsuri".

Reclamantul

a susținut că informațiile furnizate de pârât s-au referit la atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv la persoane care audiau

posturile de radio interzise în acea perioadă, bancuri cu conținut politic

spuse de anumiți soldați, care au avut consecințe asupra celor semnalați,

reprezentând motive suficiente pentru deschiderea unor dosare de urmărire

informativă. Or, faptul că pârâtul a furnizat date de interes organelor de

Securitate, rezidă și din aprecierile acestora făcute în Notele de analiză a

activității colaboratorului, invocând și angajamentul semnat de acesta și

faptul că a fost recompensat.

În

concluzie, reclamantul a susținut că, în cauză, informațiile furnizate de pârât

au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu

art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite

astfel condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin

întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând,

în esență, că nu a furnizat nicio informație Securității, sub forma notelor sau

rapoartelor scrise. Cât privește Angajamentul din 13 iulie 1974, acesta a fost

dat în circumstanțe speciale, în necunoștință de cauză, la presiunea ofițerului

de contrainformații militare și fără a-i cunoaște consecințele.

A

mai arătat că niciuna din pretinsele informații ce i-au fost atribuite nu

denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

nicio persoană nu a avut de suferit moral sau material din cauza lor, iar din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă refuzul de colaborare și lipsa de

realitate a pretinsei recompensări.

2.

Hotărârea primei instanțe

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 63 din 10 ianuarie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamant,

constatând existenta calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În

speță, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, s-a

reținut că pârâtul a fost recrutat în perioada stagiului militar de Biroul CI.

(contrainformații) al Centrului Militar al Județului Neamț, pentru încadrarea

informativă a militarilor în termen.

La

data de 28 mai 1975, pârâtul a fost reactivat de către Inspectoratul Județean

Neamț, pentru încadrarea informativă a colegilor de muncă de la Atelierul

Județean de Proiectări Neamț.

La

data de 13 iulie 1974 a semnat Angajament, preluând numele conspirativ

"P.A.".

Pe

parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute

în Nota de constatare nr. DI/1/1841 din 06 septembrie 2011, care prin natura și

conținutul lor se încadrează în categoria informațiilor privitoare la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apărărilor

pârâtului în acest sens fiind neîntemeiate.

Or,

informațiile transmise de pârât organelor de securitate, pentru care a fost

recompensat cu un stilou în valoare de 100 lei, au determinat adoptarea de

măsuri și au expus persoanele în cauză unor consecințe negative, precum

urmărirea și supravegherea informativă, pentru simpla exprimare a opiniilor și

convingerilor lor, constituind activități care au vizat îngrădirea dreptului

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din

Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului.

Prin

urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

Sentinței nr. 63 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București a formulat

recurs pârâtul B.V., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1.

Recurentul-pârât nu a furnizat nicio informație Securității sub forma notelor

sau rapoartelor scrise.

Așa

cum rezultă din actele puse la dispoziție de CNSAS, în arhivele acestei instituții

nu există niciun document în acest sens, scris și semnat de recurent.

Singurele

înscrisuri ce ar atesta furnizarea de informații sunt doar rapoartele și notele

ofițerului de Securitate R.H. de la Centrul Militar județean Neamț, care

furnizează doar probe indirecte cu privire la calitatea de colaborator a

recurentului.

Aceste

înscrisuri nu pot avea forță probantă în lipsa coroborării cu date și

informații provenite din documente sau din administrarea altor mijloace de

probă.

3.2.

Angajamentul din 13 iulie 1974 a fost dat în circumstanțe speciale, în

necunoștință de cauză, la presiunea ofițerului de contrainformații militare și

fără a cunoaște consecințele.

Pentru

obținerea angajamentului s-au folosit șantajul și amenințarea, susține

recurentul, pentru faptul că a pierdut tubul unui cartuș.

În

acest context, lucrătorul de Securitate i-a dictat mai mult declarații, printre

care și angajamentul, promițând că îl va ajuta să scape de justiția militară.

La

acea dată recurentul avea vârsta de 20 ani, nu avea experiență de viață și nu a

avut reprezentarea reală a documentului impus și dictat.

3.3.

Cerința privind calitatea informației constând în denunțarea activităților sau

atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist nu este îndeplinită în

cauză.

Instanța

de fond a caracterizat eronat pretinsele informații furnizate ca fiind

rezultatul unei supravegheri informative a opiniilor și convingerilor unor

persoane, cu consecințe negative pentru acestea.

Parte

din așa-zisele informații pretins furnizate de colaborator privesc doar

disciplina militară ori sunt fapte ce ar putea constitui infracțiuni de drept

comun.

Celelalte

informații ce ar fi putut stârni interesul Securității au un caracter vag,

generalist, neverosimil și sunt lipsite de urmări la nivelul sancționării lor

de către organele represive ale statului comunist.

3.4.

Refuzul de colaborare și lipsa de realitate a pretinsei recompensări.

Din

actele dosarului rezultă că recurentul ar fi refuzat să furnizeze informații

Securității în mod repetat și de aceea s-a dispus abandonarea sa încă din anul

1979.

Pretinsa

recompensare cu un stilou este o mistificare realizată de ofițerul de

contrainformații, deoarece obiectul a fost primit de la Centrul Militar, prin

intermediul șefului direct.

Dovada

ce ar atesta primirea stiloului nu este scrisă și semnată de recurent, deoarece

numele conspirativ "P.A." avea un corespondent real printre militarii

care satisfăceau stagiul militar la acea unitate.

II.

Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac

extraordinară exercitată

1.

Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 publicată în M. Of. al României, Partea I nr.

559/8.09.2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele

"indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt

neconstituționale.

În

motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut că pentru a da eficiență

dreptului la un proces echitabil și implicit dreptului la apărare,

"relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi

administrate și apreciate individual, ca probe unice, că asemenea documente nu

pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă sunt

coroborate cu datele și informațiile provenite din alte documente sau rezultate

din administrarea altui mijloc de probă.

Temeiul

admiterii acțiunii l-a reprezentat coroborarea de către judecătorul fondului a

angajamentului semnat la 13 iulie 1974, a relatărilor verbale consemnate de

lucrătorii Securității cu recompensa primită de pârât (un stilou în valoare de

100 lei).

Instanța

de fond nu a analizat apărările pârâtului referitoare la condițiile semnării

angajamentului.

În

plus, în recurs s-au depus două declarații date de M.M. și R.N.I., ce au

legătură cu analizarea valabilității angajamentului.

Cu

privire la recompensarea recurentului ca probă ce poate determina admiterea

acțiunii, este necesară efectuarea unei expertize a scrisului, având în vedere

că partea a tăgăduit atât conținutul cât și semnătura înscrisului.

Numai

după ce se va realiza o analiză a celor două documente (angajament și

recompensă) și se va aprecia în sensul valabilității acestora, se poate trece

la etapa ce presupune furnizarea de informații care să îndeplinească condițiile

impuse de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv

denunțarea activităților și atitudinilor potrivnice regimului totalitar

comunist care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

2.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată, casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va corobora

relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității cu informațiile

provenite din celelalte documente existente la dosar și rezultate din

administrarea probelor admisibile și pertinente speței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de B.V. împotriva Sentinței nr. 63 din 10 ianuarie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - GV