ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.V., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P7031/10 din 25 mai 2010, adresată Consiliului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea pârâtului B.V., în calitate de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, având în vedere dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008. Reclamantul a arătat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, rezultă că pârâtul a fost recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar de Biroul CI. (contrainformații) al Centrului Militar al Județului Neamț, pentru încadrarea informativă a militarilor în termen. Ulterior, în data de 28 mai 1975, pârâtul a fost reactivat de către Inspectoratul Județean Neamț, iar la data de 13 iulie 1974 a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ "P.A.". În aprecierea asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât prezintă relevanță materialele reținute în Nota de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, impunându-se a fi reținută Nota privind verificarea colaboratorului "P.A." din data de 10 iulie 1975, care sintetizează informațiile furnizate de pârât organelor de Securitate, notele informative originale găsindu-se în acel moment în mapa anexă, mapă care însă nu s-a păstrat.

În speță, reclamantul a arătat că "Toate informațiile furnizate și care sunt menționate în materiale din mapă s-au confirmat integral prin măsurile de verificare întreprinse, și anume: - frt. M.G. a recunoscut că în mod repetat a audiat Posturi de radio străine ce defăimează regimul din țara noastră; - numitul O.N. își însușea cotizația U.T.C. pe care o ridica de la recruții care se încorporau; - sold. M.M, și I.G.H. au difuzat bancuri politice tendențioase, iar sold. A.I., I.G.H., S.C. și P.N. au făcut afirmații politice negative; - numitul E.N. din satul Bisericani a făcut speculă cu diferite obiecte.

În toate cazurile de mai sus s-au întreprins măsuri". Reclamantul a susținut că informațiile furnizate de pârât s-au referit la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv la persoane care audiau posturile de radio interzise în acea perioadă, bancuri cu conținut politic spuse de anumiți soldați, care au avut consecințe asupra celor semnalați, reprezentând motive suficiente pentru deschiderea unor dosare de urmărire informativă. Or, faptul că pârâtul a furnizat date de interes organelor de Securitate, rezidă și din aprecierile acestora făcute în Notele de analiză a activității colaboratorului, invocând și angajamentul semnat de acesta și faptul că a fost recompensat.

În concluzie, reclamantul a susținut că, în cauză, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că nu a furnizat nicio informație Securității, sub forma notelor sau rapoartelor scrise. Cât privește Angajamentul din 13 iulie 1974, acesta a fost dat în circumstanțe speciale, în necunoștință de cauză, la presiunea ofițerului de contrainformații militare și fără a-i cunoaște consecințele.

A mai arătat că niciuna din pretinsele informații ce i-au fost atribuite nu denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nicio persoană nu a avut de suferit moral sau material din cauza lor, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă refuzul de colaborare și lipsa de realitate a pretinsei recompensări. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 63 din 10 ianuarie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând existenta calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În speță, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, s-a reținut că pârâtul a fost recrutat în perioada stagiului militar de Biroul CI.

(contrainformații) al Centrului Militar al Județului Neamț, pentru încadrarea informativă a militarilor în termen. La data de 28 mai 1975, pârâtul a fost reactivat de către Inspectoratul Județean Neamț, pentru încadrarea informativă a colegilor de muncă de la Atelierul Județean de Proiectări Neamț. La data de 13 iulie 1974 a semnat Angajament, preluând numele conspirativ "P.A.". Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în Nota de constatare nr. DI/1/1841 din 06 septembrie 2011, care prin natura și conținutul lor se încadrează în categoria informațiilor privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apărărilor pârâtului în acest sens fiind neîntemeiate.

Or, informațiile transmise de pârât organelor de securitate, pentru care a fost recompensat cu un stilou în valoare de 100 lei, au determinat adoptarea de măsuri și au expus persoanele în cauză unor consecințe negative, precum urmărirea și supravegherea informativă, pentru simpla exprimare a opiniilor și convingerilor lor, constituind activități care au vizat îngrădirea dreptului libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 63 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul B.V., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. 3.1. Recurentul-pârât nu a furnizat nicio informație Securității sub forma notelor sau rapoartelor scrise. Așa cum rezultă din actele puse la dispoziție de CNSAS, în arhivele acestei instituții nu există niciun document în acest sens, scris și semnat de recurent. Singurele înscrisuri ce ar atesta furnizarea de informații sunt doar rapoartele și notele ofițerului de Securitate R.H. de la Centrul Militar județean Neamț, care furnizează doar probe indirecte cu privire la calitatea de colaborator a recurentului. Aceste înscrisuri nu pot avea forță probantă în lipsa coroborării cu date și informații provenite din documente sau din administrarea altor mijloace de probă. 3.2. Angajamentul din 13 iulie 1974 a fost dat în circumstanțe speciale, în necunoștință de cauză, la presiunea ofițerului de contrainformații militare și fără a cunoaște consecințele.

Pentru obținerea angajamentului s-au folosit șantajul și amenințarea, susține recurentul, pentru faptul că a pierdut tubul unui cartuș. În acest context, lucrătorul de Securitate i-a dictat mai mult declarații, printre care și angajamentul, promițând că îl va ajuta să scape de justiția militară. La acea dată recurentul avea vârsta de 20 ani, nu avea experiență de viață și nu a avut reprezentarea reală a documentului impus și dictat. 3.3. Cerința privind calitatea informației constând în denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist nu este îndeplinită în cauză. Instanța de fond a caracterizat eronat pretinsele informații furnizate ca fiind rezultatul unei supravegheri informative a opiniilor și convingerilor unor persoane, cu consecințe negative pentru acestea.

Parte din așa-zisele informații pretins furnizate de colaborator privesc doar disciplina militară ori sunt fapte ce ar putea constitui infracțiuni de drept comun. Celelalte informații ce ar fi putut stârni interesul Securității au un caracter vag, generalist, neverosimil și sunt lipsite de urmări la nivelul sancționării lor de către organele represive ale statului comunist. 3.4. Refuzul de colaborare și lipsa de realitate a pretinsei recompensări. Din actele dosarului rezultă că recurentul ar fi refuzat să furnizeze informații Securității în mod repetat și de aceea s-a dispus abandonarea sa încă din anul 1979. Pretinsa recompensare cu un stilou este o mistificare realizată de ofițerul de contrainformații, deoarece obiectul a fost primit de la Centrul Militar, prin intermediul șefului direct.

Dovada ce ar atesta primirea stiloului nu este scrisă și semnată de recurent, deoarece numele conspirativ "P.A." avea un corespondent real printre militarii care satisfăceau stagiul militar la acea unitate. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 559/8.09.2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale.

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut că pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice, că asemenea documente nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă sunt coroborate cu datele și informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. Temeiul admiterii acțiunii l-a reprezentat coroborarea de către judecătorul fondului a angajamentului semnat la 13 iulie 1974, a relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității cu recompensa primită de pârât (un stilou în valoare de 100 lei).

Instanța de fond nu a analizat apărările pârâtului referitoare la condițiile semnării angajamentului. În plus, în recurs s-au depus două declarații date de M.M. și R.N.I., ce au legătură cu analizarea valabilității angajamentului. Cu privire la recompensarea recurentului ca probă ce poate determina admiterea acțiunii, este necesară efectuarea unei expertize a scrisului, având în vedere că partea a tăgăduit atât conținutul cât și semnătura înscrisului. Numai după ce se va realiza o analiză a celor două documente (angajament și recompensă) și se va aprecia în sensul valabilității acestora, se poate trece la etapa ce presupune furnizarea de informații care să îndeplinească condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, respectiv denunțarea activităților și atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 2. Față de acestea, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va corobora relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității cu informațiile provenite din celelalte documente existente la dosar și rezultate din administrarea probelor admisibile și pertinente speței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.V. împotriva Sentinței nr. 63 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2014. Procesat de GGC - GV