ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2105/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.M., pentru ca

în contradictoriu cu acesta să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 320 din 25 ianuarie 2007,

adresată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999,

în ceea ce-l privește pe B.M., deținător al titlului de luptător pentru

victoria Revoluției din decembrie 1989.

Potrivit Notei de

Constatare din 18 august 2008, pârâtul B.M. a fost recrutat în anul 1977, sub

numele conspirativ de „M.”, în vederea asigurării contrainformative economice a

Întreprinderii D. Sibiu.

La data de 2

februarie 1977, pârâtul a semnat angajamentul olograf și a declarat că „va

căuta informații, atât din întreprindere, cât și din afara ei”, iar ulterior a

furnizat informații care se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

instanțe

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2668 din 2 iunie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant în

sensul constatării calității de colaborator al Securității în ceea ce-l

privește pe pârâtul B.M.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că pârâtul a furnizat informații privind persoanele

aflate în atenția Securității, cu privire la comportamentul și concepțiile

acestora, viața de familie, legături de prietenie, dorința de a pleca în

străinătate. Aceste informații, reține instanța, au vizat îngrădirea dreptului

la viața privată și la libera circulație, drepturi prevăzute în Pactul

Internațional privind Drepturile civile și politice (art. 17 și 12).

de pârât

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul B.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a reținut

greșit starea de fapt atât în ceea ce privește calitatea de luptător pentru

victoria Revoluției din decembrie 1989, în realitate fiind „victima celor care

se jucau cu taburile pe drumurile județene”, rănit în timpul Revoluției, cât și

în ceea ce privește calitatea de colaborator al Securității.

Sub acest aspect,

recurentul-pârât a arătat că angajamentul a fost semnat cu intenția de a

asigura desfășurarea activității în cele mai bune condiții la locul de muncă,

fiind recomandat organelor de Securitate de directorul unității, care l-a

indicat ca fiind, „omul cu cea mai mare responsabilitate și cel care poate ține

ordine și disciplină la locul de muncă”.

Notele informative au

fost redactate și semnate de lucrătorul de securitate și nu au îngrădit

drepturile fundamentale ale omului, dorința cetățenilor români de naționalitate

germană de a părăsi țara fiind de notorietate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, prima instanță

interpretând și aplicând corect prevederile O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu

baza factuală rezultată din probele cauzei.

și de drept relevante

Recurentul-pârât a

fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în calitatea lui de titular al titlului de luptător

pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, la cererea Secretariatului de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în aplicarea art. 8

din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia „De prevederile prezentei legi nu

beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost

implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică (...)”.

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de „colaborator al

Securității”.

Contrar susținerilor

recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri

administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute în textul legal

menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat

că informațiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice

menționate.

În speță,

angajamentul de colaborare completat și semnat de recurentul-pârât la data de 2

februarie 1977 a fost urmat de o multitudine de note informative, care nu au

vizat numai aspecte legate de desfășurarea activității la locul de muncă, ci și

intenția unor persoane de a părăsi România, discuțiile purtate în acest sens

(notele din 14 februarie 1989 și 15 martie 1980); relațiile unei persoane cu un

cetățean turc (nota din 22 septembrie 1977) și ale alteia cu un ofițer din

cadrul armatei (nota din 25 iunie 1979); viața privată a numitului B.I. (nota

din 15 mai 1981); vizitele unui cetățean străin la numitul F.H., care are, la

rândul său, cerere de emigrare (nota din 16 noiembrie 1988).

În unele cazuri,

notele informative se referă la evoluția unor persoane care, „după avertizarea

făcută de organele de securitate”, nu mai au „manifestări dușmănoase” (notele

din 12 februarie 1985, 12 iunie 1985, 12 august 1985, 12 octombrie 1985 etc.).

Fără a epuiza

împrejurările demonstrate prin amplul probatoriu aflat la dosarul de fond,

exemplele extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe

parcursul mai multor ani demonstrează cu prisosință justețea concluziei

judecătorului fondului, în sensul încadrării recurentului-pârât în prevederile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Faptul că acceptarea

colaborării a avut loc în contextul politic, social și juridic specific

perioadei anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de

verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest

act normativ trecut și prin filtrul Curții Constituționale, a fost adoptat

tocmai în considerarea acelor realități care, în optica legiuitorului,

îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Critica referitoare

la înlocuirea unor note de către lucrătorul Securității nu este nici ea

întemeiată, pentru că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere

furnizarea de informații „indiferent sub ce formă”, atât note sau rapoarte

scrise de persoana în cauză, cât și relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sau

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2688 din 2 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.