ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2105/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.M., pentru ca în contradictoriu cu acesta să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 320 din 25 ianuarie 2007, adresată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, în ceea ce-l privește pe B.M., deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. Potrivit Notei de Constatare din 18 august 2008, pârâtul B.M.

a fost recrutat în anul 1977, sub numele conspirativ de „M.”, în vederea asigurării contrainformative economice a Întreprinderii D. Sibiu. La data de 2 februarie 1977, pârâtul a semnat angajamentul olograf și a declarat că „va căuta informații, atât din întreprindere, cât și din afara ei”, iar ulterior a furnizat informații care se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2668 din 2 iunie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant în sensul constatării calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul B.M. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pârâtul a furnizat informații privind persoanele aflate în atenția Securității, cu privire la comportamentul și concepțiile acestora, viața de familie, legături de prietenie, dorința de a pleca în străinătate.

Aceste informații, reține instanța, au vizat îngrădirea dreptului la viața privată și la libera circulație, drepturi prevăzute în Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice (art. 17 și 12). 3. Recursul exercitat de pârât Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt atât în ceea ce privește calitatea de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, în realitate fiind „victima celor care se jucau cu taburile pe drumurile județene”, rănit în timpul Revoluției, cât și în ceea ce privește calitatea de colaborator al Securității.

Sub acest aspect, recurentul-pârât a arătat că angajamentul a fost semnat cu intenția de a asigura desfășurarea activității în cele mai bune condiții la locul de muncă, fiind recomandat organelor de Securitate de directorul unității, care l-a indicat ca fiind, „omul cu cea mai mare responsabilitate și cel care poate ține ordine și disciplină la locul de muncă”. Notele informative au fost redactate și semnate de lucrătorul de securitate și nu au îngrădit drepturile fundamentale ale omului, dorința cetățenilor români de naționalitate germană de a părăsi țara fiind de notorietate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, prima instanță interpretând și aplicând corect prevederile O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-pârât a fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în calitatea lui de titular al titlului de luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în aplicarea art. 8 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia „De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică (...)”.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de „colaborator al Securității”. Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute în textul legal menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice menționate.

În speță, angajamentul de colaborare completat și semnat de recurentul-pârât la data de 2 februarie 1977 a fost urmat de o multitudine de note informative, care nu au vizat numai aspecte legate de desfășurarea activității la locul de muncă, ci și intenția unor persoane de a părăsi România, discuțiile purtate în acest sens (notele din 14 februarie 1989 și 15 martie 1980); relațiile unei persoane cu un cetățean turc (nota din 22 septembrie 1977) și ale alteia cu un ofițer din cadrul armatei (nota din 25 iunie 1979); viața privată a numitului B.I. (nota din 15 mai 1981); vizitele unui cetățean străin la numitul F.H., care are, la rândul său, cerere de emigrare (nota din 16 noiembrie 1988). În unele cazuri, notele informative se referă la evoluția unor persoane care, „după avertizarea făcută de organele de securitate”, nu mai au „manifestări dușmănoase” (notele din 12 februarie 1985, 12 iunie 1985, 12 august 1985, 12 octombrie 1985 etc.).

Fără a epuiza împrejurările demonstrate prin amplul probatoriu aflat la dosarul de fond, exemplele extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul mai multor ani demonstrează cu prisosință justețea concluziei judecătorului fondului, în sensul încadrării recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic, social și juridic specific perioadei anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ trecut și prin filtrul Curții Constituționale, a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realități care, în optica legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Critica referitoare la înlocuirea unor note de către lucrătorul Securității nu este nici ea întemeiată, pentru că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere furnizarea de informații „indiferent sub ce formă”, atât note sau rapoarte scrise de persoana în cauză, cât și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2688 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.