ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1829/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.L. constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007, adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată și completată, în ceea ce-l privește pe S.L., în prezent deținător a titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. A mai susținut reclamantul, că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 21 octombrie 2008 și înscrisurile atașate, pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 02 iunie 1975 sub numele conspirativ „Crinul” semnând angajamentul olograf.

Prin punerea la dispoziția organelor de securitate a garsonierei în care domicilia, unde au fost efectuate 8 întâlniri cu 8 informatori, reclamantul a apreciat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securității. Prin sentința nr. 2100 din 4 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității de colaborator al Securității pentru pârâtul S.L.. Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele. Potrivit art. 2 lit. b) teza IV-a O.U.G.

nr. 24/2008 colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. Din conținutul înscrisurilor analizate de către instanța de fond a reieșit că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securității. A mai reținut instanța, că așa cum rezultă din angajamentul semnat la data de 02 iunie 1975, pârâtul a pus la dispoziția organelor de Securitate garsoniera în care locuia, unde au avut loc 8 întâlniri cu informatori. Prin urmare punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv s-a făcut în mod voluntar.

Astfel, a reținut instanța, ca urmare a disponibilității pârâtului , acesta a fost de acord să sprijine organele de securitate, sens în care a dat angajamentul și a pus la dispoziție cheia garsonierei în care domicilia. În acest context, s-a considerat că nu poate fi ridicată nici o îndoială față de împrejurarea că în mod voit, pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate apartamentul. De altfel, s-a apreciat că este lipsită de relevanță durata perioadei colaborării pentru stabilirea calității de colaborator. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs S.L., pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., invocându-se atât nemotivarea sentinței atacate cât și aplicarea greșită a legii și aprecierea eronată a probelor administrate în raport de situația de fapt. În ceea ce privește primul motiv de recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se invocă faptul că sentința atacată nu este motivată în fapt și în drept nefiind respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Se arată că prin nemotivarea sentinței atacate au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO , respectiv dreptul recurentului-pârât la un proces echitabil. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) O.U.G.

nr. 24/2008. În raport de acest motiv de recurs se invocă tardivitatea formulării acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și faptul că a fost menționat în considerente și dispozitiv faptul că reclamantul este Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în loc de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat. Sentința atacată este motivată în fapt și în drept, fiind respectate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., neputându-se reține lipsa motivării și încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Considerentele hotărârii justifică soluția de admitere a acțiunii în constatare, fiind posibilă exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului. Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat. Instanța de fond, în raport de probele administrate în mod corect a constatat îndeplinirea condițiilor pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. Aceasta deoarece pârâtul, fapt de necontestat a semnat angajament cu Securitatea și în baza acestui angajament a pus la dispoziția Securității locuința sa și astfel a înlesnit activitatea de culegere de informații de la rețeaua informativă, fiind reținută calitatea de colaborator prin reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri.

Tardivitatea formulării acțiunii nu poate fi reținută în condițiile în care acțiunea este formulată în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004 în raport de data notei de constatare din 21 octombrie 2008 și data formulării acțiunii 18 august 2009. În ceea ce privește greșita consemnare a denumirii autorității recurente aceasta reprezintă o eroare materială putând fi îndreptată în condițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.L. împotriva sentinței nr. 2100 din 4 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.