ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1829/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul S.L. constatarea calității acestuia de colaborator al

Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007, adresată Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea,

în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată și completată, în ceea ce-l

privește pe S.L., în prezent deținător a titlului de luptător pentru victoria

Revoluției din Decembrie 1989.

A mai susținut reclamantul,

că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 21 octombrie 2008 și înscrisurile

atașate, pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data

de 02 iunie 1975 sub numele conspirativ „Crinul” semnând angajamentul olograf.

Prin punerea la dispoziția

organelor de securitate a garsonierei în care domicilia, unde au fost efectuate

8 întâlniri cu 8 informatori, reclamantul a apreciat că sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat

colaborator al Securității.

Prin sentința nr. 2100

din 4 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și a constatat existența calității de colaborator al Securității

pentru pârâtul S.L..

Pentru a pronunța această

soluție s-au reținut următoarele.

Potrivit art. 2 lit. b)

teza IV-a O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securității este și persoana care a

înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

Din conținutul înscrisurilor

analizate de către instanța de fond a reieșit că sunt îndeplinite cerințele

art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator

al Securității.

A mai reținut instanța,

că așa cum rezultă din angajamentul semnat la data de 02 iunie 1975, pârâtul a pus

la dispoziția organelor de Securitate garsoniera în care locuia, unde au avut loc

8 întâlniri cu informatori.

Prin urmare punerea la

dispoziția Securității a spațiului respectiv s-a făcut în mod voluntar. Astfel,

a reținut instanța, ca urmare a disponibilității pârâtului , acesta a fost de acord

să sprijine organele de securitate, sens în care a dat angajamentul și a pus la

dispoziție cheia garsonierei în care domicilia.

În acest context, s-a

considerat că nu poate fi ridicată nici o îndoială față de împrejurarea că în mod

voit, pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate apartamentul.

De altfel, s-a apreciat

că este lipsită de relevanță durata perioadei colaborării pentru stabilirea calității

de colaborator.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs S.L., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se atât

nemotivarea sentinței atacate cât și aplicarea greșită a legii și aprecierea eronată

a probelor administrate în raport de situația de fapt.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

se invocă faptul că sentința atacată nu este motivată în fapt și în drept nefiind

respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Se arată că prin

nemotivarea sentinței atacate au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO , respectiv

dreptul recurentului-pârât la un proces echitabil.

În ceea ce privește motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât invocă greșita

aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. În raport de acest motiv

de recurs se invocă tardivitatea formulării acțiunii formulate de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității și faptul că a fost menționat în considerente

și dispozitiv faptul că reclamantul este Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor

în loc de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat. Sentința atacată este motivată

în fapt și în drept, fiind respectate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

neputându-se reține lipsa motivării și încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Considerentele hotărârii

justifică soluția de admitere a acțiunii în constatare, fiind posibilă exercitarea

controlului de legalitate pe calea recursului.

Al doilea motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Instanța de fond, în raport

de probele administrate în mod corect a constatat îndeplinirea condițiilor pentru

constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât,

în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. Aceasta deoarece pârâtul,

fapt de necontestat a semnat angajament cu Securitatea și în baza acestui angajament

a pus la dispoziția Securității locuința sa și astfel a înlesnit activitatea de

culegere de informații de la rețeaua informativă, fiind reținută calitatea de colaborator

prin reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri.

Tardivitatea formulării

acțiunii nu poate fi reținută în condițiile în care acțiunea este formulată în termenul

de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004 în raport de data notei

de constatare din 21 octombrie 2008 și data formulării acțiunii 18 august 2009.

În ceea ce privește greșita

consemnare a denumirii autorității recurente aceasta reprezintă o eroare materială

putând fi îndreptată în condițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ..

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.L. împotriva sentinței

nr. 2100 din 4 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie

2011.