ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul D.V., să se constate calitatea acestuia de

colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, din actele dosarului

rezultând că pârâtul a fost recrutat de organele Securității la data de 28

aprilie 1965 și a fost de acord să pună la dispoziția Securității locuința sa

din Constanța.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

747 din 10 februarie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

intimatul-pârât D.V., ca neîntemeiată.

În considerentele

hotărârii, instanța de fond a reținut că pârâtul este deținător al Titlului de

Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și prin cererea adresată

autorității reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului, sub aspectul

stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Urmare acestor

verificări, autoritatea publică reclamantă a întocmit Nota de constatare nr. S/DI/I/1838

din 05 august 2008, în conținutul căreia s-a reținut că pârâtul a fost

recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 28 aprilie 1965,

cu numele conspirativ „I.”/„Y.”, „pentru a asigura condiții optime de instruire

și dirijare a agenturii de bază”, recrutarea fiind confirmată de consemnările

făcute de ofițerii de securitate care atestă că pârâtul „a acceptat folosirea

de către organele noastre a spațiului în care locuiește”.

Instanța de fond a

reținut că în speță nu s-a dovedit în niciun fel, îndeplinirea cel puțin a

condiției că punerea la dispoziție a spațiului de locuit, a fost de natură să

aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, în privința așa

ziselor persoane colaboratoare introduse în locuința pârâtului, nu s-a dovedit

calitatea lor de colaboratori în sensul dispozițiilor legale și, cu toate că

s-a susținut faptul că în casa pârâtului au fost introduși mai mulți

informatori, nu s-a dovedit activitatea acestora sub aspectul vizării atingerii

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

exercitată.

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs autoritatea publică reclamantă, care a

invocat ca temei dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând

critici care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi casată sau

modificată atunci când este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, susține

recurenta, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2

lit. b) ultima frază din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea Societății, potrivit cărora „colaborator al Securității este

și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin

punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe

care îl deținea”.

Autoritatea publică

recurentă argumentează, în esență, că dispozițiile legale incidente în cauză nu

cer îndeplinirea condițiilor reținute în mod greșit de instanța de fond și

anume ca, în locuința sau spațiul respectiv să fi avut loc o activitate

efectivă de culegere de informații, ca informațiile respective să se refere la

activități potrivnice regimului comunist, iar acestea să aducă atingere și să

fi fost de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În concluzie,

autoritatea publică recurentă a solicitat desființarea soluției recurate și

admiterea acțiunii pentru constatarea calității de colaborator al fostei

Securități în ceea ce-l privește pe pârât.

2.2. Intimatul-pârât

a depus întâmpinare, prin care a combătut criticile din recurs și a susținut,

în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

de recurs.

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză este

necontestat că intimatul-pârât a fost recrutat de organele fostei Securități la

data de 28 aprilie 1965, iar acesta a fost de acord și a pus la dispoziția

Securității locuința pe care o deținea în Constanța, până la data de 12

octombrie 1967, când a fost abandonat urmare a faptului că fusese mutat în

interes de serviciu în București.

De asemenea, nu este

contestat nici faptul că recrutarea sa a fost realizată de Securitate în scopul

ca intimatul-pârât să pună la dispoziție locuința sa în vederea folosirii

acesteia ca „gazdă casă de întâlniri” între lucrătorii de Securitate și agenții

acestora, locuința fiind conspirată sub numele „I.”/„Y.”.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și a soluției adoptate prezentă

mai sus, instanța de fond a reținut, în esență, și a argumentat că, în cauză,

nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în dosar

neexistând dovezi că, în locuința pusă la dispoziție de intimatul-reclamant, a

avut loc în mod efectiv o activitate de strângere de informații care să se

refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care să fi

fost de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) ultima frază din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aplicabile în cauza de

față, „colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de

informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția

Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea”.

Deci, din

interpretarea textului citat mai sus, rezultă că, pentru ca o persoană să fie

calificată ca fiind colaborator al organelor fostei Securități, în sensul art. 2

lit. b) ultima frază, în prima ipoteză, este suficient ca acea persoană:

- să fi deținut o

locuință sau orice alt spațiu, cu orice titlu;

- să fi fost recrutat

de organele Securității în scopul punerii la dispoziție a locuinței sau

spațiului deținut;

- să fi pus locuința

sau spațiul deținut la dispoziția organelor de Securitate;

- locuința sau

spațiul puse la dispoziție de către persoana care le deținea să fi fost

folosite de organele fostei Securități în scopul culegerii de informații de la

alte persoane.

Or, în cauză, este pe

deplin dovedit că activitatea intimatului-pârât îndeplinește toate condițiile

enumerate mai sus, rezultate din interpretarea logică și sistematică a

dispozițiilor art. 2 lit. b) ultima frază, prima ipoteză din O.U.G. nr. 24/2008

cu modificările și completările ulterioare.

Celelalte condiții

reținute de instanța de fond sunt lipsite de temei legal, fiind rezultatul unei

interpretări greșite a dispozițiilor legale incidente, prin extrapolarea

condițiilor avute în vedere la art. 2 lit. b) prima frază, pentru activitatea

de colaborator cu organele de Securitate prin furnizare de informații.

În concluzie,

situația instanței de fond este nelegală, urmând ca, admițând recursul, să fie

desființată, cu consecința admiterii acțiunii formulate de C.N.S.A.S. în

condițiile O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 747 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea și

constată că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.