ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5106/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul I.A., să se constate existența calității acestuia de colaborator al

Securității.

Prin sentința civilă nr. 4793 din 29

noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul I.A.,

ca întemeiată și a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea adresată C.N.S.A.S. la 25

iulie 2005 de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 s-au dispus verificări în ce-l privește pe pârâtul I.A.,

deținător al titlului de luptător din Revoluția din Decembrie 1989 în temeiul

Legii nr. 187/1999 modificată și completată.

Din cuprinsul Notei de constatare

rezultă că pârâtul a fost recrutat încă din anul 1959 de către organele de

Contrainformații, având și un nume conspirativ „R.I.", semnând și un

angajament olograf.

Din anul 1968 pârâtul a primit un nou

nume conspirativ, „S.I." și ulterior „R.C.", pentru a activa la întreprinderea

„T.F." în vederea contactării unor elemente de la această întreprindere,

fiind folosit și de către organele de Miliție în rezolvarea unor cazuri de

furt.

Instanța de fond a apreciat că este

evident că materialele furnizate de pârât Securității se referă la conținutul

anticomunist al discuțiilor purtate cu persoanele urmărite, nefăcându-se dovada

că furnizarea unor informații către organele de Securitate cu privire la

persoanele urmărite nu a fost făcută în mod conștient, astfel încât se poate reține

că informațiile furnizate au îngrădit dreptul la viața privată prevăzut de art.

12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la libertatea de

exprimare prevăzut de art. 85 din Constituția României din 1952 și art. 28 din

Constituția României din 1965, precum și art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului.

S-a reținut de către instanță că,

având în vedere că pârâtul a dat peste 30 de materiale informative în perioada

1959 - 1969, se constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, constatându-se

astfel existenta calității de colaborator al Securității în ce-1 privește pe

pârâtul I.A.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate că, din materialul probator aflat la dosarul cauzei,

respectiv documentația pe care se întemeiază Nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S.

din 31 martie 2009, se constată că activitatea desfășurată de pârât în perioada

1959, când a fost recrutat de organele de Contrainformații și 1969, acesta a

întocmit peste 30 de note informative cu privire la acțiuni și activități ale

persoanelor urmărite din cadrul întreprinderilor în care a lucrat în această

perioadă, ceea ce întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

Ordonanță, astfel că s-a apreciat acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. ca

fiind întemeiată, fiind admisă, cu consecința constatării calității de

colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs

a fost întemeiată pe dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că

instanța de fond a avut în vedere în principal numărul notelor informative care

se presupune că le-a furnizat pârâtul și nu conținutul lor, căci la o analiză

mai atentă a acestui conținut s-ar fi observat că informațiile furnizate nu se

referă la „activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist"

și „nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului", ci la aspecte care priveau apărarea țării și securitatea

națională.

Recurentul a arătat că majoritatea

notelor informative erau total nerelevante și că este important a se reține că

a acceptat colaborarea în mod silit, eschivându-se cât a fost posibil de la

îndeplinirea sarcinilor trasate, prefăcându-se fie că nu are timp să le rezolve

fie că nu cunoaște cine se face vinovat de anumite deficiente la locul de

muncă.

Neexistând dovezi că vreo persoană a

avut de suferit urmare informațiilor transmise de recurent și reținute de prima

instanță, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 față de

recurentul-pârât.

Examinând cauza prin prisma

observațiilor recurentului, a dispozițiilor legale invocate prin cererea de

recurs și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că

recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi

arătate în continuare.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator

al Securității se înțelege: „persoana care a furnizat informații indiferent sub

ce formă,

precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se

denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Raportându-se la această definiție

legală și la probatoriul depus de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității în susținerea acțiunii formulate în temeiul

art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond a concluzionat

corect că este întemeiată solicitarea de a se constata calitatea de colaborator

al Securității în persoana pârâtului I.A. (deținător al titlului de luptător

din Revoluția din Decembrie 1989).

Aspectele detaliate în cuprinsul

cererii de recurs nu sunt de natură a răsturna abordarea judecătorului fondului

care a observat că potrivit Notei de constatare întocmită de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității ca urmare a verificărilor făcute la

solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, pârâtul

a fost recrutat din anul 1959, semnând un angajament olograf și primind numele

conspirativ de „R.I.", iar în anul 1968 a primit alte două nume

conspirative fiind folosit de organele de Miliție în respectarea unor cazuri de

furt la întreprinderea T.F.

Nu pot fi primite apărările

recurentului că nu s-a dovedit în cazul său să nu s-a indicat de către

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nicio persoană care

să fie avut de suferit de pe urma informațiilor furnizate și pe care recurentul

le consideră nerelevante din punctul de vedere al colaborării cu Securitatea.

Conținutul notelor informative și nu

doar numărul acestora a demonstrat cu prisosință că din materialele furnizate

de pârât reieșea caracterul „anticomunist" al discuțiilor cu persoanele

urmărite. Mai mult, nicio dovadă nu vine în sprijinul ideii avansate de

recurent că furnizarea de informații a fost făcută în mod silit (cum se afirmă

în recurs), ci dimpotrivă că a fost conștientă activitatea acestuia

materializată în cele 30 de note informative redactate și semnate olograf de

pârât dar și în celelalte documente detaliate în Nota de Constatare (filele

12-16 dosar fond).

Relevant pentru constatarea calității

de colaborator al Securității în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008 este nu doar

aspectul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist" ci și acela că furnizarea de informații a vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind deci necesar a se

indica de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

persoanele care au avut de suferit (în mod efectiv) de pe urma activității

desfășurate de recurentul-pârât, așa cum susține în mod neadecvat acesta.

Sub acest aspect, s-a argumentat că

prin informațiile furnizate de pârât s-a îngrădit dreptul la viața privată

recunoscut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată

de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948) și

dreptul la libertatea de exprimare garantat atât de art. 18 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului cât și de art. 85 din Constituția României din

1952, art. 28 din Constituția României din 1965.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, precum și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.A.

împotriva sentinței civile nr. 4793 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

2 noiembrie 2011.