ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 25

noiembrie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

chemat în judecată pe C.C., solicitând instanței să constate existența

calității pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că verificarea pârâtului s-a realizat în raport de

împrejurarea că acesta este deținător al titlului de luptător pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989.

S-a mai arătat că

pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1971, furnizând

informații până în 1972, fiind reactivat în anul 1977 și trecut în categoria

rezidenților Securității, calitate deținută în intervalul 1979 - 1982.

Reclamantul a

precizat că pârâtul a avut o relație benevolă cu structurile de represiune ale

aparatului comunist, în calitate de rezident coordonând activitatea unor

informatori.

Prin Sentința civilă

nr. 5191 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâtul recrutat inițial ca

sursă, a dobândit ulterior calitatea de rezident, având ca sarcini instruirea

informatorilor, primirea notelor informative și transmiterea acestora către

ofițerul de legătură.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

învederat că în mod eronat a fost considerat colaborator al Securității,

nefiind îndeplinite cerințele legale nici în calitate de sursă directă, de

informator și nici în cea de rezident.

Sub acest aspect s-a

arătat că din actele dosarului nu rezultă că pârâtul ar fi primit și transmis

mai departe note informative sau alte documente semnate de vreuna dintre

sursele din subordine prin care să se fi denunțat activități sau atitudini

potrivnice regimului comunist și care să fi îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale vreunei persoane.

Documentele aflate la

dosar atestă doar faptul că pârâtul a raportat și orientat activitatea surselor

pentru ca acestea să semnaleze aspecte privind desfășurarea în bune condiții a

activității în unitatea militară unde funcționa, informațiile furnizate nefiind

de natura celei prevăzute de lege pentru a conferi calitatea de colaborator al

Securității.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a

fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este

persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care

se denunțau activitățile potrivnice regimului comunist și care au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Ultima teză a

textului sus-menționat definește ca fiind colaborator al Securității și

persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin

punere voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe

care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai

Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Deși legea nu

definește noțiunea de informator în accepțiunea uzuală rezultată din

documentele Securității, rezultă că dobândea acea calitate persoana cu

aptitudini și disponibilități pentru culegerea de informații și care, în mod

organizat și secret culegea date de interes pentru Securitate, transmițându-le

rezidentului sau ofițerului și acționând sub îndrumarea directă a acestora.

Cât privește persoana

care avea calitatea de rezident al Securității, aceasta era introdusă în

rețeaua informativă a unui ofițer pentru a coordona sau dirija sursele angajate

în relația conspirativă cu Securitatea și a transmite mai departe date și

informații considerate de interes.

Așadar, astfel cum au

reținut în mod corect atât actul de constatare, cât și hotărârea instanței de

fond, nu interesează ce fel de informații au furnizat sursele coordonate de

rezident, caracterul acestor informații și scopul acestora fiind obligatoriu

doar pentru teza I a art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv

pentru colaborator.

În consecință, nu are

suport legal susținerea pârâtului, care de altfel nu a contestat situația de

fapt rezultată din actele dosarului, în sensul că, întrucât datele transmise nu

au privit atitudini potrivnice regimului și nu au vizat îngrădirea unor

drepturi și libertăți fundamentale, nu poate fi reținută calitatea de rezident

al Securității.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C. împotriva Sentinței civile nr. 5191 din 19 septembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ