ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 noiembrie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe C.C., solicitând instanței să constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că verificarea pârâtului s-a realizat în raport de împrejurarea că acesta este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. S-a mai arătat că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1971, furnizând informații până în 1972, fiind reactivat în anul 1977 și trecut în categoria rezidenților Securității, calitate deținută în intervalul 1979 - 1982. Reclamantul a precizat că pârâtul a avut o relație benevolă cu structurile de represiune ale aparatului comunist, în calitate de rezident coordonând activitatea unor informatori.

Prin Sentința civilă nr. 5191 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâtul recrutat inițial ca sursă, a dobândit ulterior calitatea de rezident, având ca sarcini instruirea informatorilor, primirea notelor informative și transmiterea acestora către ofițerul de legătură. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că în mod eronat a fost considerat colaborator al Securității, nefiind îndeplinite cerințele legale nici în calitate de sursă directă, de informator și nici în cea de rezident.

Sub acest aspect s-a arătat că din actele dosarului nu rezultă că pârâtul ar fi primit și transmis mai departe note informative sau alte documente semnate de vreuna dintre sursele din subordine prin care să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care să fi îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale vreunei persoane. Documentele aflate la dosar atestă doar faptul că pârâtul a raportat și orientat activitatea surselor pentru ca acestea să semnaleze aspecte privind desfășurarea în bune condiții a activității în unitatea militară unde funcționa, informațiile furnizate nefiind de natura celei prevăzute de lege pentru a conferi calitatea de colaborator al Securității.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ultima teză a textului sus-menționat definește ca fiind colaborator al Securității și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punere voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Deși legea nu definește noțiunea de informator în accepțiunea uzuală rezultată din documentele Securității, rezultă că dobândea acea calitate persoana cu aptitudini și disponibilități pentru culegerea de informații și care, în mod organizat și secret culegea date de interes pentru Securitate, transmițându-le rezidentului sau ofițerului și acționând sub îndrumarea directă a acestora. Cât privește persoana care avea calitatea de rezident al Securității, aceasta era introdusă în rețeaua informativă a unui ofițer pentru a coordona sau dirija sursele angajate în relația conspirativă cu Securitatea și a transmite mai departe date și informații considerate de interes. Așadar, astfel cum au reținut în mod corect atât actul de constatare, cât și hotărârea instanței de fond, nu interesează ce fel de informații au furnizat sursele coordonate de rezident, caracterul acestor informații și scopul acestora fiind obligatoriu doar pentru teza I a art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, respectiv pentru colaborator. În consecință, nu are suport legal susținerea pârâtului, care de altfel nu a contestat situația de fapt rezultată din actele dosarului, în sensul că, întrucât datele transmise nu au privit atitudini potrivnice regimului și nu au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, nu poate fi reținută calitatea de rezident al Securității. În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Sentinței civile nr. 5191 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ