ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 ianuarie 2013, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul I.I., domiciliat în localitatea Eforie Nord, orașul Eforie, jud. Constanța. În motivare, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea domnului I.I., în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989. Ținând cont de prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul a apreciat că cererea formulată este legală. Au fost invocate susținerile Notei de Constatare din 28 septembrie 2012 potrivit căreia pârâtul a fost recrutat inițial la data de 04 septembrie 1971 de către organele de contrainformații ale U.M. X Constanța sub numele conspirativ <D.G.>, pentru încadrarea informativă a unei persoane suspecte de evaziune, dată la care a completat și semnat angajament tipizat. S-a reținut că în perioada satisfacerii stagiului militar, respectiv 1973-1975, a fost preluat în legătura organelor de contrainformații ale U.M.

X Mangalia, fiind folosit pentru încadrarea militarilor din unitatea respectivă. După trecerea în rezervă și încadrarea sa pe remorcherul <C. 6>, pârâtul a fost preluat în legătura U.S. Constanța pentru a furniza informații despre persoane din portul Constanța și din Eforie Sud, care se află în atenția organelor de securitate. Reclamantul a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, materialele furnizate pe parcursul colaborării cu organele de securitate, referindu-se la intenția unor cetățeni români de a părăsi țara, la corespondența unui militar cu o serie de turiști străini, la intențiile unei persoane de a se stabili in R.F.G.

Reclamantul a arătat că și ce-a de-a doua condiție este îndeplinită, deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. (2) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 20 martie 2013 (filele 11-12), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 1475 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul I.I. S-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut că în cauză s-a făcut dovada faptului că pârâtul I.I. a furnizat fostei Securități informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din înscrisurile aflate la dosar, Curtea a reținut că pârâtul a fost recrutat inițial la data de 04 septembrie 1971 de către organele de contrainformații ale U.M.

X Constanța sub numele conspirativ <D.G.>, pentru încadrarea informativă a unei persoane suspecte de evaziune, la aceeași dată completând și semnând angajament tipizat. S-a reținut că în perioada satisfacerii stagiului militar, respectiv 1973-1975, pârâtul a fost preluat în legătura organelor de contrainformații ale U.M. X Mangalia, fiind folosit pentru încadrarea militarilor din unitatea respectivă, iar după trecerea în rezervă și încadrarea sa pe remorcherul <C. 6>, pârâtul a fost preluat în legătura U.S. Constanța pentru a furniza informații despre persoane din portul Constanța și din Eforie Sud, care se află în atenția organelor de securitate. În raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, s-a constatat că din analiza înscrisurilor aflate la dosar a reieșit întrunirea primei cerințe legale, respectiv furnizarea de către pârât organelor de securitate a unor informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Curtea a apreciat că, din perspectiva rațiunii și finalității legii, trebuie avut în vedere ceea ce autoritățile regimului comunist considerau ca fiind activități și/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delațiuni.

A fost reținută in acest sens nota din 26 noiembrie 1971, în care sursa <D.G.> relatează securității că numitul M.M., fost condamnat pentru trecerea frauduloasă a frontierei, nu a renunțat la intenția de a părăsi țara, afirmând că „dacă ar avea și el motor și barcă, ar pleca cu prima ocazie la Istanbul pe mare", Curtea reținând că intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie. S-a reținut că o altă categorie de informații, datând din perioada satisfacerii stagiului militar, s-au referit la faptul că soldatul M. poartă corespondență cu o serie de turiști străini pe care i-a cunoscut anterior, astfel cum a rezultat din nota din 17 mai 1974, ceea ce a generat măsura interceptării corespondenței mamei, precum și încadrarea respectivului cu o a doua sursă.

Au fost reținute și informațiile furnizate la datele de 03 iulie 19743, 11 iulie 19744 și 21 decembrie 1977, cu privire la contactele cu cetățeni străini cu privire la o persoană (A.I.) care dorea sa părăsească țara. A mai apreciat judecătorul fondului că și ce-a de-a doua condiție legală este îndeplinită în cauză, deoarece nu se poate susține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări, că prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință.

În concluzie a reținut Curtea de apel că informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din P.I.D.C.P., precum și dreptul la liberă circulație, prevăzut de art. 12 din P.I.D.C.P., fiind întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Iordache Ion, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 deși din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat ca fiind îndeplinită condiția îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. A concluzionat recurentul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de fond privitoare la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist și cea referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, solicitând casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere considerentele expuse în continuare.

Criticile recurentului-pârât vizează în principal greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit acestor dispoziții, este colaborator al securității, „persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că normele cu caracter special în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul jurisprudenței C.E.D.O., astfel încât soluția instanței de fond este legală, întrucât norma specială menționează categoriile de persoane cărora li se aplică dispozițiile legale arătate.

Astfel, recurentul-pârât a informat organele de securitate ale regimului comunist sub acoperirea numelui conspirativ „D.G.” pentru actele despre intenția de evaziune din țară a numitului M.M. De asemenea,recurentul-pârât a furnizat informații despre numitul M.D. care poartă corespondență cu o serie de persoane străine urmând a fi vizitat de un cetățean străin ceea ce a determinat măsura de interceptare a corespondenței acestuia. Totodată a informat organele de securitate cu privire la intenția unei persoane de a se stabili în R.F.G., având în vedere relația acestuia cu o cetățeană germană, cât și faptul că o altă persoană dorește că părăsească țara întrucât urmează a se căsători cu o cetățeană franceză.

Urmare a acestor delațiuni, împotriva persoanelor vizate au fost dispuse măsuri vizând interceptarea corespondenței sau introducerea de tehnică de interceptare a convorbirilor la domiciliu, măsuri prin care au fost îngrădite și încălcate drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din P.I.D.C.P. precum și dreptul la liberă circulație prevăzut de art. 12 din P.I.D.C.P. Susținerile recurentului privitoare la constatarea eronată că prin informațiile furnizate acestea ar fi vizat încălcarea unor drepturi ale persoanelor respective sunt nefondate, având în vedere că în epoca respectivă intenția de a părăsi teritoriul României era considerată o atitudine ostilă regimului totalitar comunist iar măsurile dispuse de organele de Securitate confirmă acest caracter.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor ar. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/204 modificată și completată, va respinge recursul formulat de recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinței nr. 1475 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.