ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, la data de 22 ianuarie 2013, reclamantul C.N.S.A.S. a

solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în

ceea ce îl privește pe domnul I.I., domiciliat în localitatea Eforie Nord,

orașul Eforie, jud. Constanța.

În

motivare, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 mai 2010, adresată

C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea domnului I.I., în calitate de

deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul a apreciat că cererea

formulată este legală.

Au

fost invocate susținerile Notei de Constatare din 28 septembrie 2012 potrivit

căreia pârâtul a fost recrutat inițial la data de 04 septembrie 1971 de către

organele de contrainformații ale U.M. X Constanța sub numele conspirativ <D.G.>,

pentru încadrarea informativă a unei persoane suspecte de evaziune, dată la

care a completat și semnat angajament tipizat.

S-a

reținut că în perioada satisfacerii stagiului militar, respectiv 1973-1975, a

fost preluat în legătura organelor de contrainformații ale U.M. X Mangalia,

fiind folosit pentru încadrarea militarilor din unitatea respectivă. După

trecerea în rezervă și încadrarea sa pe remorcherul <C. 6>, pârâtul a

fost preluat în legătura U.S. Constanța pentru a furniza informații despre

persoane din portul Constanța și din Eforie Sud, care se află în atenția

organelor de securitate.

Reclamantul

a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008, materialele furnizate pe parcursul colaborării cu organele de

securitate, referindu-se la intenția unor cetățeni români de a părăsi țara, la

corespondența unui militar cu o serie de turiști străini, la intențiile unei

persoane de a se stabili in R.F.G.

Reclamantul

a arătat că și ce-a de-a doua condiție este îndeplinită, deoarece nu se poate

reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută

conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate

anterior nu rămâneau fără urmări.

În

drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8

lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin

Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. (2) și art. 35 alin. (5) lit. a)

din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin

Hotărârea nr. 2/2008.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar în data de 20 martie 2013 (filele 11-12), pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin

sentința nr. 1475 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul I.I. S-a constatat

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru

a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut că în cauză s-a făcut

dovada faptului că pârâtul I.I. a furnizat fostei Securități informații cu

privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist

care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din

înscrisurile aflate la dosar, Curtea a reținut că pârâtul a fost recrutat

inițial la data de 04 septembrie 1971 de către organele de contrainformații ale

U.M. X Constanța sub numele conspirativ <D.G.>, pentru încadrarea informativă

a unei persoane suspecte de evaziune, la aceeași dată completând și semnând

angajament tipizat. S-a reținut că în perioada satisfacerii stagiului militar,

respectiv 1973-1975, pârâtul a fost preluat în legătura organelor de contrainformații

ale U.M. X Mangalia, fiind folosit pentru încadrarea militarilor din unitatea

respectivă, iar după trecerea în rezervă și încadrarea sa pe remorcherul <C.

6>, pârâtul a fost preluat în legătura U.S. Constanța pentru a furniza

informații despre persoane din portul Constanța și din Eforie Sud, care se află

în atenția organelor de securitate.

În

raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, s-a constatat că

din analiza înscrisurilor aflate la dosar a reieșit întrunirea primei cerințe

legale, respectiv furnizarea de către pârât organelor de securitate a unor

informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist.

Curtea

a apreciat că, din perspectiva rațiunii și finalității legii, trebuie avut în

vedere ceea ce autoritățile regimului comunist considerau ca fiind activități

și/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora

era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de

delațiuni.

A

fost reținută in acest sens nota din 26 noiembrie 1971, în care sursa <D.G.>

relatează securității că numitul M.M., fost condamnat pentru trecerea

frauduloasă a frontierei, nu a renunțat la intenția de a părăsi țara, afirmând

că „dacă ar avea și el motor și barcă, ar pleca cu prima ocazie la Istanbul pe

mare", Curtea reținând că intenția unei persoane de a-și stabili

definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din

perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviți ca

niște trădători de patrie.

S-a

reținut că o altă categorie de informații, datând din perioada satisfacerii

stagiului militar, s-au referit la faptul că soldatul M. poartă corespondență

cu o serie de turiști străini pe care i-a cunoscut anterior, astfel cum a

rezultat din nota din 17 mai 1974, ceea ce a generat măsura interceptării

corespondenței mamei, precum și încadrarea respectivului cu o a doua sursă.

Au

fost reținute și informațiile furnizate la datele de 03 iulie 19743, 11 iulie 19744

și 21 decembrie 1977, cu privire la contactele cu cetățeni străini cu privire

la o persoană (A.I.) care dorea sa părăsească țara.

A

mai apreciat judecătorul fondului că și ce-a de-a doua condiție legală este

îndeplinită în cauză, deoarece nu se poate susține că furnizarea unor

informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, pârâtul având

reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu

rămâneau fără urmări, că prin furnizarea acestor informații, pârâtul a

conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se

pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această

consecință.

În

concluzie a reținut Curtea de apel că informațiile furnizate de pârât au

îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din P.I.D.C.P., precum

și dreptul la liberă circulație, prevăzut de art. 12 din P.I.D.C.P., fiind

întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Iordache Ion, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susținut în esență

că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deși din

probatoriul administrat în cauză nu a rezultat ca fiind îndeplinită condiția îngrădirii

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A

concluzionat recurentul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de fond

privitoare la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist și cea

referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, solicitând casarea

sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.

Examinând

sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente

în cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, având în

vedere considerentele expuse în continuare.

Criticile

recurentului-pârât vizează în principal greșita interpretare și aplicare a

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit

acestor dispoziții, este colaborator al securității, „persoana care a furnizat informații

sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului”.

Din

materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că normele cu

caracter special în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul

jurisprudenței C.E.D.O., astfel încât soluția instanței de fond este legală,

întrucât norma specială menționează categoriile de persoane cărora li se aplică

dispozițiile legale arătate.

Astfel,

recurentul-pârât a informat organele de securitate ale regimului comunist sub

acoperirea numelui conspirativ „D.G.” pentru actele despre intenția de evaziune

din țară a numitului M.M.

De

asemenea,recurentul-pârât a furnizat informații despre numitul M.D. care poartă

corespondență cu o serie de persoane străine urmând a fi vizitat de un cetățean

străin ceea ce a determinat măsura de interceptare a corespondenței acestuia.

Totodată

a informat organele de securitate cu privire la intenția unei persoane de a se stabili

în R.F.G., având în vedere relația acestuia cu o cetățeană germană, cât și faptul

că o altă persoană dorește că părăsească țara întrucât urmează a se căsători cu

o cetățeană franceză.

Urmare

a acestor delațiuni, împotriva persoanelor vizate au fost dispuse măsuri vizând

interceptarea corespondenței sau introducerea de tehnică de interceptare a

convorbirilor la domiciliu, măsuri prin care au fost îngrădite și încălcate

drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la viață privată prevăzut

de art. 17 din P.I.D.C.P. precum și dreptul la liberă circulație prevăzut de

art. 12 din P.I.D.C.P.

Susținerile

recurentului privitoare la constatarea eronată că prin informațiile furnizate

acestea ar fi vizat încălcarea unor drepturi ale persoanelor respective sunt

nefondate, având în vedere că în epoca respectivă intenția de a părăsi

teritoriul României era considerată o atitudine ostilă regimului totalitar

comunist iar măsurile dispuse de organele de Securitate confirmă acest

caracter.

Având

în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor ar.

312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/204 modificată și completată, va respinge recursul formulat de

recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.I. împotriva sentinței nr. 1475 din 25 aprilie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2014.