ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1328/2015

Decizia nr. 1328/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2011, sub nr. x/2/2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că paratul este membru al Consiliului Local al comunei B., județul Sibiu, aflându-se sub incidența dispozițiilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

S-a mai arătat că din cuprinsul Notei de constatare DI/I/359 din 16 februarie 2011 a rezultat că pe durata studiilor liceale la Liceul Agroindustrial din C., pârâtul a fost sursă a Inspectoratului Județean Sibiu, purtând numele conspirativ "D.", potrivit consemnărilor ofițerului din Adresa datată 26 martie 1982, identificată în dosarul fond rețea nr. R 1824 (cotă C.N.SAS.), al cărui titular este pârâtul; totodată că în anul 1982 - pe perioada efectuării stagiului militar, pârâtul a colaborat cu Direcția a IV a - Biroul Contrainformații al U.M. 02938 Iași, sub numele conspirativ "E.", iar în perioada 1983 - 1989, după încheierea stagiului militar obligatoriu și stabilirea domiciliului în comuna B., jud. Sibiu, pârâtul a fost recrutat ca informator de Securitatea Municipiului Mediaș în problema "Evaziune" și în scopul supravegherii informative a locuitorilor din comună; la data de 02 februarie 1984, a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ "D.".

Astfel s-a solicitat a se constata calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A. potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 7210 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 6716 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, s-a casat Sentința nr. 7210 din 30 noiembrie 2011 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a constatat că prima instanță a motivat generic în sensul că nu există dovezi că acțiunile protestatare ori adunările religioase ar fi avut un conținut anticomunist, fără însă a se analiza în concret notele furnizate de către sursa D.

După trimiterea spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2011*.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 1096 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

S-a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a analizat conținutul Notei de constatare nr. DI/I/359 din 16 februarie 2011, întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - Direcția Investigații

S-a reținut că selectarea pârâtului s-a realizat întrucât în comuna B. nu exista rețea informativă suficientă care să furnizeze date privind problema "Evaziune", precum și despre unele persoane care intenționau să treacă în mod fraudulos frontiera de stat, care aveau o atitudine reacționară, protestatară, întrețineau legături cu postul de radio Europa Liberă sau se dedau la acțiune de calomniere a realităților din țară.

De asemenea, din actele dosarului s-a reținut că acestuia i s-a luat angajamentul de colaborare sinceră și organizată cu organele de securitate, preluând numele conspirativ "D.".

Din documentele identificate în materialul arhivistic, a rezultat că ulterior recrutării pârâtul a furnizat 29 de materiale - note și rapoarte informative (potrivit opisului de la filele 47 - 48), 24 dintre acestea fiind depuse la filele 49 - 72 din Dosarul nr. x/2/2011.

În raport de definiția cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, s-a reținut că acesta a relatat despre numita F. că are un unchi sau un frate care a plecat ilegal din țară și s-a stabilit în R.F.G, pe nume G., pârâtul fiind instruit să comunice informații dacă aceasta este vizitată la domiciliu de cetățeni străini și în special de arabi, precum și despre anturajul pe care îl are.

A fost reținută nota informativă din 06 aprilie 1987, cu privire la numita H., telefonistă la PTTR B., din care a rezultat că intenționa să recurgă la acțiuni de protest pentru faptul că nu a primit postul de vânzătoare pe care l-a solicitat la bufetul din comună, aceasta intrând în relații cu cetățeni de naționalitate germană.

Cu privire la numitul I. s-a relatat că acesta se laudă cu un frate al său care a trecut fraudulos frontiera de stat și care s-a stabilit în R.F.G., iar din raportul informativ din 17 iulie 1988 s-a constatat că informatorul D. a relatat despre numitul J. că este prieten foarte bun cu K. care în urmă cu aproximativ 6 ani a plecat ilegal din țară și care a venit în vizită.

În raportul informativ din 27 august 1988 s-au consemnat relatările verbale ale informatorului D. despre numitul L., preot al bisericii luterane, care organizează diferite chefuri, dar cu o nuanță religioasă și care întreține legături cu cetățeni străini, în majoritate plecați legal din țară.

De asemenea, din raportul informativ întocmit la data de 08 noiembrie 1988 de un ofițer operativ ca urmare a consemnării relatărilor verbale ale pârâtului a rezultat că acesta din urmă a comunicat organelor Securității că numitul M., lucrat în mapa de verificări în problema "culte-secte", s-a pocăit și a început să țină adunări religioase la domiciliul său.

În raportul informativ din 01 iunie 1989, s-a consemnat că persoana de sprijin D. a relatat că numitul N. își dorește să ajungă pe orice cale în Occident, că acesta are o soră în R.F.G. care a plecat în mod legal și care i-a promis tot sprijinul.

A apreciat prima instanță ca fiind relevante și notele de analiză a activității informative desfășurate de pârât, din care a rezultat că acesta s-a încadrat în obiectivele stabilite de Securitate.

Astfel, în nota de analiză din data de 15 mai 1986, întocmită de ofițerul operativ din cadrul Ministerului de Interne - Inspectoratul Județean Sibiu - Serviciul III, s-au consemnat următoarele: "colaboratorul a furnizat materiale informative despre numiții F., O., P., Q., R., S.", elemente în atenția organelor Securității. De asemenea, s-a menționat că "la întâlnirile planificate s-a prezentat cu regularitate și cu sarcinile trasate rezolvate."

Din nota de analiză întocmită la data de 03 august 1987, reiese că de la ultima analiză din 15 mai 1986 și până la 03 august 1987 acest colaborator a fost dirijat și folosit pe lângă următoarele elemente ce se aflau în atenția Securității: Ș., T., H., Ț., Q. S-a menționat din nou că informatorul "D." s-a prezentat cu regularitate la întâlnirile planificate și și-a îndeplinit sarcinile trasate. Pe cale de consecință, s-a concluzionat în sensul că este utilă menținerea sa în rețeaua informativă.

În mod similar, în nota de analiză a activității desfășurate de pârât, întocmită la data de 08 august 1988, s-a consemnat: "De la ultima analiză și până în prezent a furnizat un număr de 10 materiale informative privind unele persoane aflate în baza de lucru."

S-a reținut că este îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile legale menționate pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, autoritățile având o activitate de descurajare și de limitare descurajeze și să limiteze prin toate mijloacele manifestările religioase.

De asemenea, s-a constatat că nemulțumirile exprimate de o persoană care se considera nedreptățită de autorități în ce privește ocuparea unui loc de muncă, și care intenționa să recurgă la acțiuni de protest, au prezentat interes pentru Securitate în cadrul informărilor privind acțiunile/atitudinile potrivnice regimului.

În același context s-a subliniat și faptul că în acea perioadă era considerată potrivnică sau ostilă regimului totalitar comunist intenția de a părăsi teritoriul României.

Cu privire la cea de a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 s-a apreciat că este îndeplinită, informațiile cuprinse în notele informative întocmite de către pârât, respectiv în rapoartele informative întocmite pe baza relatărilor sale verbale, fiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția României de la acea dată, dispunându-se supravegherea în continuare a persoanelor pentru a se afla dacă intenționează să treacă în mod ilegal frontiera, intențiile de viitor, dacă sunt vizitați de cetățeni străini, care sunt aceștia etc.

S-a precizat în cuprinsul sentinței, că nicio dispoziție din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 nu impune condiția ca activitățile denunțate să se încadreze în cele la care face referire legea nr. 221/2009, așa cum a susținut pârâtul.

S-a mai reținut că pârâtul nu a contestat faptul că a comunicat informații organelor Securității și nici veridicitatea Angajamentului asumat în acest sens, limitându-se doar să afirme că datele comunicate nu întrunesc condițiile stabilite de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că în mod greșit a reținut prima instanță că a recunoscut ca fiind adevărate toate acțiunile atribuit prin nota de constatare, în condițiile în care a terminat liceul în anul 1981 astfel că rapoartele întocmite în anul 1982 nu sunt reale.

A susținut că instanța de fond nu a analizat conținutul și efectele acțiunilor atribuite acestuia, care trebuiau să vizeze activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A precizat că în lipsa unei definiții legale a acestor activități trebuie aplicate dispozițiile Legii nr. 221/2009.

A mai arătat recurentul pârât că, în privința numitei H., nemulțumirile acesteia nu vizau statul ci persoane determinate cu putere de decizie, de asemenea, că în ceea ce-l privește pe numitul M. a susținut că faptul că statul nu a luat măsuri împotriva celor care frecventau adunările religioase este o dovadă că nu erau considerate atingeri aduse regimului.

Totodată, a invocat împrejurarea că angajamentul nu poartă semnătura sa, informațiile obținute din zvonuri fiind atribuite lui de către organele securității.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, din documentația depusă la dosar de reclamant, a rezultat că pe durata studiilor liceale la Liceul Agroindustrial din C., pârâtul a fost sursă a I.J. Sibiu, purtând numele conspirativ "D.", potrivit consemnărilor ofițerului din Adresa datată 26 martie 1982, identificată în dosarul fond rețea nr. R 1824 (cotă C.N.SAS.), al cărui titular este pârâtul; totodată că în anul 1982 - pe perioada efectuării stagiului militar, pârâtul a colaborat cu Direcția a IV a - Biroul Contrainformații al U.M. 02938 Iași, sub numele conspirativ "E.", iar în perioada 1983 -1989, după încheierea stagiului militar obligatoriu și stabilirea domiciliului în comuna B., jud. Sibiu, pârâtul a fost recrutat ca informator de Securitatea Municipiului Mediaș în problema "Evaziune" și în scopul supravegherii informative a locuitorilor din comună.

Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, îndeplinind funcția de membru al Consiliului local al Comunei B., menționată la art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Curtea de apel, pentru considerentele expuse partea introductivă din prezenta decizie, a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la:

1) furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

2) calitatea informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului;

3) efectele informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului;

Criticile recurentului vizează în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Prin motivele de recurs, pârâtul apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, arătând că relatările puse în sarcina sa sunt laudative la adresa persoanelor respective, sau cel puțin neutre.

Or, constată instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în acest sens fiind reținută nota informativă din 02 februarie 1986, întocmită olograf de către pârât și semnată cu numele conspirativ "D.", nota informativă din 06 aprilie 1987, întocmită olograf de către pârât și semnată cu numele conspirativ "D.", raportul informativ din 08 iunie 1988, raportul informativ din 27 august 1988, raportul informativ din 17 iulie 1988, raportul informativ întocmit la data de 08 noiembrie 1988, raportul informativ din 01 iunie 1989

Constată Înalta Curte că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați, H. care intenționa să recurgă la acțiuni de protest pentru faptul că nu a primit postul de vânzătoare pe care l-a solicitat la bufetul din comună, I., J., F. și N. care au o serie de relații cu cetățeni care au plecat ilegal din țară și intenționează să fugă de asemenea în Occident, L. și M. care participau la diferite adunări religioase interzise de către statul comunist, toate acestea reprezentând activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist și în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice, potrivit mențiunilor înscrise chiar pe notele informative.

În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viața privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974.

Nu poate fi primita susținerea recurentului în sensul că mare parte din informațiile furnizate au fost laudative, fiind suficient în accepțiunea legii să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior.

În ceea ce privește trimiterea la Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reține instanța de control judiciar că aceasta nu are niciun fundament legal.

Pârâtul a contestat realitatea unora dintre notele reținute, arătând că era o practică a organelor securității de a se atribui informații din zvonul publice, unor persoane certe, însă această afirmație nu este susținută de nicio probă, fiind contrazisă de înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv Angajamentul semnat la data de 2 februarie 1984, nota de reinstruire din data de 3 august 1987, cele 29 de note și rapoarte informative depuse la filele 49 - 72 din dosarul instanței de fond.

Înalta Curte constată însă că înscrisurile depuse la dosar, al căror conținut este sintetizat în istoricul prezentei decizii, demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată și libertatea de opinie și de conștiință, protejate normativ, cel puțin la nivel formal, și în perioada anterioară anului 1989.

Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind toate cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1096 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - GV