ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3200 din 15 mai 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., și, în consecință, a

constatat calitatea pârâtului M.M. de colaborator al securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit Notei de Constatare din 28

septembrie 2012, în baza

cererii

din 25 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin procesarea materialului arhivistic, a

fost identificat

pârâtul

M.M., domiciliat în com. Ciocănești, județ Dâmbovița, cu Dosarul de rețea nr.

R/162976 (cota C.N.S.A.S.), în trei volume, depus în fotocopii certificate la

dosar (filele 34 - 98), din care rezultă că pârâtul, fiind elev în anul IV de

studii la Liceul A.S. din Oltenița, a fost recrutat în anul 1972, pentru a

furniza informații în Problema „T.", fiindu-i atribuit numele conspirativ

„E.C".

La data de 02

decembrie 1974 a fost scos din rețeaua informativă, deoarece „s-a stabilit în

București la o rudă de a sa" și „a fost semnalat la I.M.B. Securitate,

însă nu le este util". În anul 1977, în timpul satisfacerii stagiului

militar la Compania Salonta, Pichetul Salonta - Vest, pârâtul a fost recrutat

de Biroul C.I. al U.M. X Oradea, „în scopul reactivării și folosirii lui în

continuare în munca informativă". La data de 08 februarie 1977 a semnat un

Angajament (fila 57). Ulterior, în anul 1978, după trecerea în rezervă, a fost

abandonat din rețea, în același an fiind recrutat în calitate de colaborator de

către U.S. Ilfov, Serviciul 1, în scopul „prevenirii din timp a apariției unor

aspecte negative în rândul unor tineri de pe raza orașului Oltenița", pârâtul

fiind angajat ca pedagog la Liceul Industrial din Oltenița.

În continuare,

evocând conținutul notelor de constatare, prima instanță a arătat că notele

informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, fiind încălcat dreptului la

viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniei și

de conștiință prevăzut de art. 28 și art. 30 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

2.

Calea

de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.M., solicitând casarea

acesteia și, după rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru, în

esență, următoarele argumente:

(i) A fost încălcat

principiul preeminenței dreptului, întrucât, față de inconsistența materialului

probator, este evident că hotărârea a fost pronunțată sub impresia că relația

în sine cu Securitatea, neinterzisă de legile trecutului, poate constitui

temeiul unor efecte juridice prevăzute de reglementările integral contemporane;

(ii) Hotărârea este

netemeinică, fondându-se pe înscrisuri neconcludente pentru obiectul pricinii;

(iii) Hotărârea este

netemeinică, deoarece obiectul pricinii nu este dovedit prin probe

independente;

(iv) Informațiile

pretins furnizate nu erau de natură să limiteze drepturi și libertăți

fundamentale;

(v) Hotărârea

contravine art. 53 din Constituția României și art. 17 și art. 18 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-pârât,

raportat la cadrul normativ aplicabil ca și sub toate aspectele, astfel cum

permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în

continuare arătate.

În speță, după cum

rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât M.M. fost

verificat sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al

Securității, în virtutea calității sale de deținător al titlului de luptător

pentru victoria revoluției din decembrie 1989, în baza art. 3 lit. z) coroborat

cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Prima instanță, după

analizarea amplului material depus în probațiune de către C.N.S.A.S. - note

informative, rapoarte, note de relații etc. - a conchis în sensul că este

întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în privința pârâtului

M.M.

Aceasta este și

concluzia instanței de recurs.

Reevaluând probele administrate

de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată

că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru

constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția

legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator

al Securității „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fondamentale ale omului”.

Fără a mai evoca

conținutul

ansamblului probator prezentat în cauză,

care include angajament semnat olograf de către pârât, note informative semnate

olograf de către recurentul-pârât, note de analiză și rapoarte de informare,

Înalta Curte constată că o parte semnificativă din

informările pe care

acesta le-a făcut au prezentat interes pentru organele de securitate, au fost

apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist

și, în același timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate,

identificate cu nume, prenume, etc.

Contrar susținerilor

recurentului, înscrisurile administrate au caracter pertinent și concludent,

reprezentând probe admisibile în acțiunea în constatarea calității de

colaborator al Securității conform O.U.G. nr. 24/2008.

Pârâtul - recurent

contestă pentru prima oară, în recurs, conținutul și caracterul acestor înscrisuri,

neprezentând, însă, nici o probă contrară.

În

continuare, Înalta Curte mai constată că legea nu impune ca efectele negative

să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile „să vizeze” îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale, iar informațiile oferite de către

recurent aveau, în mod evident, această calitate.

Faptul că instanța de

fond a redat, în considerente, unele elemente de fapt care nu au suport în

materialul probator reprezintă strict o eroare formală, care nu afectează

legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, câtă vreme aspectele care reies

din conținutul notelor informative examinate de prima instanță întrunesc un

„minim necesar de gravitate” pentru a intra în domeniul de aplicare a art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Conchizând,

Înalta Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori

casare a sentinței recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul

de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul M.M. împotriva sentinței nr. 2578 din 16 septembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 3 februarie 2015.