ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3200 din 15 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului M.M. de colaborator al securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit Notei de Constatare din 28 septembrie 2012, în baza cererii din 25 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin procesarea materialului arhivistic, a fost identificat pârâtul M.M., domiciliat în com.

Ciocănești, județ Dâmbovița, cu Dosarul de rețea nr. R/162976 (cota C.N.S.A.S.), în trei volume, depus în fotocopii certificate la dosar (filele 34 - 98), din care rezultă că pârâtul, fiind elev în anul IV de studii la Liceul A.S. din Oltenița, a fost recrutat în anul 1972, pentru a furniza informații în Problema „T.", fiindu-i atribuit numele conspirativ „E.C". La data de 02 decembrie 1974 a fost scos din rețeaua informativă, deoarece „s-a stabilit în București la o rudă de a sa" și „a fost semnalat la I.M.B. Securitate, însă nu le este util". În anul 1977, în timpul satisfacerii stagiului militar la Compania Salonta, Pichetul Salonta - Vest, pârâtul a fost recrutat de Biroul C.I. al U.M.

X Oradea, „în scopul reactivării și folosirii lui în continuare în munca informativă". La data de 08 februarie 1977 a semnat un Angajament (fila 57). Ulterior, în anul 1978, după trecerea în rezervă, a fost abandonat din rețea, în același an fiind recrutat în calitate de colaborator de către U.S. Ilfov, Serviciul 1, în scopul „prevenirii din timp a apariției unor aspecte negative în rândul unor tineri de pe raza orașului Oltenița", pârâtul fiind angajat ca pedagog la Liceul Industrial din Oltenița.

În continuare, evocând conținutul notelor de constatare, prima instanță a arătat că notele informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, fiind încălcat dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniei și de conștiință prevăzut de art. 28 și art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.M., solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

Recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru, în esență, următoarele argumente: (i) A fost încălcat principiul preeminenței dreptului, întrucât, față de inconsistența materialului probator, este evident că hotărârea a fost pronunțată sub impresia că relația în sine cu Securitatea, neinterzisă de legile trecutului, poate constitui temeiul unor efecte juridice prevăzute de reglementările integral contemporane; (ii) Hotărârea este netemeinică, fondându-se pe înscrisuri neconcludente pentru obiectul pricinii; (iii) Hotărârea este netemeinică, deoarece obiectul pricinii nu este dovedit prin probe independente; (iv) Informațiile pretins furnizate nu erau de natură să limiteze drepturi și libertăți fundamentale; (v) Hotărârea contravine art. 53 din Constituția României și art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-pârât, raportat la cadrul normativ aplicabil ca și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate. În speță, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât M.M. fost verificat sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al Securității, în virtutea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989, în baza art. 3 lit. z) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Prima instanță, după analizarea amplului material depus în probațiune de către C.N.S.A.S. - note informative, rapoarte, note de relații etc. - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în privința pârâtului M.M. Aceasta este și concluzia instanței de recurs. Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fondamentale ale omului”. Fără a mai evoca conținutul ansamblului probator prezentat în cauză, care include angajament semnat olograf de către pârât, note informative semnate olograf de către recurentul-pârât, note de analiză și rapoarte de informare, Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut au prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și, în același timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc. Contrar susținerilor recurentului, înscrisurile administrate au caracter pertinent și concludent, reprezentând probe admisibile în acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității conform O.U.G. nr. 24/2008. Pârâtul - recurent contestă pentru prima oară, în recurs, conținutul și caracterul acestor înscrisuri, neprezentând, însă, nici o probă contrară. În continuare, Înalta Curte mai constată că legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile „să vizeze” îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, iar informațiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.

Faptul că instanța de fond a redat, în considerente, unele elemente de fapt care nu au suport în materialul probator reprezintă strict o eroare formală, care nu afectează legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, câtă vreme aspectele care reies din conținutul notelor informative examinate de prima instanță întrunesc un „minim necesar de gravitate” pentru a intra în domeniul de aplicare a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Conchizând, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.M. împotriva sentinței nr. 2578 din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2015.