ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 24 martie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului P.A. de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Local M., județul Dolj, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

S-a arătat în acțiune că pârâtul a fost recrutat în decembrie 1975, sub numele conspirativ „A.”, pentru supravegherea informativă generală pe linie de miliție de pe raza comunei M., semnând un angajament olograf. S-a arătat că în opisul existent în dosar sunt înregistrate 176 note informative. Dintre acestea, doar 4 materiale și o notă de relații s-au păstrat. A mai arătat reclamantul că informările din notele olografe întocmite de pârât au avut ca obiect faptul că numiții P.S., C.N., respectiv N.C. fac parte din secte religioase neagreate de regimul comunist. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, arătând că a ocupat funcția de consilier local al comunei M. până la alegerile din 10 iunie 2012 și că nu a înțeles să mai candideze pentru această funcție.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că nu a denunțat vreo opoziție față de regimul totalitar. Prin sentința nr. 5057 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.A., ca neîntemeiată. În ceea ce privește excepția invocată, Curtea de apel a constatat că esențial pentru examinarea calității de colaborator al Securității este faptul că pârâtul să se fi aflat la un moment dat sub incidența art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind fără relevanță că ulterior a pierdut calitatea de demnitar ori funcționar.

Pe fondul cauzei Curtea s-a reținut că, așa cum reiese din înscrisul depus la dosar, pârâtul s-a angajat să ajute în muncă organele de miliție, în condiții de conspirativitate, iar în notele furnizate a relatat despre diverse persoane că fac parte din anumite secte religioase. S-a apreciat de către instanța de fond că din aceste note, care de altfel au conținuturi vagi, nu reiese că informațiile furnizate de reclamant se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar, simpla apartenență la un cult religios nefiind percepută de regimul din epoca respectivă ca fiind o atitudine subversivă. De asemenea au fost reținute chiar actele oficiale întocmite de lucrătorii de Securitate, din care nu reiese care a fost contribuția concretă a pârâtului la activitatea operativă.

În raport cu cele reținute, s-a constatat că activitatea reclamantului nu se înscrie în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a susținut în mod eronat că instanța de fond a respins acțiunea aplicând în mod eronat definiția legală a noțiunii de colaborator reținând că „simpla apartenență la un cult religios” nu ar fi fost „percepută de regimul din epoca respectivă ca fiind o atitudine subversivă”.

Consideră recurentul că autoritățile vremii priveau astfel de atitudini ca fiind potrivnice regimului comunist, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat că informațiile furnizate de către intimat au fost valorificate de către organele de securitate în dosarele prin care respectivele persoane erau urmărite informativ. Intimatul P.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că angajamentul pe care l-a dat a fost determinat ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa iar informațiile furnizate au vizat în general aspecte cunoscute de către toată lumea din localitate și că acestea nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, având în vedere considerentele expuse în continuare: Instanța de control judiciar constată că în speță sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de fond apreciind în mod eronat în raport de probatoriul administrat în cauză că nu ar fi îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor din oficiu sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, persoanele care au candidat au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-lit.

h). După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare din 7 septembrie 2011, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității. Contrar celor reținute de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității: 1) Persoana să le fi furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”.

2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În ceea ce privește prima condiție, instanța de control judiciar constată că aceasta a fost dovedită intimatul fiind recrutat la data de 12 decembrie 1975 pentru supravegherea informativă a unor foști membrii de partid sub numele conspirativ „A.”. Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că în perioada 1975-1989 acesta a furnizat un număr de 176 note informative conform opisului existent dintre care s-au păstrat doar patru materiale și o notă de relații.

Prin nota furnizată la data de 24 decembrie 1985 intimatul a informat organele de securitate despre faptul că o persoană face parte din secta de adventiști de ziua a 7-a, iar soția sa este evanghelistă, iar prin nota informativă furnizată la data de 15 decembrie 1982 a informat despre o altă persoană că era „ de sectă evanghelist” și despre faptul că acesta încerca să atragă și alți adepți. În același sens, intimatul a furnizat informații și despre alte persoane care își exprimaseră dorința de a participa la adunările bisericești ale cultului adventist sau evanghelic. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor legale, condiție impusă de dispozițiile legale ale art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 instanța de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut prin sentința atacată faptul că aceasta nu ar fi îndeplinită întrucât denunțarea apartenenței la grupări religioase neagreate nu poate fi calificată decât ca denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, fiind de notorietate faptul că regimul comunist încerca să descurajeze și să limiteze practicarea religiei, în special fiind vizate cultele minoritare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale Înalta Curte apreciază că și aceasta este îndeplinită, în sensul că intimatul-pârât putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate întrucât asupra persoanelor vizate urma să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității.

Ori această acțiune de investigare presupune atât încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind drepturile civile și politice, cât și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Încălcarea acestor drepturi este susținută de materialul probator administrat în cauză, pe nota de informare furnizată de intimatul-pârât fiind menționată rezoluția ofițerului de securitate prin care se dispune urmărirea în continuare a persoanelor vizate și instruirea informatorului cu privire la sarcinile ordonate, pentru a se lua măsurile legale. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-alin.

(3) C. proc. civ. și va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată și va constata calitatea de colaborator al Securității a pârâtului P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 5057 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată și constată calitatea de colaborator al securității a pârâtului P.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.