ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7146/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7146/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2746 din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul C.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul este consilier local în cadrul Consiliului Local U., județul Gorj, și s-a demarat procedura de efectuare a verificărilor sub aspectul calității de lucrător sau colaborator al Securității, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) prin raportare la art. 3 lit. g) din O.U.G.
nr. 24/2008, reclamantul a verificat dacă se poate reține că pârâtul a fost lucrător sau colaborator al Securității. S-a arătat în considerentele sentinței atacate că urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 12 aprilie 2011, în temeiul căreia a sesizat instanța cu prezenta acțiune, iar din actele depuse la dosar rezultă că a fost identificat, cu privire la pârât, Dosarul nr. R 250487, titular C.F., din care reiese că pârâtul în anul 1988 a fost contactat și recrutat de către organele de Securitate, pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei U., precum și angajamentul semnat de pârât prin care acesta s-a angajat în mod voluntar să colaboreze în secret și organizat cu organele de securitate.
Prima instanță a constatat că din nota informativă rezultă că pârâtul a furnizat informații cu privire la B.C., afirmând printre altele că acesta face comentarii necorespunzătoare la adresa regimului socialist, iar din consemnările organelor de securitate reiese că persoana în cauză a fost lucrat pentru atitudinea necorespunzătoare și s-a făcut propunerea de atenționare a acestuia. Referitor la informațiile furnizate de pârât, Curtea de Apel a apreciat că prin furnizarea acestor informații, pârâtul a încălcat dreptul la viața privată prin aspectele semnalate, precum și dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice în ceea ce-l privește pe numitul B.C.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu se pot reține susținerile pârâtului în sensul că nu a furnizat informații prin care să denunțe activități ori atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât atitudinea unei persoane care nu era de acord cu politica regimului socialist este tocmai o astfel de atitudine potrivnică regimului totalitar. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C.F., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, probele dosarului fiind greșit interpretate. În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul arată că prin notele informative pe care le-a dat securității nu a denunțat activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist, ci a semnalat abuzurile în serviciu ale unui secretar de organizație locală P.C.R.
și ale președintei C.A.P., relatând că aceștia raportau producții false în agricultură. Recurentul nu și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurent, ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Astfel, notele informative reținute în sarcina pârâtului cuprind informații despre comentarii necorespunzătoare la adresa regimului comunist făcute de B.C., care a și fost lucrat pentru atitudine necorespunzătoare și s-a făcut propunere de atenționare a elementului. O astfel de notă întrunește condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.
nr. 24/2008, în sensul că se referă la „activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. În mod corect, instanța de fond a reținut că, în epoca respectivă, comentariile negative făcute la adresa regimului comunist, atrăgeau opresiunea și persecuțiile organelor de ordine, fiind îngrădit dreptul la liberă exprimare prevăzută la art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Pentru considerentele menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 2746 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 noiembrie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.