ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7146/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2746 din 25 aprilie 2012,

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator

al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul C.F.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul este consilier local

în cadrul Consiliului Local U., județul Gorj, și s-a demarat procedura de

efectuare a verificărilor sub aspectul calității de lucrător sau colaborator al

Securității, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5)

prin raportare la art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul a

verificat dacă se poate reține că pârâtul a fost lucrător sau colaborator al

Securității.

S-a arătat în

considerentele sentinței atacate că urmare a acestor verificări, reclamantul a

întocmit nota de constatare din 12 aprilie 2011, în temeiul căreia a sesizat

instanța cu prezenta acțiune, iar din actele depuse la dosar rezultă că a fost

identificat, cu privire la pârât, Dosarul nr. R 250487, titular C.F., din care

reiese că pârâtul în anul 1988 a fost contactat și recrutat de către organele

de Securitate, pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei U.,

precum și angajamentul semnat de pârât prin care acesta s-a angajat în mod

voluntar să colaboreze în secret și organizat cu organele de securitate.

Prima instanță a

constatat că din nota informativă rezultă că pârâtul a furnizat informații cu

privire la B.C., afirmând printre altele că acesta face comentarii

necorespunzătoare la adresa regimului socialist, iar din consemnările organelor

de securitate reiese că persoana în cauză a fost lucrat pentru atitudinea

necorespunzătoare și s-a făcut propunerea de atenționare a acestuia.

Referitor la informațiile

furnizate de pârât, Curtea de Apel a apreciat că prin furnizarea acestor

informații, pârâtul a încălcat dreptul la viața privată prin aspectele

semnalate, precum și dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice în ceea ce-l privește pe numitul B.C.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că nu se pot reține susținerile pârâtului în sensul că nu a

furnizat informații prin care să denunțe activități ori atitudini potrivnice

regimului comunist, întrucât atitudinea unei persoane care nu era de acord cu

politica regimului socialist este tocmai o astfel de atitudine potrivnică

regimului totalitar.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul C.F., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică, probele dosarului fiind greșit interpretate.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs recurentul arată că prin notele informative pe care

le-a dat securității nu a denunțat activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului comunist, ci a semnalat abuzurile în serviciu ale unui secretar de

organizație locală P.C.R. și ale președintei C.A.P., relatând că aceștia

raportau producții false în agricultură.

Recurentul nu și-a

încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurent, ce se

încadrează în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Astfel, notele

informative reținute în sarcina pârâtului cuprind informații despre comentarii

necorespunzătoare la adresa regimului comunist făcute de B.C., care a și fost

lucrat pentru atitudine necorespunzătoare și s-a făcut propunere de atenționare

a elementului.

O astfel de notă

întrunește condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că se

referă la „activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

În mod corect, instanța

de fond a reținut că, în epoca respectivă, comentariile negative făcute la

adresa regimului comunist, atrăgeau opresiunea și persecuțiile organelor de

ordine, fiind îngrădit dreptul la liberă exprimare prevăzută la art. 28 din

Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice.

Pentru considerentele

menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 2746 din 25 aprilie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 noiembrie 2013.