ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4079/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

noiembrie 2009, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

solicitat constatarea existenței calității de colaborator al Securității pentru

pârâtul C.B.M., membru în Consiliul Județean Tulcea.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâtul a fost recrutat în anul 1971, iar în

perioada 1971-1974 a furnizat informații referitoare la activități sau

atitudini potrivnice sistemului totalitar comunist, de natură a îngrădi dreptul

persoanelor la libertatea de exprimare.

Prin sentința civilă

nr. 3156 din 5 iulie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat că pârâtul a avut

calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de pârât în

cazurile C.C. și T. prin care s-au denunțat atitudini care afectau interesele

orânduirii socialiste, vizând îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, respectiv dreptul de exprimare și libertatea opiniilor

și dreptul la viață privată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul C.B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

arătat că notele informative reținute de instanță ca făcând dovada colaborării

cu Securitatea nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 2

lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, respectiv furnizarea de informații prin care să se

fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

care să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Examinând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Astfel, instanța și-a

format concluzia privind calitatea de colaborator a pârâtului pe baza

informațiilor furnizate la 5 decembrie 1972 despre profesorul T. și respectiv a

celor datate 18 septembrie 1971 despre elevul C.C..

Însă, conținutul

primei note informative nu îndeplinește cerința de a denunța activități sau

atitudini potrivnice regimului comunist, pârâtul arătând că profesorul de

socialism și psihologie explică bine subiectele tratate dar dovedește lipsă de

exigență.

De asemenea, nu este

îndeplinită în acest caz nici condiția ca informația furnizată să fi fost de

natură a viza îngrădirea dreptului la viață privată ori a dreptului la liberă

exprimare.

Pe de altă parte,

nici cea de-a doua notă informativă, dată când pârâtul era minor și referitoare

la un elev al Liceului „U.” nu se încadrează în noțiunea de colaborator al

Securității, afirmația că acel C.C. asculta emisiunea de muzică ușoară Metronom

difuzată de postul Europa-Liberă neputând fi considerată ca o acțiune îndreptată

împotriva orânduirii socialiste.

Nici afirmația din

aceeași notă informativă privind transmiterea de către acel elev a unor „idei

puțin capitaliste” nu poate face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de

art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității. Astfel, însuși lucrătorul de securitate care

consemnează primirea informației menționează caracterul vag al acesteia și

necesitatea de a clarifica afirmația, nerezultând din actele dosarului că ar fi

fost completate informațiile și că ar fi fost avute în vedere, pentru a se

susține că documentul datat 18 septembrie 1971 a fost de natură a viza

îngrădirea dreptului de exprimare și a libertății opiniilor persoanei.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile aduse sentinței de către reclamant fiind întemeiate,

Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul C.B.M. împotriva sentinței nr. 3156 din 5 iulie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

septembrie

2011.