ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4078/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20

noiembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al

securității în privința pârâtului L.M.N., conform dispozițiilor art. 2 lit. b) O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de către Securitatea Dâmbovița la

data de 21 octombrie 1971, în perioada în care era elev la liceul din Moreni, sub

numele conspirativ X., pentru încadrarea informativă a colegilor săi. Față de materialele

transmise de pârât, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite cerințele legale

pentru constatarea calității de colaborator al securității, întrucât informațiile

furnizate se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 3622 din 28 septembrie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat existența

calității de colaborator al securității în privința pârâtului L.M.N..

Instanța de fond a apreciat

că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008

pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al securității, dat fiind

că, informațiile furnizate de acesta sub numele conspirativ X., s-au referit la

activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv la ascultarea

emisiunilor difuzate la posturi de radio străine, exprimarea unor comentarii pozitive

la adresa modului de viață capitalist, la formularea unor critici cu privire la

măsuri luate de conducerea statului pentru interzicerea traducerilor din alte limbi

și la restricția programelor de la radio și de la televizor.

Prin informațiile furnizate

de pârât în baza angajamentului olograf semnat la data de 21 octombrie 1971, instanța

de fond a apreciat că au fost îngrădite drepturile și libertățile fundamentale ale

omului și anume, dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 Declarația Universală

a Drepturilor Omului și dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 Constituția

României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația susmenționată.

Susținerile din întâmpinare

referitoare la faptul că pârâtul a fost urmărit de organele securității au fost

considerate de către prima instanță ca nefiind relevante în soluționarea cauzei,

întrucât această situație nu se regăsește printre ipotezele prevăzute în mod expres

și limitativ de art. 2 lit. b) teza II și III O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul L.M.N., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii.

Recurentul a susținut

că aprecierea instanței de fond nu se întemeiază pe înscrisurile depuse de intimatul-reclamant

și care, constituind acte din propriul dosar de urmărit, nu sunt de natură să determine

constatarea calității de colaborator al securității.

Recurentul a învederat

că, anterior semnării angajamentului din 21 octombrie 1971, a avut calitatea de

urmărit , fiind obligat să dea declarații, însă informațiile furnizate nu au produs

consecințe cu privire la viața privată a altor persoane, prin îngrădirea unor drepturi

și libertăți fundamentale ale omului. Din acest motiv, s-a arătat că, nu a fost

administrată nici o probă din care să rezulte că în baza informațiilor furnizate

ar fi fost luată o măsură efectivă de îngrădire a acestor drepturi.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, are calitatea

de colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub

ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În același text de lege

se prevede că, în sensul acestei definiții, nu este considerată colaborator al securității

persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele – verbale

de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare

de libertate, de reținere ori de arest , pentru motive politice privind cauza pentru

care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, iar actele și documentele

care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Din nota de constatare

din 6 februarie 2009 întocmită de Direcția Investigații din cadrul Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității prin procesarea materialului arhivistic până

la data de 5 februarie 2009 nu rezultă că situația concretă a recurentului L.M.N.

corespunde ipotezei juridice avută în vedere de reglementarea susmenționată pentru

a se constata calitatea acestuia de colaborator al securității.

Astfel, se reține că,

deși recurentul a fost recrutat de I.J. Dâmbovița la data de 21 octombrie 1971,

în perioada în care era elev la liceul din orașul Moreni, pentru încadrarea informativă

a colegilor săi, se constată că recrutarea a fost motivată de deschiderea unui dosar

pe numele acestuia, ca urmare a avertizării lui la data de 26 decembrie 1970 de

către organele de securitate pentru că asculta emisiunile postului de radio Europa-Liberă

și pentru că i s-a găsit un caiet cu unele creații așa zis texte filozofice, în

care reda în mod denaturat modul de viață din societatea socialistă.

De altfel, în referatul

întocmit la 9 iunie 1971 s-a consemnat că din supravegherea ulterioară a rezultat

că recurentul nu a mai avut activitate ostilă, fiind dispus să semnalizeze poziția

dușmănoasă a unor colegi de-ai săi și din acest motiv, i s-a propus colaborarea

secretă, care a fost acceptată prin semnarea angajamentului olograf din data de

21 octombrie 1971.

Din analiza acestei situații

de fapt, în raport cu motivele care au determinat recrutarea recurentului și conținutul

informațiilor furnizate de acesta în perioada 1971-1974 nu se poate constata existența

calității de colaborator al securității, în sensul definit de prevederile legale

menționate anterior.

Această concluzie se impune

cu atât mai mult cu cât, în raportul întocmit la data de 27 februarie 1974 s-a consemnat

că recurentul nu mai este util muncii informative și s-a propus clasarea dosarului,

iar în perioada 1980-1986 a fost din nou supus urmăririi informative cu motivarea

că, în discuțiile pe care le poartă, face afirmații negative referitoare la politica

partidului și statului și că, audiază cu regularitate postul de radio Europa-Liberă,

ale cărui știri le colportează.

În consecință, nefiind

întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008,

care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte

va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004 va modifica sentința atacată, în sensul că, va

respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul L.M.N. împotriva sentinței nr. 3622 din 28 septembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că, respinge

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2011.