ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5578/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5578/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Procedura în fața
primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2011,
reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.C. de
colaborator al Securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr.
24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
În motivarea
acțiunii, s-a arătat că, din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2462 din 21
octombrie 2010 rezultă că, pârâtul a fost recrutat de către organele de
securitate în anul 1973 pentru încadrarea informativă a 17 salariați din cadrul
Procuraturii locale Târgu Jiu, care figurau în evidențele de securitate, deși a
fost abandonat în anul 1978, pârâtul a fost propus spre reactivare în anul
1988, când a semnat un angajament de colaborare și a primit numele conspirativ
"O." pentru a informa despre starea de spirit necorespunzătoare din
rândul justițiabililor.
Soluția instanței
de fond
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
Sentința civilă nr. 182 din 13 ianuarie 2012, prin care a admis acțiunea
formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului C.C. de colaborator
al securității.
Hotărând astfel,
instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiții
prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 pentru
constatarea calității pârâtului de colaborator al securității.
Îndeplinirea primei
condiții prevăzute de lege, cu privire la furnizarea de informații prin care se
denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist
și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, a fost
constatată de judecătorul fondului pe baza probelor administrate și din care
rezultă că pârâtul a furnizat informații potrivit scopului pentru care a fost
recrutat, semnalând organelor de securitate comentariile și atitudinile
anticomuniste ale unor persoane din sistemul judiciar.
Îndeplinirea celei
de-a doua condiții legale, cu privire la consecințele informațiilor furnizate a
fost constatată de asemenea, cu motivarea că pârâtul a avut reprezentarea clară
a efectelor produse de delațiunile sale, prin măsurile de urmărire și de
verificare de către organele de securitate a persoanelor vizate, ceea ce a
reprezentat o încălcare a dreptului lor la viață privată.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs pârâtul C.C., solicitând casarea hotărârii atacate
și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Ca prim motiv de
recurs, pârâtul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, susținând că,
instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor sale de probe formulate prin
întâmpinările depuse la dosar și a argumentat soluția dată exclusiv pe
înscrisurile depuse de către reclamantul C.N.S.A.S.
Prin cel de-al doilea
motiv de recurs, s-a arătat că, instanța de fond a apreciat greșit ca fiind
suficient probatoriul administrat în cauză, deși se impunea efectuarea unei
expertize de specialitate pentru compararea înscrisurilor depuse de
intimatul-reclamant cu actele întocmite de recurentul-pârât în perioada 1973 -
1989, precum și depunerea dosarului său personal, din care rezultă că era minor
la data la care se pretinde că a dat informații despre o anumită persoană,
precum și faptul că nu s-au luat măsuri împotriva acestei persoane sau a
celorlalte menționate în nota de constatare întocmită de intimatul-reclamant.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările din dosar, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru
următoarele considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Instanța de fond a
soluționat cauza cu respectarea dreptului la apărare al recurentului-pârât, în
limitele în care a fost sesizată de acesta cu o cerere de probatorii prin
întâmpinarea depusă la data de 1 septembrie 2011, constatând judicios că
dovezile solicitate nu erau utile și concludente pentru judecarea fondului
pricinii.
Expertiza de
specialitate a fost solicitată cu privire la rapoartele sau notele întocmite de
către ofițerii de securitate și față de obiectul expertizei, astfel precizat,
s-a considerat întemeiat că proba nu este relevantă în cauză, întrucât nu s-a
contestat autenticitatea acestor înscrisuri întocmite de alte persoane și nici
a celor scrise personal de către recurentul-pârât pentru furnizarea de
informații organelor de securitate.
De asemenea, nu s-a
dovedit relevanța în cauză a probei cu alte înscrisuri, reprezentând dosarul de
urmărire informativă și dosarul de personal întocmite pe numele unor persoane
menționate în cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2462 din 21 octombrie
2010, în condițiile în care nu s-au contestat existența și autenticitatea
actelor scrise sau semnate de către recurentul-pârât cu privire la persoanele
respective.
Sub acest aspect, se
constată că nu se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță, cum neîntemeiat a solicitat recurentul-pârât.
Neîntemeiate sunt și
celelalte critici formulate în recurs, întrucât instanța de fond a analizat
apărările invocate prin întâmpinare de către recurentul-pârât, argumentând în
fapt și în drept, conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ., motivele pentru care au fost respinse toate aceste susțineri.
În consecință, nu se
poate reține că hotărârea primei instanțe s-a întemeiat exclusiv pe susținerile
din acțiune și pe probele administrate de intimatul-reclamant, cu atât mai mult
cu cât, recurentul-pârât a avut posibilitatea efectivă să-și exercite dreptul
la apărare.
Hotărârea atacată a
fost pronunțată de instanța de fond pe baza analizei judicioase a tuturor
dovezilor din dosar, care atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute de
dispozițiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr.
293/2008 pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al
securității.
Potrivit acestor
dispoziții legale, colaborator al securității este persoana care a furnizat
informații, sub orice formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale
consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau
atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Interpretând corect
aceste prevederi legale, instanța de fond a constatat cu just temei calitatea
recurentului - pârât de colaborator al securității, întrucât informațiile
furnizate de acesta în cadrul colaborării respective denunțau activități
potrivnice regimului totalitar comunist, conținând relatări concrete despre
persoanele vizate de măsurile informativ-operative pe linie de securitate și
fiind de natură să afecteze drepturile și libertățile lor recunoscute de lege.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul
recurs ca nefondat.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.C. împotriva Sentinței nr. 182 din 13 ianuarie 2012 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - AM