ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5578/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.C. de colaborator al Securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2462 din 21 octombrie 2010 rezultă că, pârâtul a fost recrutat de către organele de securitate în anul 1973 pentru încadrarea informativă a 17 salariați din cadrul Procuraturii locale Târgu Jiu, care figurau în evidențele de securitate, deși a fost abandonat în anul 1978, pârâtul a fost propus spre reactivare în anul 1988, când a semnat un angajament de colaborare și a primit numele conspirativ "O." pentru a informa despre starea de spirit necorespunzătoare din rândul justițiabililor.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 182 din 13 ianuarie 2012, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea pârâtului C.C. de colaborator al securității. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al securității.

Îndeplinirea primei condiții prevăzute de lege, cu privire la furnizarea de informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, a fost constatată de judecătorul fondului pe baza probelor administrate și din care rezultă că pârâtul a furnizat informații potrivit scopului pentru care a fost recrutat, semnalând organelor de securitate comentariile și atitudinile anticomuniste ale unor persoane din sistemul judiciar. Îndeplinirea celei de-a doua condiții legale, cu privire la consecințele informațiilor furnizate a fost constatată de asemenea, cu motivarea că pârâtul a avut reprezentarea clară a efectelor produse de delațiunile sale, prin măsurile de urmărire și de verificare de către organele de securitate a persoanelor vizate, ceea ce a reprezentat o încălcare a dreptului lor la viață privată.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul C.C., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Ca prim motiv de recurs, pârâtul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, susținând că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor sale de probe formulate prin întâmpinările depuse la dosar și a argumentat soluția dată exclusiv pe înscrisurile depuse de către reclamantul C.N.S.A.S.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că, instanța de fond a apreciat greșit ca fiind suficient probatoriul administrat în cauză, deși se impunea efectuarea unei expertize de specialitate pentru compararea înscrisurilor depuse de intimatul-reclamant cu actele întocmite de recurentul-pârât în perioada 1973 - 1989, precum și depunerea dosarului său personal, din care rezultă că era minor la data la care se pretinde că a dat informații despre o anumită persoană, precum și faptul că nu s-au luat măsuri împotriva acestei persoane sau a celorlalte menționate în nota de constatare întocmită de intimatul-reclamant. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările din dosar, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea dreptului la apărare al recurentului-pârât, în limitele în care a fost sesizată de acesta cu o cerere de probatorii prin întâmpinarea depusă la data de 1 septembrie 2011, constatând judicios că dovezile solicitate nu erau utile și concludente pentru judecarea fondului pricinii. Expertiza de specialitate a fost solicitată cu privire la rapoartele sau notele întocmite de către ofițerii de securitate și față de obiectul expertizei, astfel precizat, s-a considerat întemeiat că proba nu este relevantă în cauză, întrucât nu s-a contestat autenticitatea acestor înscrisuri întocmite de alte persoane și nici a celor scrise personal de către recurentul-pârât pentru furnizarea de informații organelor de securitate.

De asemenea, nu s-a dovedit relevanța în cauză a probei cu alte înscrisuri, reprezentând dosarul de urmărire informativă și dosarul de personal întocmite pe numele unor persoane menționate în cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2462 din 21 octombrie 2010, în condițiile în care nu s-au contestat existența și autenticitatea actelor scrise sau semnate de către recurentul-pârât cu privire la persoanele respective. Sub acest aspect, se constată că nu se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cum neîntemeiat a solicitat recurentul-pârât. Neîntemeiate sunt și celelalte critici formulate în recurs, întrucât instanța de fond a analizat apărările invocate prin întâmpinare de către recurentul-pârât, argumentând în fapt și în drept, conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., motivele pentru care au fost respinse toate aceste susțineri. În consecință, nu se poate reține că hotărârea primei instanțe s-a întemeiat exclusiv pe susținerile din acțiune și pe probele administrate de intimatul-reclamant, cu atât mai mult cu cât, recurentul-pârât a avut posibilitatea efectivă să-și exercite dreptul la apărare. Hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța de fond pe baza analizei judicioase a tuturor dovezilor din dosar, care atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al securității.

Potrivit acestor dispoziții legale, colaborator al securității este persoana care a furnizat informații, sub orice formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Interpretând corect aceste prevederi legale, instanța de fond a constatat cu just temei calitatea recurentului - pârât de colaborator al securității, întrucât informațiile furnizate de acesta în cadrul colaborării respective denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, conținând relatări concrete despre persoanele vizate de măsurile informativ-operative pe linie de securitate și fiind de natură să afecteze drepturile și libertățile lor recunoscute de lege.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Sentinței nr. 182 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - AM