ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5243/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul S.Z.

În motivarea în fapt

a acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deține calitatea de consilier local

în cadrul Consiliului local Tritenii de Jos, județul Cluj, și conform

prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008,

C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător

sau de colaborator al Securității, persoanele care candidează, au fost alese

sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) și h)

1

.

Reclamantul a

susținut că din cuprinsul Notei de Constatare din 21 octombrie 2009, rezultă că

pârâtul a fost recrutat la data de 26 martie 1986, pentru încadrarea

informativă în cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, semnând un angajament,

cu numele real și preluând numele conspirativ de colaborare N.

S-a susținut că prin

notele întocmite, pe lângă cele care se referă la probleme tehnice din cadrul

Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, pârâtul a furnizat și informații de

interes operativ, care priveau aspecte importante pentru Securitate la acea

vreme, precum intenția de evaziune ori ascultarea posturilor de radio străine.

De asemenea, prin

intermediul unora dintre notele furnizate, pârâtul a contribuit la verificarea

altor colaboratori ai Securității, consolidând astfel rețeaua informativă.

S-a susținut în

acțiune că pârâtul a conștientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a

referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și prin

urmare, a vizat această consecință.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe conținutul art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit.

a), art. 11 alin. (1), art. 33 alin. (1) teza a II- a ale O.U.G. nr. 24/2008

coroborate cu art. 30 și 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din

Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin H.G. nr. 2/2008.

Prin Sentința nr. 862

din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu pârâtul S.Z.. S-a constatat calitatea de colaborator al Securității

în privința pârâtului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că din probele administrate în

cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât și notele

informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care definesc noțiunea de colaborator al

Securității, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de

Securitate, pârâtul furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, în mod detaliat.

Astfel, în dosarul

din nota informativă furnizată de pârât la data de 16 mai 1986, cu privire la

numitul R.I., suspect de evaziune, rezultă că acesta „este un element neserios

în sensul că nu se poate avea încredere în această persoană; În cadrul

aceluiași dosar, în nota raport întocmită de ofițerul de securitate, urmare a

informațiilor furnizate de pârât cu privire la numiții R.V. (colaborator al

Securității) și R.A. (lucrat drept comentator al emisiunilor postului de radio

E.L.), s-au consemnat următoarele: „Sursa a informat următoarele aspecte

referitor la numitul R.V.

Acesta este un băiat

bun, însă frecventează un anturaj în care se face exces de băuturi alcoolice.

În urmă cu aproximativ o lună și jumătate, sursa împreună cu acesta, au dormit

în orașul Câmpia Turzii la numitul R.A., electromecanic la secția T.O.T. 3,

care fiind sub influența băuturilor alcoolice a pus aparatul de radio pe postul

de radio E.L. în limba maghiară, după care s-au apucat de înjurat, comentarii

nu s-au făcut deoarece ceilalți nu cunoșteau limba maghiară.”

De asemenea, în

dosarul, privind pe numitul K.F., recrutat pentru supravegherea informativă

generală în cadrul Î.I.S. C. Turda, în nota raport întocmită de ofițerul de

securitate pe baza materialului informativ furnizat de pârât, s-a reținut că

persoana urmărită are rude în R.P.U. pe care le vizitează cu regularitate.

Instanța a reținut că

este de notorietate faptul că în perioada respectivă, ascultarea posturilor de

radio străine și comunicarea ideilor capitaliste transmise de acestea altor

persoane, se încadrau în activitățile interzise de către regimul totalitar

comunist, iar în perioada menționată erau monitorizate persoanele care aveau

relații cu cetățeni străini sau care aveau rude în străinătate. S-a mai reținut

și faptul că prin unele dintre notele furnizate, pârâtul a procedat la

verificarea altor colaboratori ai Securității, în vederea consolidării rețelei

informative.

A concluzionat

judecătorul fondului că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea

dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul I.D.C.P. și a

dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniei, prevăzut de art. 28

din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul I.D.C.P.,

neavând relevanță, in accepțiunea art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, durata sau

modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai

multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat informații, fiind

relevant aspectul că informațiile furnizate au vizat încălcarea drepturilor sau

libertăților fundamentale ale persoanei urmărite.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul S.Z., invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a criticat

soluția primei instanțe susținând în esență că nu au fost analizate apărările esențiale

ale pârâtului, care explicau motivele, împrejurările și limitele în care acesta

a acceptat relația cu ofițerul de securitate și a semnat angajamentul.

Totodată,

recurentul-pârât a criticat hotărârea ca fiind nelegală, întrucât în cauză nu

se întrunesc condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

informațiile furnizate nefiind de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Examinând sentința

atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor intimatului,

cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.

Contrar celor

susținute de recurent, Înalta Curte reține din considerentele sentinței atacate

că au fost cu justețe analizate și prezentate probele ce demonstrează îndeplinirea

cerințelor legale pentru reținerea calității de colaborator al securității.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentului potrivit cărora hotărârea atacată ar fi rezultatul unui

proces inechitabil, din examinarea acesteia, cât și a întregului probatoriu administrat

în cauză, rezultând respectarea procedurilor legale de către judecătorul fondului

cu păstrarea echidistanței față de părți și respectarea tuturor garanțiilor

procedurale menite să asigure o judecată echitabilă a cauzei.

În ceea ce privește

susținerile recurentului potrivit cărora instanța de fond nu ar fi analizat apărări

esențiale ale pârâtului care explicau motivele, împrejurările și limitele în

care acesta ar fi fost silit să accepte relația cu ofițerul de securitate și semnarea

angajamentului, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate

întrucât aspectele invocate nu au fost dovedite în cauză.

Contrar celor susținute

de recurent Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală,

în cauză fiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit acestor

dispoziții este definit ca fiind colaborator al Securității – persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din probatoriul administrat

în cauză a rezultat că recurentul - pârât a fost recrutat ca informator în anul

1986 pentru încadrarea informativă în cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia

Turzii, acesta semnând angajament și primind numele conspirativ de colaborare N.

furnizând mai multe note informative, al căror conținut vizau probleme tehnice din

cadrul combinatului dar și informații de interes operativ pentru securitate

privind intenția de evaziune sau ascultare a postului de radio E.L.

Criticile recurentului

referitoare la faptul că nu prin toate informațiile furnizate de acesta se

denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu

pot fi reținute, întrucât din perspectiva prevederilor a O.U.G. nr. 24/2008,

numărul notelor informative furnizate nu este relevant.

În ceea ce privește

susținerile recurentului referitoare la faptul că prin informațiile furnizate

acesta nu a încălcat drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, Înalta

Curte constată că și acestea sunt nefondate, întrucât condiția impusă de textul

legal este aceea a vizării încălcării drepturilor, aceasta presupunând ca

informația să fie aptă să ducă cel puțin la imixtiuni ale Securității în viața

privată a persoanei vizate, ori în speță ac est aspect a fost reținut în mod corect

prin sentința criticată, încălcând dreptul la viață privată prevăzut de art. 17

din Pactul I.D.C.P. cât și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniei

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul I.D.C.P., ale persoanelor la care se referă.

Nici susținerile recurentului

potrivit cărora prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-ar produce o

restrângere nerezonabilă și disproporționată a dreptului pârâtului la demnitate

și la imagine personală corectă, nu pot fi reținute. Astfel cum în mod constant

a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în examinarea excepțiilor

de neconstituționalitate a numeroase prevederi din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008,

prin acest act normativ se urmărește deconspirarea prin consemnare publică a

persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă,

fără a se promova răspundere juridică sau politică a acestora și fără să creeze

premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla

participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de

vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe de altă parte

aceste susțineri ale recurentului potrivit cărora prin hotărârea atacată se

tinde la restrângerea în mod abuziv a drepturilor și libertăților sale

fundamentale, nu pot fi primite întrucât publicarea hotărârii judecătorești

prin care a fost admisă acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității,

este o măsură care se realizează în temeiul legii, respectiv a dispozițiilor

art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu pot fi primite

nici susținerile recurentului-pârât formulate prin notele scrise depuse la

dosarul cauzei după motivarea recursului privind aplicabilitatea Deciziei Curții

Constituționale a României nr. 672 din 26 februarie 2012 prin care au fost

declarate neconstituționale sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări

verbale consemnate de lucrători ai Securității” din cuprinsul art. 1 lit. b) teza

a I- a din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât, pe de o parte această decizie a fost publicată

în M. Of. nr. 559 din 8 august 2012 după pronunțarea instanței de fond iar pe

de altă parte, instanța de control judiciar constată că soluția pronunțată de către

instanța de fond s-a bazat pe întregul material probator administrat în cauză

și nu doar pe relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității astfel că

nu se poate susține că s-a adus atingere dreptului pârâtului la un proces

echitabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție sau dreptului său la

apărare prevăzut de art. 24.

În consecință, Înalta

Curte va constata că nu sunt fondate criticile recurentului-pârât în considerarea

argumentelor înfățișate și în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.Z. împotriva Sentinței nr. 862 din 8 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 mai 2013.