ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5243/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.Z. În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deține calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local Tritenii de Jos, județul Cluj, și conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S.

verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) și h) 1 . Reclamantul a susținut că din cuprinsul Notei de Constatare din 21 octombrie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 26 martie 1986, pentru încadrarea informativă în cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, semnând un angajament, cu numele real și preluând numele conspirativ de colaborare N. S-a susținut că prin notele întocmite, pe lângă cele care se referă la probleme tehnice din cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, pârâtul a furnizat și informații de interes operativ, care priveau aspecte importante pentru Securitate la acea vreme, precum intenția de evaziune ori ascultarea posturilor de radio străine.

De asemenea, prin intermediul unora dintre notele furnizate, pârâtul a contribuit la verificarea altor colaboratori ai Securității, consolidând astfel rețeaua informativă. S-a susținut în acțiune că pârâtul a conștientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și prin urmare, a vizat această consecință. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe conținutul art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1), art. 33 alin. (1) teza a II- a ale O.U.G. nr. 24/2008 coroborate cu art. 30 și 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin H.G.

nr. 2/2008. Prin Sentința nr. 862 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu pârâtul S.Z.. S-a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât și notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care definesc noțiunea de colaborator al Securității, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat.

Astfel, în dosarul din nota informativă furnizată de pârât la data de 16 mai 1986, cu privire la numitul R.I., suspect de evaziune, rezultă că acesta „este un element neserios în sensul că nu se poate avea încredere în această persoană; În cadrul aceluiași dosar, în nota raport întocmită de ofițerul de securitate, urmare a informațiilor furnizate de pârât cu privire la numiții R.V. (colaborator al Securității) și R.A. (lucrat drept comentator al emisiunilor postului de radio E.L.), s-au consemnat următoarele: „Sursa a informat următoarele aspecte referitor la numitul R.V. Acesta este un băiat bun, însă frecventează un anturaj în care se face exces de băuturi alcoolice. În urmă cu aproximativ o lună și jumătate, sursa împreună cu acesta, au dormit în orașul Câmpia Turzii la numitul R.A., electromecanic la secția T.O.T.

3, care fiind sub influența băuturilor alcoolice a pus aparatul de radio pe postul de radio E.L. în limba maghiară, după care s-au apucat de înjurat, comentarii nu s-au făcut deoarece ceilalți nu cunoșteau limba maghiară.” De asemenea, în dosarul, privind pe numitul K.F., recrutat pentru supravegherea informativă generală în cadrul Î.I.S. C. Turda, în nota raport întocmită de ofițerul de securitate pe baza materialului informativ furnizat de pârât, s-a reținut că persoana urmărită are rude în R.P.U. pe care le vizitează cu regularitate. Instanța a reținut că este de notorietate faptul că în perioada respectivă, ascultarea posturilor de radio străine și comunicarea ideilor capitaliste transmise de acestea altor persoane, se încadrau în activitățile interzise de către regimul totalitar comunist, iar în perioada menționată erau monitorizate persoanele care aveau relații cu cetățeni străini sau care aveau rude în străinătate.

S-a mai reținut și faptul că prin unele dintre notele furnizate, pârâtul a procedat la verificarea altor colaboratori ai Securității, în vederea consolidării rețelei informative. A concluzionat judecătorul fondului că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul I.D.C.P. și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniei, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul I.D.C.P., neavând relevanță, in accepțiunea art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat informații, fiind relevant aspectul că informațiile furnizate au vizat încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale ale persoanei urmărite.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul S.Z., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a criticat soluția primei instanțe susținând în esență că nu au fost analizate apărările esențiale ale pârâtului, care explicau motivele, împrejurările și limitele în care acesta a acceptat relația cu ofițerul de securitate și a semnat angajamentul. Totodată, recurentul-pârât a criticat hotărârea ca fiind nelegală, întrucât în cauză nu se întrunesc condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 informațiile furnizate nefiind de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor intimatului, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare. Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte reține din considerentele sentinței atacate că au fost cu justețe analizate și prezentate probele ce demonstrează îndeplinirea cerințelor legale pentru reținerea calității de colaborator al securității. Nu pot fi reținute susținerile recurentului potrivit cărora hotărârea atacată ar fi rezultatul unui proces inechitabil, din examinarea acesteia, cât și a întregului probatoriu administrat în cauză, rezultând respectarea procedurilor legale de către judecătorul fondului cu păstrarea echidistanței față de părți și respectarea tuturor garanțiilor procedurale menite să asigure o judecată echitabilă a cauzei.

În ceea ce privește susținerile recurentului potrivit cărora instanța de fond nu ar fi analizat apărări esențiale ale pârâtului care explicau motivele, împrejurările și limitele în care acesta ar fi fost silit să accepte relația cu ofițerul de securitate și semnarea angajamentului, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât aspectele invocate nu au fost dovedite în cauză. Contrar celor susținute de recurent Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală, în cauză fiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit acestor dispoziții este definit ca fiind colaborator al Securității – persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că recurentul - pârât a fost recrutat ca informator în anul 1986 pentru încadrarea informativă în cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, acesta semnând angajament și primind numele conspirativ de colaborare N. furnizând mai multe note informative, al căror conținut vizau probleme tehnice din cadrul combinatului dar și informații de interes operativ pentru securitate privind intenția de evaziune sau ascultare a postului de radio E.L.

Criticile recurentului referitoare la faptul că nu prin toate informațiile furnizate de acesta se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu pot fi reținute, întrucât din perspectiva prevederilor a O.U.G. nr. 24/2008, numărul notelor informative furnizate nu este relevant. În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că prin informațiile furnizate acesta nu a încălcat drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, întrucât condiția impusă de textul legal este aceea a vizării încălcării drepturilor, aceasta presupunând ca informația să fie aptă să ducă cel puțin la imixtiuni ale Securității în viața privată a persoanei vizate, ori în speță ac est aspect a fost reținut în mod corect prin sentința criticată, încălcând dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul I.D.C.P.

cât și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniei prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul I.D.C.P., ale persoanelor la care se referă. Nici susținerile recurentului potrivit cărora prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-ar produce o restrângere nerezonabilă și disproporționată a dreptului pârâtului la demnitate și la imagine personală corectă, nu pot fi reținute. Astfel cum în mod constant a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în examinarea excepțiilor de neconstituționalitate a numeroase prevederi din cuprinsul O.U.G.

nr. 24/2008, prin acest act normativ se urmărește deconspirarea prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără a se promova răspundere juridică sau politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe de altă parte aceste susțineri ale recurentului potrivit cărora prin hotărârea atacată se tinde la restrângerea în mod abuziv a drepturilor și libertăților sale fundamentale, nu pot fi primite întrucât publicarea hotărârii judecătorești prin care a fost admisă acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității, este o măsură care se realizează în temeiul legii, respectiv a dispozițiilor art. 12 din O.U.G.

nr. 24/2008. Nu pot fi primite nici susținerile recurentului-pârât formulate prin notele scrise depuse la dosarul cauzei după motivarea recursului privind aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 672 din 26 februarie 2012 prin care au fost declarate neconstituționale sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrători ai Securității” din cuprinsul art. 1 lit. b) teza a I- a din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât, pe de o parte această decizie a fost publicată în M. Of.

nr. 559 din 8 august 2012 după pronunțarea instanței de fond iar pe de altă parte, instanța de control judiciar constată că soluția pronunțată de către instanța de fond s-a bazat pe întregul material probator administrat în cauză și nu doar pe relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității astfel că nu se poate susține că s-a adus atingere dreptului pârâtului la un proces echitabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție sau dreptului său la apărare prevăzut de art. 24. În consecință, Înalta Curte va constata că nu sunt fondate criticile recurentului-pârât în considerarea argumentelor înfățișate și în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Z. împotriva Sentinței nr. 862 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 mai 2013.