ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4977/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4977/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul R.V., constatarea calității pârâtului de lucrător al Securități.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P

5643/07 din 6 iunie 2008, pe care petentul S.G. i-a adresat-o, s-a solicitat

verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului

nr. R/269714 al cărui titular este și în care pârâtul a întocmit documentul

care se află la fila 62.

S-a mai arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/2601 din

28 august 2009, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, rezultă că

pârâtul, având gradul de colonel și funcția de șef al Securității Mun. Ghe.

Gheorghiu Dej din cadrul I.J.S. Bacău, a aprobat măsura atenționării asupra

unei persoane urmărite pentru intenții de evaziune, ascultarea postului de

radio E.L., iar într-un alt caz, pârâtul, având gradul de maior de această

dată, a propus lucrarea operativă a unei persoane despre care deține informația

că „dorește să plece din țară și să se stabilească într-un stat capitalist”. În

acest sens a dispus trecerea acestuia în evidența operativă ca persoană

cunoscută cu manifestări dușmănoase.

Prin întâmpinare, pârâtul a excepția lipsei calității procesuale

pasive, excepția lipsei calității procesuale active, excepția de nelegalitate a

prevederilor art. 34 alin. 3) din Regulamentul de organizare și funcționare al

C.N.S.A.S., precum și excepția de neconstituționalitate a art. unic din Legea nr.

293/2008, ale art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 11, din O.U.G. nr. 24/2008

și ale art. 5 alin. (1) lit. c) teza a II- a, art. 7. alin. (2), art. 8 alin. (2),

art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 14, art. 15 din C.A.D.O.L.F., art. 2 alin.

(1) din D.U.D.O., iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

și nefondată.

Prin încheierea de ședință publică de la data de 7 septembrie 2010,

Curtea de apel a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate invocată de pârât și a suspendat judecarea cauzei până

la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 25 octombrie 2011 urmare a

soluționării excepției de neconstituționalitate.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr.

6307 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, a respins excepțiile

lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității procesuale active,

precum și excepția de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din

Regulamentul pentru organizarea și funcționarea C.N.S.A.S. ca inadmisibilă.

Totodată, Curtea de

apel a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul R.V. i a constatat calitatea pârâtului de lucrător al

securității.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul

are calitate procesuală activă în considerarea dispozițiilor O.U.G. 24/2008,

întrucât pentru existența calității procesuale pasive nu este necesară

dovedirea unei vătămări în propria persoană atâta timp cât o dispoziție expresă

a legii conferă unei persoane calitate procesuală pentru promovarea unei

anumite acțiuni, iar calitatea procesuală a pârâtului decurge din faptul că

reclamantul pretinde că acesta a săvârșit fapte care impun atribuirea calității

de lucrător al securității.

Referitor la excepția de nelegalitate, judecătorul fondului a constatat

că aceasta se referă la texte cu caracter normativ care privesc problema

executării sentinței, pârâtul fiind nemulțumit de faptul că hotărârea prin care

se constată calitatea unei persoane de lucrător al securității este făcută

publică, prin urmare soluția pe fondul cauzei nu este influențată de textele

criticate.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că din analiza notei de constatare și

coroborarea ei cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul

având gradul de

colonel și funcția de șef al Securității din Mun. Ghe. Gheorghiu Dej din cadrul

I.J.S. Bacău, a aprobat măsura atenționării asupra unei persoane urmărite

pentru intenții de evaziune, ascultarea postului de radio E.L., iar întru-un

alt caz pârâtul, având gradul de maior de această dată, a propus trecerea unei

persoane despre care deține informația că „dorește să plece din țară în

evidența operativă ca persoană cunoscută cu manifestări dușmănoase.

În concluzie,

instanța de fond a constatat că aceste fapte au condus la restrângerea

libertății de mișcare și a libertății de opinie, iar prin interceptarea

convorbirilor și a corespondenței s-a adus atingere dreptului la viață privată.

de atac exercitată

Împotriva

sentinței pronunțate de curtea de apel a declarat recurs pârâtul R.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 3,7,8,9 și art. 304

1

C.proc.civ.

În esență, au fost

formulat următoarele critici:

3.1. Sentința

recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material

și teritorial, întrucât în cauză erau aplicabile prevederile art. 3

și ale art. 5 din C. proc. civ., judecarea cauzei fiind de competența

Curții de Apel București.

De asemenea,

recurentul a arătat că aspectele supuse judecății sunt de natură penală

și ca atare competența materială aparține instanței penale,

iar nu instanței de civil sau de contencios.

3.2. Instanța de

fond nu a stabilit care sunt cazurile concrete și reale prin care pârâtul

a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, toate probele

prezentate de reclamant fiind înscrisuri scoase din context, trunchiate și

subiective.

3.3. O critică

distinctă vizează respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale

active și pasive, instanța de fond respingând aceste excepții cu

o motivare lapidară, fără să țină cont de apărările făcute de pârât.

3.4. Recurentul a

reiterat argumentele în susținerea excepției de nelegalitate a

prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul de funcționare a C.N.S.A.S.,

arătând că mențiunea ” se pune la dispoziția mijloacelor de informare

în masă de către C.N.S.A.S.” adaugă la lege.

3.4.

Activitățile desfășurate ca militar la acea vreme erau specifice

tuturor forțelor armate ale oricărui sistem de apărare națională, ele

nereprezentând acte particulare sau individuale ale militarului, la dosar

neexistând probe că autorului cererii i-ar fi fost afectată în vreun fel

libertatea de acțiune.

În fine, recurentul a

solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, în vederea

administrării unui probatoriu complet.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct.

3, 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Referitor la

excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a

instanței

Potrivit art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma inițială, acțiunea în constatarea

calității de lucrător sau colaborator al Securității se introduce la secția de

contencios administrativ a Tribunalului București.

Ulterior, prin Legea nr.

293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat și s-a stabilit competența

exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin urmare, suntem

în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziție

expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a instanței care

a soluționat cauza în fond.

Referitor la

excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

De asemenea, se

constată că în mod corect instanța de fond a reținut că C.N.S.A.S. are calitate

procesuală activă în raport de dispozițiile art. 11 și art. 8 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, cât și faptul că pârâtul are

calitate procesuală pasivă, având în vedere că reclamantul pretinde că acesta a

săvârșit fapte care impun atribuirea calității de lucrător al securității.

Referitor la

excepția de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul

de funcționare a C.N.S.A.S.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, în cauză

nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 554/2004 pentru

invocarea excepției de nelegalitate, criticile recurentului-pârât vizând texte

cu caracter normativ care privesc problema executării sentinței, acesta fiind

nemulțumit de faptul că hotărârea prin care se constată calitatea unei persoane

de lucrător al securității este făcută publică, însă soluția pe fondul cauzei

nu este influențată de textele criticate.

Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar împărtășește

opinia Curții de apel, apreciind că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima

instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea

convingerii sale, în mod corect fiind reținut că au fost îndeplinite condițiile

impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe

recurentul-pârât.

Criticile care

vizează, în esență, faptul că măsurile informativ-operative propuse de recurent

și aprobate se impuneau pentru apărarea securității naționale, a ordinii și

moralei publice, nu sunt fondate.

Înalta Curte

reține că pentru luarea unor măsuri de către organele de securitate se

impunea ca acestea să privească activități legate de siguranța statului

(spionaj, contraspionaj, economic, etc., antiterorism, trafic de persoane sau

substanțe interzise, etc.).

Astfel cum corect a

reținut și prima instanță, din nota de constatare și din înscrisurile

aflate la dosar, rezultă că pârâtul-recurent, în calitatea sa de ofițer al

Securității, necontestată, a instrumentat acțiuni în cadrul supravegherii

informative a persoanelor, a dispus măsuri pentru interceptare corespondență și

convorbiri, precum și materialele furnizate de rețeaua-informativă asupra unei

persoane urmărite pentru intenții de evaziune, pentru ascultarea postului de

radio E.L.. De asemenea, pârâtul-recurent a propus lucrarea operativă a unei

persoane despre care deține informația că „dorește să plece din țară și să se

stabilească într-un stat capitalist”, în acest sens dispunând trecerea acestuia

în evidența operativă ca persoană cunoscută cu manifestări dușmănoase.

Se constată că

recurentul nu contestă realitatea activităților desfășurate reținute atât în

Nota de constatare cât și de instanța de fond, ci contestă natura acestor

activități ca fiind îndreptată împotriva drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Constituția României

din 1965 în cuprinsul art. 28, 30, 32 și 33, cât și Pactul Internațional

privind drepturile civile și politice prin dispozițiile art. 17, 18 și 19

au consacrat și recunoscut dreptul la libertatea de exprimare și a opiniilor,

libertatea religioasă, dreptul la viața privată, inviolabilitatea domiciliului,

secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, astfel că libertatea

acestor drepturi nu era îngrădită.

De altfel,

legiuitorul român, prin edictarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

a înțeles să deconspire lucrătorii Securității care au îngrădit astfel de

drepturi și libertăți în perioada 1945 - 1989, prin activitățile desfășurate.

Cum activitățile

desfășurate de recurent nu au vizat persoane urmărite penal, nu au fost legate

de siguranța statului, au avut ca scop menținerea regimului totalitar comunist

și au condus la îngrădirea drepturilor și libertăților menționate, recunoscute

prin Constituție, ce se impun a fi respectate, la fel și Pactul semnat de

România, apărările acestuia referitoare la respectarea normelor legale în

vigoare de la acea dată sau la activitatea Securității, sunt irelevante în

contextul legislativ menționat.

În altă ordine,

pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea

de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost

suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum

acestea au fost materializate.

Se constată că

legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus prin

aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv le-au executat,

singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție

politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Prin urmare, toate

activitățile care au concurat la această încălcare/ îngrădire sau au urmărit să

o facă, fie că au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la

constatarea calității de lucrător în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Față de toate

considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că sunt nefondate toate

criticile recurentului, sentința recurată fiind legală și temeinică.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de R.V. împotriva Sentinței civile nr. 6307 din 1 noiembrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.