ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4977/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.V., constatarea calității pârâtului de lucrător al Securități. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5643/07 din 6 iunie 2008, pe care petentul S.G. i-a adresat-o, s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. R/269714 al cărui titular este și în care pârâtul a întocmit documentul care se află la fila 62. S-a mai arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/2601 din 28 august 2009, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, rezultă că pârâtul, având gradul de colonel și funcția de șef al Securității Mun.

Ghe. Gheorghiu Dej din cadrul I.J.S. Bacău, a aprobat măsura atenționării asupra unei persoane urmărite pentru intenții de evaziune, ascultarea postului de radio E.L., iar într-un alt caz, pârâtul, având gradul de maior de această dată, a propus lucrarea operativă a unei persoane despre care deține informația că „dorește să plece din țară și să se stabilească într-un stat capitalist”. În acest sens a dispus trecerea acestuia în evidența operativă ca persoană cunoscută cu manifestări dușmănoase. Prin întâmpinare, pârâtul a excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. 3) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., precum și excepția de neconstituționalitate a art. unic din Legea nr. 293/2008, ale art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 11, din O.U.G.

nr. 24/2008 și ale art. 5 alin. (1) lit. c) teza a II- a, art. 7. alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 14, art. 15 din C.A.D.O.L.F., art. 2 alin. (1) din D.U.D.O., iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată. Prin încheierea de ședință publică de la data de 7 septembrie 2010, Curtea de apel a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de pârât și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Cauza a fost repusă pe rol la data de 25 octombrie 2011 urmare a soluționării excepției de neconstituționalitate.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 6307 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității procesuale active, precum și excepția de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea C.N.S.A.S. ca inadmisibilă. Totodată, Curtea de apel a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul R.V. i a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul are calitate procesuală activă în considerarea dispozițiilor O.U.G.

24/2008, întrucât pentru existența calității procesuale pasive nu este necesară dovedirea unei vătămări în propria persoană atâta timp cât o dispoziție expresă a legii conferă unei persoane calitate procesuală pentru promovarea unei anumite acțiuni, iar calitatea procesuală a pârâtului decurge din faptul că reclamantul pretinde că acesta a săvârșit fapte care impun atribuirea calității de lucrător al securității. Referitor la excepția de nelegalitate, judecătorul fondului a constatat că aceasta se referă la texte cu caracter normativ care privesc problema executării sentinței, pârâtul fiind nemulțumit de faptul că hotărârea prin care se constată calitatea unei persoane de lucrător al securității este făcută publică, prin urmare soluția pe fondul cauzei nu este influențată de textele criticate.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că din analiza notei de constatare și coroborarea ei cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul având gradul de colonel și funcția de șef al Securității din Mun. Ghe. Gheorghiu Dej din cadrul I.J.S. Bacău, a aprobat măsura atenționării asupra unei persoane urmărite pentru intenții de evaziune, ascultarea postului de radio E.L., iar întru-un alt caz pârâtul, având gradul de maior de această dată, a propus trecerea unei persoane despre care deține informația că „dorește să plece din țară în evidența operativă ca persoană cunoscută cu manifestări dușmănoase. În concluzie, instanța de fond a constatat că aceste fapte au condus la restrângerea libertății de mișcare și a libertății de opinie, iar prin interceptarea convorbirilor și a corespondenței s-a adus atingere dreptului la viață privată.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel a declarat recurs pârâtul R.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3,7,8,9 și art. 304 1 C.proc.civ. În esență, au fost formulat următoarele critici: 3.1. Sentința recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material și teritorial, întrucât în cauză erau aplicabile prevederile art. 3 și ale art. 5 din C. proc. civ., judecarea cauzei fiind de competența Curții de Apel București. De asemenea, recurentul a arătat că aspectele supuse judecății sunt de natură penală și ca atare competența materială aparține instanței penale, iar nu instanței de civil sau de contencios.

3.2. Instanța de fond nu a stabilit care sunt cazurile concrete și reale prin care pârâtul a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, toate probele prezentate de reclamant fiind înscrisuri scoase din context, trunchiate și subiective. 3.3. O critică distinctă vizează respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive, instanța de fond respingând aceste excepții cu o motivare lapidară, fără să țină cont de apărările făcute de pârât. 3.4. Recurentul a reiterat argumentele în susținerea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul de funcționare a C.N.S.A.S., arătând că mențiunea ” se pune la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către C.N.S.A.S.” adaugă la lege.

3.4. Activitățile desfășurate ca militar la acea vreme erau specifice tuturor forțelor armate ale oricărui sistem de apărare națională, ele nereprezentând acte particulare sau individuale ale militarului, la dosar neexistând probe că autorului cererii i-ar fi fost afectată în vreun fel libertatea de acțiune. În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, în vederea administrării unui probatoriu complet. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Referitor la excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a instanței Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma inițială, acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității se introduce la secția de contencios administrativ a Tribunalului București. Ulterior, prin Legea nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat și s-a stabilit competența exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, suntem în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziție expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a instanței care a soluționat cauza în fond. Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă în raport de dispozițiile art. 11 și art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, cât și faptul că pârâtul are calitate procesuală pasivă, având în vedere că reclamantul pretinde că acesta a săvârșit fapte care impun atribuirea calității de lucrător al securității. Referitor la excepția de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul de funcționare a C.N.S.A.S.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 554/2004 pentru invocarea excepției de nelegalitate, criticile recurentului-pârât vizând texte cu caracter normativ care privesc problema executării sentinței, acesta fiind nemulțumit de faptul că hotărârea prin care se constată calitatea unei persoane de lucrător al securității este făcută publică, însă soluția pe fondul cauzei nu este influențată de textele criticate. Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar împărtășește opinia Curții de apel, apreciind că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, în mod corect fiind reținut că au fost îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât. Criticile care vizează, în esență, faptul că măsurile informativ-operative propuse de recurent și aprobate se impuneau pentru apărarea securității naționale, a ordinii și moralei publice, nu sunt fondate. Înalta Curte reține că pentru luarea unor măsuri de către organele de securitate se impunea ca acestea să privească activități legate de siguranța statului (spionaj, contraspionaj, economic, etc., antiterorism, trafic de persoane sau substanțe interzise, etc.).

Astfel cum corect a reținut și prima instanță, din nota de constatare și din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtul-recurent, în calitatea sa de ofițer al Securității, necontestată, a instrumentat acțiuni în cadrul supravegherii informative a persoanelor, a dispus măsuri pentru interceptare corespondență și convorbiri, precum și materialele furnizate de rețeaua-informativă asupra unei persoane urmărite pentru intenții de evaziune, pentru ascultarea postului de radio E.L.. De asemenea, pârâtul-recurent a propus lucrarea operativă a unei persoane despre care deține informația că „dorește să plece din țară și să se stabilească într-un stat capitalist”, în acest sens dispunând trecerea acestuia în evidența operativă ca persoană cunoscută cu manifestări dușmănoase.

Se constată că recurentul nu contestă realitatea activităților desfășurate reținute atât în Nota de constatare cât și de instanța de fond, ci contestă natura acestor activități ca fiind îndreptată împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Constituția României din 1965 în cuprinsul art. 28, 30, 32 și 33, cât și Pactul Internațional privind drepturile civile și politice prin dispozițiile art. 17, 18 și 19 au consacrat și recunoscut dreptul la libertatea de exprimare și a opiniilor, libertatea religioasă, dreptul la viața privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, astfel că libertatea acestor drepturi nu era îngrădită. De altfel, legiuitorul român, prin edictarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, a înțeles să deconspire lucrătorii Securității care au îngrădit astfel de drepturi și libertăți în perioada 1945 - 1989, prin activitățile desfășurate. Cum activitățile desfășurate de recurent nu au vizat persoane urmărite penal, nu au fost legate de siguranța statului, au avut ca scop menținerea regimului totalitar comunist și au condus la îngrădirea drepturilor și libertăților menționate, recunoscute prin Constituție, ce se impun a fi respectate, la fel și Pactul semnat de România, apărările acestuia referitoare la respectarea normelor legale în vigoare de la acea dată sau la activitatea Securității, sunt irelevante în contextul legislativ menționat. În altă ordine, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate. Se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus prin aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale. Prin urmare, toate activitățile care au concurat la această încălcare/ îngrădire sau au urmărit să o facă, fie că au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calității de lucrător în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Față de toate considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că sunt nefondate toate criticile recurentului, sentința recurată fiind legală și temeinică. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.V. împotriva Sentinței civile nr. 6307 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.