ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6667/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6667/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, la data de 28 decembrie 2009, reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.F., constatarea calității

acestuia de lucrător al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că verificarea pârâtului s-a făcut ca urmare a

cererii adresate C.N.S.A.S. la 7 noiembrie 2008 de numita B.S., sub aspectul

constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au instrumentat dosarul, la care persoana menționată a avut

acces în temeiul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr.

293/2008.

Așa cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatare din 14 octombrie 2009, precum și a înscrisurilor

anexate, pârâtul, având gradul de ofițer în cadrul Securității

Municipiului București, a dirijat rețeaua informativă cu sarcini pe lângă o

persoană urmărită „pentru documentarea activităților ostile pe care le are în

anumite împrejurări” și „profită de anumite evenimente pentru a se manifesta

dușmănos la adresa orânduirii sociale din țara noastră”.

A apreciat

reclamantul că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, în

speță, dreptul la viața privată, care a fost lezat în momentul în care

Securitatea a pătruns în anturajul persoanei urmărite prin dirijarea informatorilor

care, potrivit sarcinilor primite, au divulgat comentariile acestuia față de

diferite situații.

De asemenea,

apreciază că același drept a fost încălcat prin recrutarea unei surse cu

posibilități pe lângă cetățenii români stabiliți în străinătate.

În opinia

reclamantului, în cauză, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al

Securității”.

Prin întâmpinarea

depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 2846

din 14 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul M.A.F. și, în consecință, a constatat calitatea de

lucrător al Securității a pârâtului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, în raport de înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, care conțin rapoarte și note informative redactate de către

pârât, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, informațiile conținute, ce se referă la relații ale unor

cetățeni cu persoane străine, apologia modului de viață capitalist, încercări

de a părăsi țara, activități potrivnice regimului comunist și considerate

periculoase pentru securitatea acestuia, fiind de natură a viza îngrădirea unor

drepturi și libertăți ale persoanelor respective, în condițiile în care

furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele

în cauză unor consecințe negative pentru acestea.

Prin Decizia nr. 2562

din 05 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârât, a

casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a

pronunțat o soluție nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispozițiile

legale incidente și cu documentația anexată sesizării, fusese învestită sau nu,

legal de către autoritatea publică reclamantă.

Din actele dosarului

nu rezultă că recurentul-pârât M.A.F. s-ar fi aflat într-una dintre situațiile

prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările

ulterioare, ori ar fi deținut una dintre funcțiile și calitățile enumerate de

norma citată.

De altfel, a

reținut instanța de recurs, în cererea de sesizare a instanței de

contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal

dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu

modificările și completările ulterioare.

Or, din interpretarea

sistematică și teleologică a textului legal anterior citat, rezultă în primul

rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008,

verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității

se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane

care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale

Securității, iar cererea de aflare a identității și de verificare a calității

de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a

formulat cererea.

Aceeași concluzie

rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul

de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. publicat în M. Of. al României,

Partea I nr. 189 din 9 ianuarie 2009, potrivit cărora „petiționarul

îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicitat în scris

C.N.S.A.S., demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității

și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea

dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului".

Deci, cu alte

cuvinte, instanța de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă

activitatea desfășurată de recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția

de ofițer în structurile fostei Securități, îndeplinește condițiile art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a

contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a

formulat cererea de verificare.

Or, în cauză este

necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de

petenta Bănulescu Sultana pentru motivul că ar fi contribuit la instrumentarea

dosarului acesteia, dar în conținutul Notei de constatare cât și al celorlalte

acte aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a contribuit la

instrumentarea dosarelor altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de

verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu

modificările și completările ulterioare, în același sens fiind și

practica Înaltei Curți de

În concluzie, s-a

apreciat că instanța de fond nu a manifestat rol activ în ceea ce privește

înlăturarea acestei contradicții și nu a cerut autorității publice reclamante

să probeze afirmația că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului

persoanei care a cerut verificarea acestuia, cerință care constituia o condiție

de legalitate pentru sesizarea instanței în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008.

2.Hotărârea

pronunțată în fond după casare

În fond, după casare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 6855 din 18 noiembrie 2011, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de rejudecare, analizând actele

și lucrările dosarului în limitele deciziei de casare, a ajuns la concluzia că

nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea

dosarelor informative ale lui B.Ș., dosare pentru care s-a solicitat

verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității, deoarece, din cele

două dosare de urmărire menționate în cererea de verificare, la dosarul cauzei

se regăsește doar consemnarea unor convorbiri telefonice interceptate și o

mențiune marginală cuprinzând numele pârâtului.

În acest context,

instanța de rejudecare a apreciat că nu există probe suficiente care să

permită a se concluziona că pârâtul, locotenent major în cadrul Securității

Municipiului București, ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau

îngrădit drepturile persoanei urmărite, B.Ș., reținând, totodată, faptul

că, în motivarea acțiunii în constatare nu se susține desfășurarea de către

pârât a activităților menționate de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu

privire la B.Ș.

reclamantului

C.N.S.A.S. a atacat

cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul - reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond a dat o

interpretare eronată prevederilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008,

atunci când a reținut că nu poate fi constatată calitatea de lucrător al

securității prin prisma dosarelor menționate în nota de constatare - altele

decât cele studiate de persoana care a solicitat verificarea -, în condițiile

în care decizia de casare nu a stabilit că verificarea calității de lucrător ar

trebui să se limiteze la actele întocmite în instrumentarea dosarului indicat

în cererea de verificare.

A subliniat că, potrivit

O.U.G. nr. 24/2008, petiționarul adresează C.N.S.A.S. o cerere de verificare cu

privire la existența sau inexistența unei calități, iar verificarea se

raportează la întreaga activitate a persoanei în cauză, iar nu doar la documentele

întocmite de aceasta în dosarul petiționarului.

Recurentul -

reclamant a mai arătat că interpretarea dată de judecătorul fondului ar putea genera

soluții divergente cu privire la aceeași persoană supusă verificărilor, în

sensul că i-ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securității în

raport cu actele întocmite într-un anumit dosar al fostei Securități și, în

același timp, în raport cu actele întocmite în alt dosar, vizat de o altă

cerere de verificare, s-ar emite o adeverință de neapartenență la fosta

Securitate.

În fine, recurentul -

pârât a arătat că verificarea are ca obiect întreaga activitate a persoanei

vizate, iar legiuitorul nu a prevăzut necesitatea existenței mai multor acte de

încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, fiind suficient și un

singur caz pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

intimatului

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul - pârât a invocat excepția tardivității recursului și

excepția nulității recursului, pentru nemotivarea lui în termenul legal, iar pe

fond a solicitat respingerea căii de atac, arătând, în esență, că recursul nu

este însoțit de înscrisuri noi cu forță probantă de natură să conducă la

modificarea hotărârii atacate, iar probele administrate în fața primei instanțe

nu a fost hotărâtoare în sensul constatării calității sale de lucrător al

Securității în raport cu dosarul persoanei care a cerut verificarea.

Excepțiile invocate

prin întâmpinare au fost supuse dezbaterii contradictorii a părților și

respinse în ședința publică de la 11 octombrie 2013, conform celor consemnate

în practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

Recurentul -

reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă,

în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea

calității de lucrător a intimatului-pârât.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului”.

Așa cum rezultă din

cele expuse anterior, verificarea calității pârâtului de lucrător al

Securității s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008,

acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din

oficiu, conform art. 3 din aceeași ordonanță.

Potrivit art. 1 alin.

(7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității

și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la completarea dosarului,

și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor

din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Prin urmare,

legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de

lucrător al securității, doar pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptățite,

astfel că, în optica instanței de control judiciar, nu se poate constata

calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în

lipsa unor probe concludente în ceea ce privește implicarea recurentului -

pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererea petentului B.H.

Interpretarea pe care

C.N.S.A.S. o dă dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 nu poate fi reținută, pentru

că, în acest caz, ar fi golite de conținut și de eficiență practică regulile

cuprinse în art. 1 din ordonanță și ar fi înlăturate, fără o justificare

rezonabilă, distincțiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la

cerere și cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din

oficiu, în virtutea unor demnități ori funcții publice pe care le ocupă sau

pentru care candidează.

În același timp,

interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe

echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori

interesele legitime private ale persoanelor verificate și interesul public

pentru protejarea căruia acționează C.N.S.A.S.

Din această

perspectivă, Curtea reține că nota de constatare în baza căreia C.N.S.A.S. a formulat

acțiunea, în considerarea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, expune

implicarea recurentului - pârât în patru dosare ale unor persoane diferite,

între care nu figurează dosarele, indicate în cererea petentei B.S., după cum

probele administrate în dosarul primei instanțe, cu toate că demonstrează

activitatea desfășurată de recurentul - pârât în calitatea sa de ofițer al

fostei Securități, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva

persoanei respective.

Prima instanță nu

putea interpreta în alt mod proba cu înscrisuri administrată în cauză pentru

că, în pofida celor susținute de recurentul - pârât, în Decizia de casare nr. 2562

din 5 mai 2011 s-a reținut în mod expres că „(…) din interpretarea sistematica

și teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că,

atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008,

verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității

se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane

care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale

Securității.

Totodată, în al

doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a

calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei

îndreptățite, care a formulat cererea.”

De asemenea, în

decizia de casare s-a stabilit că instanța de fond era obligată ca, mai înainte

de a analiza dacă activitatea desfășurată de recurentul-pârât în perioada când

a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități, îndeplinește

condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să stabilească în mod

neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a

persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Acestea sunt probleme

de drept dezlegate de care instanța de trimitere era obligată să țină seama la

rejudecarea cauzei, în temeiul art. 315 C. proc. civ.

în recurs și temeiul legal al acesteia

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 6855 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2013.