ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6667/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 28 decembrie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.F., constatarea calității acestuia de lucrător al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că verificarea pârâtului s-a făcut ca urmare a cererii adresate C.N.S.A.S. la 7 noiembrie 2008 de numita B.S., sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au instrumentat dosarul, la care persoana menționată a avut acces în temeiul art. 1 alin. (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008. Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 14 octombrie 2009, precum și a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul de ofițer în cadrul Securității Municipiului București, a dirijat rețeaua informativă cu sarcini pe lângă o persoană urmărită „pentru documentarea activităților ostile pe care le are în anumite împrejurări” și „profită de anumite evenimente pentru a se manifesta dușmănos la adresa orânduirii sociale din țara noastră”. A apreciat reclamantul că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, în speță, dreptul la viața privată, care a fost lezat în momentul în care Securitatea a pătruns în anturajul persoanei urmărite prin dirijarea informatorilor care, potrivit sarcinilor primite, au divulgat comentariile acestuia față de diferite situații.

De asemenea, apreciază că același drept a fost încălcat prin recrutarea unei surse cu posibilități pe lângă cetățenii români stabiliți în străinătate. În opinia reclamantului, în cauză, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității”. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 2846 din 14 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul M.A.F. și, în consecință, a constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care conțin rapoarte și note informative redactate de către pârât, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile conținute, ce se referă la relații ale unor cetățeni cu persoane străine, apologia modului de viață capitalist, încercări de a părăsi țara, activități potrivnice regimului comunist și considerate periculoase pentru securitatea acestuia, fiind de natură a viza îngrădirea unor drepturi și libertăți ale persoanelor respective, în condițiile în care furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru acestea.

Prin Decizia nr. 2562 din 05 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârât, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu documentația anexată sesizării, fusese învestită sau nu, legal de către autoritatea publică reclamantă. Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-pârât M.A.F. s-ar fi aflat într-una dintre situațiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, ori ar fi deținut una dintre funcțiile și calitățile enumerate de norma citată.

De altfel, a reținut instanța de recurs, în cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Or, din interpretarea sistematică și teleologică a textului legal anterior citat, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, iar cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea.

Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 189 din 9 ianuarie 2009, potrivit cărora „petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicitat în scris C.N.S.A.S., demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului". Deci, cu alte cuvinte, instanța de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități, îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare. Or, în cauză este necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de petenta Bănulescu Sultana pentru motivul că ar fi contribuit la instrumentarea dosarului acesteia, dar în conținutul Notei de constatare cât și al celorlalte acte aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, în același sens fiind și practica Înaltei Curți de În concluzie, s-a apreciat că instanța de fond nu a manifestat rol activ în ceea ce privește înlăturarea acestei contradicții și nu a cerut autorității publice reclamante să probeze afirmația că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea acestuia, cerință care constituia o condiție de legalitate pentru sesizarea instanței în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. 2.Hotărârea pronunțată în fond după casare În fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6855 din 18 noiembrie 2011, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de rejudecare, analizând actele și lucrările dosarului în limitele deciziei de casare, a ajuns la concluzia că nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor informative ale lui B.Ș., dosare pentru care s-a solicitat verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității, deoarece, din cele două dosare de urmărire menționate în cererea de verificare, la dosarul cauzei se regăsește doar consemnarea unor convorbiri telefonice interceptate și o mențiune marginală cuprinzând numele pârâtului.

În acest context, instanța de rejudecare a apreciat că nu există probe suficiente care să permită a se concluziona că pârâtul, locotenent major în cadrul Securității Municipiului București, ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile persoanei urmărite, B.Ș., reținând, totodată, faptul că, în motivarea acțiunii în constatare nu se susține desfășurarea de către pârât a activităților menționate de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la B.Ș. 3. Recursul reclamantului C.N.S.A.S. a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, atunci când a reținut că nu poate fi constatată calitatea de lucrător al securității prin prisma dosarelor menționate în nota de constatare - altele decât cele studiate de persoana care a solicitat verificarea -, în condițiile în care decizia de casare nu a stabilit că verificarea calității de lucrător ar trebui să se limiteze la actele întocmite în instrumentarea dosarului indicat în cererea de verificare. A subliniat că, potrivit O.U.G. nr. 24/2008, petiționarul adresează C.N.S.A.S. o cerere de verificare cu privire la existența sau inexistența unei calități, iar verificarea se raportează la întreaga activitate a persoanei în cauză, iar nu doar la documentele întocmite de aceasta în dosarul petiționarului.

Recurentul - reclamant a mai arătat că interpretarea dată de judecătorul fondului ar putea genera soluții divergente cu privire la aceeași persoană supusă verificărilor, în sensul că i-ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securității în raport cu actele întocmite într-un anumit dosar al fostei Securități și, în același timp, în raport cu actele întocmite în alt dosar, vizat de o altă cerere de verificare, s-ar emite o adeverință de neapartenență la fosta Securitate. În fine, recurentul - pârât a arătat că verificarea are ca obiect întreaga activitate a persoanei vizate, iar legiuitorul nu a prevăzut necesitatea existenței mai multor acte de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, fiind suficient și un singur caz pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

4. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât a invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului, pentru nemotivarea lui în termenul legal, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac, arătând, în esență, că recursul nu este însoțit de înscrisuri noi cu forță probantă de natură să conducă la modificarea hotărârii atacate, iar probele administrate în fața primei instanțe nu a fost hotărâtoare în sensul constatării calității sale de lucrător al Securității în raport cu dosarul persoanei care a cerut verificarea. Excepțiile invocate prin întâmpinare au fost supuse dezbaterii contradictorii a părților și respinse în ședința publică de la 11 octombrie 2013, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recurentul - reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a intimatului-pârât. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calității pârâtului de lucrător al Securității s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeași ordonanță. Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calității de lucrător al securității, doar pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptățite, astfel că, în optica instanței de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce privește implicarea recurentului - pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererea petentului B.H. Interpretarea pe care C.N.S.A.S.

o dă dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 nu poate fi reținută, pentru că, în acest caz, ar fi golite de conținut și de eficiență practică regulile cuprinse în art. 1 din ordonanță și ar fi înlăturate, fără o justificare rezonabilă, distincțiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la cerere și cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din oficiu, în virtutea unor demnități ori funcții publice pe care le ocupă sau pentru care candidează. În același timp, interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate și interesul public pentru protejarea căruia acționează C.N.S.A.S.

Din această perspectivă, Curtea reține că nota de constatare în baza căreia C.N.S.A.S. a formulat acțiunea, în considerarea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, expune implicarea recurentului - pârât în patru dosare ale unor persoane diferite, între care nu figurează dosarele, indicate în cererea petentei B.S., după cum probele administrate în dosarul primei instanțe, cu toate că demonstrează activitatea desfășurată de recurentul - pârât în calitatea sa de ofițer al fostei Securități, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva persoanei respective.

Prima instanță nu putea interpreta în alt mod proba cu înscrisuri administrată în cauză pentru că, în pofida celor susținute de recurentul - pârât, în Decizia de casare nr. 2562 din 5 mai 2011 s-a reținut în mod expres că „(…) din interpretarea sistematica și teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității.

Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea.” De asemenea, în decizia de casare s-a stabilit că instanța de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități, îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Acestea sunt probleme de drept dezlegate de care instanța de trimitere era obligată să țină seama la rejudecarea cauzei, în temeiul art. 315 C. proc. civ. 2. Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 6855 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.