ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6029 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul E.S. și, în consecință, a constatat calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constata că, prin cererea adresată reclamantului C.N.S.A.S., petiționara T.M.A. a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității a ofițerilor și subofițerilor care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 236369. În urma verificării, reclamantul C.N.S.A.S.

a întocmit nota de constatare nr. DI/I/2908 din 16 decembrie 2010, prin care s-a apreciat că pârâtul E.S., ce a contribuit la instrumentarea dosarului de mai sus, ar îndeplini condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 de lucrător al Securității. Examinând înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut că prima din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, întrucât pârâtul a avut gradul de locotenent major, în anul 1989, în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul „F” (cu profil filaj și investigații).

S-a mai arătat, în esență, că în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție întrucât, pârâtul, în calitatea de mai sus, a cules informații despre viața privată a unor persoane urmărite de organele de Securitate pentru motive politice, informații ce au fost exploatate în dosarele respective, prin aceste activități fiind încălcat dreptul la viață privată a acestor persoane, drept recunoscut și garantat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Astfel, prin raportul înregistrat sub nr. 808 din 19 ianuarie 1989 la Inspectoratul Municipiului București - Securitate (filele 23-24), a fost cuprins în categoria persoanelor (în atenție) numitul M.A., întrucât a fost semnalat cu atitudini contestatoarea, autor de memorii revendicative, adresate celor mai înalte foruri și pentru că a formulat cerere de plecare definitivă în S.U.A.

Din adresa din 09 martie 1989 (fila 25-26), semnată personal de șeful de compartiment dar și de pârât, în calitate de ofițer operativ, rezultă că pârâtul a cules informații despre viața privată a numitului M.A., reținând că acesta este relevat ca un element irascibil, nervos, arogant și încrezut, în mod frecvent consumă băuturi alcoolice în cantități mari, produce deranj și stare de încordare în imobil, datorită firii sale impulsive și agresive, împrumută diverse sume de bani pe care „uită” să le mai restituie, are un anturaj numeros în rândul unor indivizi certați cu munca. De asemenea, și în alte două dosare, pârâtul E.S., în aceeași calitate de ofițer al Securității a cules informații despre viața personală a numiților J.T.

și M.P.E., persoane urmărite de Securitate, astfel cum rezultă din adresele din 15 octombrie 1989 (fila 20 -21) și 20 mai 1989 (fila 28). Împotriva sentinței civile nr. 6029 din 19 octombrie 2011 a formulat recurs pârâtul E.S., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, s-a susținut, în esență, că recurentul nu a întreprins acțiuni de natură a aduce vreun prejudiciu persoanelor la care se referă notele informative, nici de natură a suprima sau îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale, neexistând nici un fel de dovezi în acest sens. S-a mai solicitat cenzurarea materialului probator prezentat în cauză, cu motivarea că cererea reclamantului trebuia să se refere strict la verificarea calității de lucrător al Securității cu privire la persoana care a formulat cerere în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 și anume T.M.A., or, instanța de fond a reținut aspecte ce privesc și alte persoane care nu au formulat cerere de verificare. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei și legislația aplicabilă, precum și jurisprudența instanței de contencios constituțional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. Astfel, recurentul-pârât a funcționat ca locotenent major în cadrul Serviciului „F” (profil de filaj și investigații) în cadrul Securității Municipiului București. În baza O.U.G. nr. 24/2008 s-a formulat cererea de verificare și aplicarea procedurilor legale de către T.M.A., privind pe T. sau T.M.C.

Din dosarul depus de reclamantul C.N.S.A.S., nota ce privește pe T.M.C. conține o caracterizare care arată că acesta are rude stabilite în S.U.A., pe care intenționează să le viziteze, „manifestări ostile la adresa politicii partidului și statului nostru, se înconjoară de elemente dubioase, are un cerc de relații eterogen și obține venituri ilegale.” Nota mai conține propunerea dirijării în continuare a sursei „S.”, prietenă cu soția obiectivului, în vederea verificării și obținerii de informații suplimentare privind poziția obiectivului față de politica partidului și statului. Celelalte note aflate la dosar privesc alte persoane care nu au formulat cerere de verificare. Înalta Curte apreciază că notele informative privind pe T.M.C.

nu întrunesc cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de lucrător al Securității. Astfel, prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din semnificația dată de legiuitor termenului de lucrător al Securității rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate. Persoana trebuia să fi fost ofițer sau subofițer al Securității iar activitățile pe care le-a desfășurat să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de lucrător al Securității. Înalta Curte arată că în Decizia nr. 843/2011, Decizia nr. 530/2009 și Decizia nr. 1522/2011 ale Curții Constituționale, s-a statuat că O.U.G.

nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale ale României, publicate în M. Of. sunt general obligatorii, iar în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a relevat și valoarea juridică a considerentelor deciziilor pe care le pronunță, respectiv obligativitatea acestora.

Din analiza singurei note depuse de C.N.S.A.S. în susținerea acțiunii, și care se referă la numitul T.M.C., cu privire la care s-a formulat cererea de verificare, din perspectiva interpretării instanței de contencios constituțional, respectiv existența vinovăției și a încălcării drepturilor și libertăților, rezultă că această notă nu susține îndeplinirea condițiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat lucrător al Securității. Consemnările expuse rezumativ mai sus nu conțin elemente care se circumscriu suprimării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nici un element din probatoriile aflate la dosar nu atestă că prin activitatea pârâtului de ofițer de Securitate s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale numitului T.M.C.

În ceea ce privește activitatea desfășurată față de celelalte persoane, problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. După cum s-a relevat anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresate de numita T.M.A., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție.

Conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor legale citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar de urmărire. În ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului. Legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului.

Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. În cauza de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererile de verificare formulate de numita T.M.A., referitor la dosarul lui T.M.C., în raport de care, așa cum s-a explicat mai sus nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la celelalte persoane, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. În consecință, având în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârât este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., acesta va fi admis, cu modificarea sentința primei instanței și va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul E.S. împotriva sentinței civile nr. 6029 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.