ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6029 din 19

octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul E.S. și, în consecință, a constatat calitatea

acestuia din urmă de

lucrător al Securității.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a constata că, prin cererea adresată

reclamantului C.N.S.A.S., petiționara T.M.A. a solicitat verificarea calității

de lucrător al Securității a ofițerilor și subofițerilor care au contribuit la

instrumentarea Dosarului I 236369.

În urma

verificării, reclamantul C.N.S.A.S. a întocmit nota de constatare nr. DI/I/2908

din 16 decembrie 2010, prin care s-a apreciat că pârâtul E.S., ce a contribuit

la instrumentarea dosarului de mai sus, ar îndeplini condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008 de lucrător al Securității.

Examinând

înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut că prima

din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

este îndeplinită, întrucât pârâtul a avut

gradul de locotenent major, în anul 1989, în

cadrul Securității Municipiului București, Serviciul „F” (cu profil filaj și

investigații).

S-a mai

arătat, în esență, că în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție

întrucât, pârâtul, în calitatea de mai sus, a cules informații despre viața

privată a unor persoane urmărite de organele de Securitate pentru motive

politice, informații ce au fost exploatate în dosarele respective, prin aceste

activități fiind încălcat dreptul la viață privată a acestor persoane, drept

recunoscut și garantat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Astfel,

prin raportul înregistrat sub nr. 808 din 19 ianuarie 1989 la Inspectoratul Municipiului București - Securitate (filele 23-24), a fost cuprins în categoria

persoanelor (în atenție) numitul M.A., întrucât a fost semnalat cu atitudini

contestatoarea, autor de memorii revendicative, adresate celor mai înalte

foruri și pentru că a formulat cerere de plecare definitivă în S.U.A.

Din

adresa din 09 martie 1989 (fila 25-26), semnată personal de șeful de

compartiment dar și de pârât, în calitate de ofițer operativ, rezultă că

pârâtul a cules informații despre viața privată a numitului M.A., reținând că

acesta este relevat ca un element irascibil, nervos, arogant și încrezut, în

mod frecvent consumă băuturi alcoolice în cantități mari, produce deranj și

stare de încordare în imobil, datorită firii sale impulsive și agresive, împrumută

diverse sume de bani pe care „uită” să le mai restituie, are un anturaj numeros

în rândul unor indivizi certați cu munca.

De

asemenea, și în alte două dosare, pârâtul E.S., în aceeași calitate de ofițer

al Securității a cules informații despre viața personală a numiților J.T. și M.P.E.,

persoane urmărite de Securitate, astfel cum rezultă din adresele din 15

octombrie 1989 (fila 20 -21) și 20 mai 1989 (fila 28).

Împotriva

sentinței civile nr. 6029 din 19 octombrie 2011 a formulat recurs pârâtul E.S.,

solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În

motivarea cererii de recurs, s-a susținut, în esență, că recurentul nu a

întreprins acțiuni de natură a aduce vreun prejudiciu persoanelor la care se

referă notele informative, nici de natură a suprima sau îngrădi drepturi sau

libertăți fundamentale, neexistând nici un fel de dovezi în acest sens.

S-a

mai solicitat cenzurarea materialului probator prezentat în cauză, cu motivarea

că cererea reclamantului trebuia să se refere strict la verificarea calității

de lucrător al Securității cu privire la persoana care a formulat cerere în

baza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 și anume T.M.A., or, instanța de

fond a reținut aspecte ce privesc și alte persoane care nu au formulat cerere

de verificare.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului,

probele cauzei și legislația aplicabilă, precum și jurisprudența instanței de

contencios constituțional, constată că recursul este fondat potrivit

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Astfel,

recurentul-pârât a funcționat ca locotenent major în cadrul Serviciului „F”

(profil de filaj și investigații) în cadrul Securității Municipiului București.

În baza O.U.G. nr. 24/2008

s-a formulat cererea de verificare și aplicarea procedurilor legale de către T.M.A.,

privind pe T. sau T.M.C.

Din dosarul depus de

reclamantul C.N.S.A.S., nota ce privește pe T.M.C. conține o caracterizare care

arată că acesta are rude stabilite în S.U.A., pe care intenționează să le

viziteze, „manifestări ostile la adresa politicii partidului și statului

nostru, se înconjoară de elemente dubioase, are un cerc de relații eterogen și

obține venituri ilegale.”

Nota mai conține

propunerea dirijării în continuare a sursei „S.”, prietenă cu soția

obiectivului, în vederea verificării și obținerii de informații suplimentare

privind poziția obiectivului față de politica partidului și statului.

Celelalte note aflate

la dosar privesc alte persoane care nu au formulat cerere de verificare.

Înalta Curte apreciază

că notele informative privind pe T.M.C. nu întrunesc cerințele art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

O.U.G. nr. 24/2008

este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a

regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și

a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore

ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea

obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b)

noțiunea de lucrător al Securității.

Astfel, prin lucrător

al Securității se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau

subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Din semnificația dată

de legiuitor termenului de lucrător al Securității rezultă elementele care

trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate.

Persoana trebuia să

fi fost ofițer sau subofițer al Securității iar activitățile pe care le-a

desfășurat să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Numai îndeplinirea

cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de

lucrător al Securității.

Înalta Curte arată că

în Decizia nr. 843/2011, Decizia nr. 530/2009 și Decizia nr. 1522/2011 ale

Curții Constituționale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește

deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la

activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea

juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de

răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la

activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a

vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit art. 147 alin.

(4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale ale României,

publicate în M. Of. sunt general obligatorii, iar în jurisprudența sa, Curtea

Constituțională a relevat și valoarea juridică a considerentelor deciziilor pe

care le pronunță, respectiv obligativitatea acestora.

Din analiza singurei note

depuse de C.N.S.A.S. în susținerea acțiunii, și care se referă la numitul T.M.C.,

cu privire la care s-a formulat cererea de verificare, din perspectiva

interpretării instanței de contencios constituțional, respectiv existența

vinovăției și a încălcării drepturilor și libertăților, rezultă că această notă

nu susține îndeplinirea condițiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat

lucrător al Securității.

Consemnările expuse

rezumativ mai sus nu conțin elemente care se circumscriu suprimării drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Nici un element din

probatoriile aflate la dosar nu atestă că prin activitatea pârâtului de ofițer

de Securitate s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale

numitului T.M.C.

În ceea ce privește

activitatea desfășurată față de celelalte persoane, problema dedusă judecății

este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în

constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul

art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008.

După cum s-a relevat

anterior, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare

adresate de numita T.M.A., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în

discuție.

Conform art. 1 alin.

(1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care

după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre

a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al

Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate,

precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, acest

drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din

ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din

ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3),

(6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și

autentică.

Din interpretarea

textelor legale citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această

instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au

constatat că au fost subiecți ai unui dosar de urmărire.

În ceea ce privește

sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată

la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului.

Legea în materie a

statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu

privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

propriului dosar al solicitantului.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor

calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât

solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de

Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

În cauza de față,

atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia au avut

în vedere cererile de verificare formulate de numita T.M.A., referitor la

dosarul lui T.M.C., în raport de care, așa cum s-a explicat mai sus nu sunt

întrunite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la

celelalte persoane, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, având

în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârât este fondat,

astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., acesta va fi admis, cu modificarea

sentința primei instanței și va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul E.S. împotriva sentinței civile nr. 6029 din 19 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.