ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 221 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat existența calității de lucrător al fostei Securități în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în privința pârâtului S.I.O.R. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Este îndeplinită cerința privind legalitatea sesizării în sensul art. 1 alin. (7) - (9) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, prin Cererea nr. P7655/01 din 4 ianuarie 2010, persoana care a făcut obiectul Dosarului nr. I 236794 fond informativ, F.A., a solicitat atât verificarea/identificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său, cât și aplicarea procedurilor prevăzute de lege.

Raportat la cererea adresată C.N.S.A.S., instanța a avut în vedere exclusiv susținerile reclamantului și apărările pârâtului prin raportare doar la cererea formulată de F.A. privind Dosarul nr. I 236794 constituit pe numele său. Este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradele de locotenent (1980, 1981, 1982) și, respectiv, locotenent major (1982, 1983, 1984) în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 10, aspect necontestat de altfel nici de pârât. A constatat curtea de apel că este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca pârâtul să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Din examinarea actelor cauzei, instanța a reținut că pârâtul, în calitatea pe care a deținut-o în cadrul fostei Securități, prin activitatea desfășurată, a contribuit în mod direct cu informații la completarea Dosarului nr. I 236794 privindu-l pe F.A., medic chirurg la Spitalul de Urgență, supravegheat informativ cu motivația că are relații cu cetățeni străini, că intenționează să rămână în străinătate, precum și că, deplasându-se în R.F.G., a fost contactat de o serie de fugari români stabiliți acolo. În concret, activitatea pârâtului a constat în întocmirea de note raport pe baza informațiilor furnizate de sursele "T." și "R.", instruirea și dirijarea acestora cu scopul obținerii de informații referitoare la deplasările sale în provincie, comportamentul, anturajul, preocupările, viciile, pasiunile, etc., precum și dacă face acte premergătoare în vederea rămânerii ilegale în străinătate.

Or, prin astfel de acțiuni, care au vizat persoana în cauză, pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, precum: dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Prin urmare, instanța a respins apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el se încadrau în dispozițiile legale de la acea vreme, din moment ce drepturile încălcate erau reglementate ca atare atât în Constituția României din acea perioadă, cât și în pactele și tratatele semnate de România.

Cu referire la celelalte apărări ale pârâtului privind siguranța națională, spionajul, contraspionajul, instanța a reținut că, într-adevăr, apărarea siguranței statului impunea luarea unor măsuri specifice activității organelor de Securitate, însă, după cum se poate observa din obiectivele trasate surselor instruite de la care pârâtul primea informații, în niciun caz nu se poate reține că acțiunile persoanei urmărite aveau vreo legătură, în sensul adevărat al acestei noțiuni, cu siguranța statului, spionajul sau contraspionajul, motiv pentru care aceste apărări nu pot fi primite.

Astfel fiind, curtea de apel a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că persoana urmărită se afla în atenția organelor de Securitate pentru activități care ar fi putut să aducă atingere siguranței naționale, spionaj/contraspionaj, iar, pe de altă parte, prin prevederile ordonanței de urgență nu se urmărește o condamnare a persoanelor verificate, ci doar o devoalare publică a activităților și actelor petrecute în timpul regimului comunist, care, prin intermediul Securității, a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor cetățeni, a drepturilor și libertăților lor fundamentale, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiții legate de consecințele juridice sau de orice natură produse persoanelor vizate.

Împotriva Sentinței civile nr. 221 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul S.I.O.R., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există una din condițiile care definesc sintagma de "lucrător al Securității" în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 24/2008, din materialul probator existent la dosar nereieșind că activitatea desfășurată de recurent a avut drept consecință îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de natura celor invocate de reclamant, aceasta fiind desfășurată strict în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, strict în conformitate cu cadrul legal existent.

S-a învederat, prin cererea de recurs, că sentința atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, și fără a cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța de fond a respins în mod greșit administrarea probei cu martori solicitate de pârâtul-recurent, iar reclamantul dovedind rea-credință a refuzat să pună la dispoziția instanței fondul informativ I-32524 titulară V.E. și fondul de rețea informativă R-322866 titulară M.T., din care sunt citate ca probe irefutabile mai multe documente care apar ca atare în nota de constatare și preluate în conținutul acțiunii în constatare.

S-a susținut, de asemenea, că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările recurentului, conține o motivarea succintă, neclară și confuză care nu corespunde cerințelor imperative prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., și că judecătorul fondului a dat o interpretare greșită probelor administrate în litigiu, înscrisurile invocate de C.N.S.A.S. nedovedind în niciun fel pretinsa activitate a pârâtului. Recurentul a mai relevat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 293/2008, apreciind în mod greșit și cu o motivare generică, succintă, confuză și necorespunzătoare exigențelor legale că ar fi îndeplinită și condiția referitoare la faptul că activitățile desfășurate de recurent ar fi suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului prevăzute de legislația în vigoare la acea dată. Or, s-a arătat, din înscrisurile administrate în cauză nu rezultă că activitatea desfășurată de recurent ar fi avut drept consecință directă limitarea unor drepturi și libertăți ci, dimpotrivă, această activitate s-a desfășurat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și ordinelor militare primite în acest sens, având ca scop apărarea siguranței naționale și prevenirea unor acțiuni de natură să deterioreze ireparabil relațiile diplomatice bilaterale cu statul în cauză.

Activitățile informative s-au desfășurat în secret, fără ca persoanele urmărite informativ să sesizeze acest aspect, iar asupra lor nu s-au luat de recurent niciun fel de măsuri preventive sau de altă natură de pe urma cărora să fi avut de suferit, iar înscrisurile depuse la dosarul cauzei care aparțin pârâtului nu sunt de natură să îndeplinească cerințele legii referitoare la consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S-a mai precizat, de către recurent, că judecătorul fondului a aplicat și interpretat greșit legea prin aceea că a ignorat faptul că activitatea de spionaj-trădare, respectiv terorismul erau incriminate de legislația în vigoare la momentul respectiv, iar existența unor posibile restrângeri ale drepturilor era permisă sub imperiul legislației comuniste, dar este permisă și în prezent, iar această restrângere se circumscrie dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.

Intimatul C.N.S.A.S. nu a formulat întâmpinare. Recursul declarat de S.I.O.R. împotriva Sentinței civile nr. 221 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Se constată, în primul rând, că nu sunt întemeiate criticile recurentului referitoare la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sentința atacată cuprinzând mențiunile indicate la art. 261 alin. (1) pct. 5 din același cod, anume motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat apărările pârâtului.

Hotărârea recurată este motivată clar, convingător și pertinent, judecătorul cauzei arătând, în considerentele sentinței, nu numai rațiunile pentru care a considerat că este legală sesizarea instanței de contencios administrativ și că sunt întrunite, în ceea ce-l privește pe recurent, condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, ci și argumentele pe baza cărora a înlăturat apărările pârâtului potrivit cărora măsurile adoptate de acesta se încadrau în dispozițiile legale ale vremii privitoare la spionaj/contraspionaj și aveau ca scop apărarea siguranței naționale.

Se reține, în al doilea rând, că nu sunt fondate nici susținerile recurentului privitoare la pronunțarea hotărârii atacate cu aprecierea eronată a probatoriului administrat în litigiu, respectiv cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond procedând în mod întemeiat, urmare interpretării și aplicării corecte a legii (a prevederilor art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare) la circumstanțele de fapt ale pricinii, la admiterea acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S. și la constatarea calității pârâtului S.I.O.R. de lucrător al Securității. Cerințele legale prevăzute de art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt îndeplinite în cazul Cererii nr. P 7655/01 din 4 ianuarie 2010, formulată de petentul F.A., subiect al Dosarului nr. I 236794 fond informativ (cota C.N.S.A.S.), prin aceasta solicitându-se C.N.S.A.S. verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire informativă.

Prima instanță, raportându-se în exclusivitate la înscrisurile aflate în Dosarul nr. I 236794 (cota C.N.S.A.S.) privitor la persoana ce a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității, nu și conținutul celorlalte dosare indicate în Nota de constatare nr. DI/I/1409 din 12 iunie 2012 (R 322866 și I 261783 titular M.T., I 32524 titular V.E., și I 32523 titular L.I.), a statuat judicios că pârâtul în calitatea pe care a deținut-o în cadrul Securității a contribuit în mod direct cu informații la completarea Dosarului nr. I 236794 al cărui titular era F.A., subiect supravegheat informativ (motivat de faptul că are relații cu cetățeni străini, în special cu un diplomat, că intenționează să rămână în străinătate, și că fiind deplasat în R.F.G.

a fost contactat de o serie de fugari români acolo stabiliți). Activitatea recurentului a constat în întocmirea de note raport pe baza informațiilor furnizate de sursele "T." și "R.", și în instruirea și dirijarea surselor cu scopul obținerii de informații referitoare la comportamentul, anturajul, legăturile, preocupările, viciile, pasiunile, etc. "obiectivului", precum și la efectuarea de către acesta a unor acte premergătoare în vederea rămânerii ilegale în străinătate, iar prin astfel de acțiuni, care s-au referit la F.A., a fost îngrădit în mod evident un drept fundamental al omului, prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, anume dreptul la viață privată.

Judecătorul fondului a înlăturat în mod justificat apărările pârâtului, reiterate și în recurs, potrivit cărora măsurile dispuse de către organele de Securitate erau prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la acel moment și erau adoptate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și ordinelor militare primite în acest sens, având ca scop apărarea siguranței naționale și prevenirea activităților de spionaj și de trădare, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ținut de respectarea întocmai a drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute de Constituție și de pactele și tratatele internaționale la care România a aderat, și, pe de altă parte, nu s-au relevat, în litigiu, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calității de lucrător al Securității în acțiuni împotriva securității naționale (spionaj, trădare sau terorism), și care să justifice prin urmare o eventuală ingerință a organelor Securității în viața privată.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că soluția instanței de fond de constatare a calității recurentului de lucrător al Securității, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.I.O.R. împotriva Sentinței civile nr. 221 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I.O.R. împotriva Sentinței civile nr. 221 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ