ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6017/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 414 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul H.M. și a constatat calitatea de lucrător al Securității a acestuia. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul H.M. a fost verificat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în temeiul cererilor înregistrate sub din 25 iunie 2009 adresată de dl. L.V., din 20 mai 2009 adresată de V.I.; din 18 iunie 2009 adresată de dl. E.B.; din 3 decembrie 2009 adresată de dl S.K.J.

prin care se solicita stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițeri care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. I.160246; I.233913; I.163563; I.236461. Urmare a verificărilor efectuate reclamantul a întocmit Dosarul de constatare DI/I/24 din 05 ianuarie 2011, în temeiul căruia a fost sesizată instanța de contencios administrativ. Conform înscrisurilor identificate în arhiva fostei securități a rezultat că pârâtul a avut gradul de maior (1980, 1981), căpitan (1984, 1985, 1986) și funcția de șef al Serviciului 2 (1985, 1986) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad. Din analiza materialelor informativ-operative identificate în Dosarele de urmărire I.160246- titular L.V.; nr. 4642- titular T.P.V.; I.163563 - titular E.B., Curtea de Apel a apreciat îndeplinite cerințele art. 1 lit. a) a O.U.G.

nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al Securității. Astfel, în dosarul de urmărire informativă deschis cu privire la L.V., pârâtul în calitate de șef al Serviciului 2 al Inspectoratului Județean de Securitate Arad a semnat „Raportul cu propunerea de a aproba luarea în D.U.I (dosar de urmărire informativă) din data de 21 iunie 1985, propunând un plan de măsuri ce urmau a fi luate, respectiv încadrarea informativă a celui în cauză cu sursele „A.” și „P.” cu scopul a supraveghea personal activitatea lui la locul de muncă și a sesiza orice intenție a acestuia de a protesta; dirijarea surselor „I.”, „I.”, „V.” din legătura lt. G., care să urmărească activitatea și comportamentul obiectivului, precum și al concubinei sale (H.P) și care vor acționa în sensul influențării pozitive a celui în cauză, interceptarea corespondenței, etc. De asemenea, în dosarul 4642 - titular T.P.V.

pârâtul menționează în cuprinsul unei note privind „nota informativă” primită de la sursa „Poseidon” din iulie 1985 că numitul T.P.V. a fost propus pentru a pleca în interes de serviciu în Danemarca dar prin rezidentul M. a acționat pentru a nu i se face formele de plecare. Cu privire la aceeași persoană pârâtul a aprobat în calitate de șef al Serviciului 2 al Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Raportul cu privire la deschiderea D.U.I din data de 05 iulie 1985, aprobând un plan de măsuri, printre care folosirea mijloacelor T.O. (tehnică operativă folosită pentru interceptarea convorbirilor) la domiciliu, investigații la domiciliu pentru identificarea persoanelor care îl vizitează. Planul de măsuri a fost pus în aplicare așa cum rezultă din însemnările marginale de la fila 78 dosar „A3 P3 introdus 12 octombrie 1985 scos 4 noiembrie 1985” În Dosarul nr. I.163563 - titular E.B.

pârâtul a propus deschiderea dosarului de urmărire informativă la data de 10 aprilie 1980 propunând a se dirija surse pe lângă obiectiv, în scopul de a se verifica poziția sa, legăturile sale și preocuparea pentru omologarea de noi date privind caracteristicile produselor și tehnologiilor propuse ca invenții; montarea mijloacelor T.O (tehnică operativă de interceptarea convorbirilor), investigări și verificări asupra soției obiectivului și luarea de măsuri pentru limitarea accesului acesteia la D.S. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul H.M. a declarat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că din materialele probatorii depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu rezultă că T.P.V.

sau vreo rudă a sa ar fi formulat cerere la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității conform art. 1 alin. (7) și 8 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008. Atât la dosarele L.V. cât și la V.I. propunerea de deschidere a acestora cât și planurile de măsuri aferente au fost întocmite de alt ofițer, iar aprobările au fost date de șeful securității și locțiitorul acestuia. Recurentul mai susține că instanța de fond a reținut că prin acțiunile sale a îngrădit drepturi și libertăți al persoanelor în cauză (secretul corespondenței) dar din materialul probator nu rezultă nici un înscris care să dovedească că măsura interceptării corespondenței a fost realizată. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. a) lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Față de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare. Pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speță, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat cu informatorii din subordine persoanele urmărite pentru motivele politice arătate mai sus.

Același drept a fost încălcat prin punerea în filaj. De asemenea, prin reținerea din circuitul poștal a corespondenței respectivilor, s-a încălcat dreptul la secretul corespondenței. Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, consideră că, în cauză, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității ” . Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată: - persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.

Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece, pârâtul H.M. a avut gradul de locotenent major în 1980, 1981, ulterior gradul de căpitan (1984-1986) și funcția de Șef al Serviciului 2 (1985, 1986) din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad; - în calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile pârâtului, toate măsurile întreprinse de acesta au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin activitățile desfășurate pârâtul, ofițer al fostei securități a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului reglementate și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la secretul corespondenței și dreptul la viața privată.

Este lipsit de relevanță faptul că încălcările respective aveau temei legal sau regulamentar, respectiv că încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale reglementate de Constituția în vigoare la aceea dată se producea ca urmare a respectării de către pârât a instrucțiunilor ierarhice primite. În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia cererea de verificare nu îndeplinește condițiile pentru a justifica promovarea acțiunii în contencios, Înalta Curte constată că la cerere, verificarea poate fi făcută exclusiv în condițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, potrivit cărora: „(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1)-(7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari.

De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor”. De asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

(2) C.N.S.A.S. comunică petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine. Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor Securității. Nota de constatare a identității va conține atât numele real și celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare situație în parte.

De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la stabilirea identității persoanei. (4) Nota de constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia.

Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității, precum și numele conspirative, acolo unde este cazul; b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic și/ sau a corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii.

Deci, cu alte cuvinte, din interpretarea dispozițiilor legale și regulamentare citate mai sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri: - cererea prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și colaboratorilor acesteia care au desfășurat activități la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din Regulament și, - o a doua cerere formulată de persoana îndreptățită prin care să se solicite verificarea existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său (art. 27 alin. (5) din Regulament). Înalta Curte constată că, în cauză au fost depuse de către intimatul-reclamant cererile de verificare care au stat la baza demarării procedurii de verificare, conf.

art. 3 lit. v) din O.U.G, nr. 24/2008, aprobată și completată prin Legea nr. 293 din 14 noiembrie 2008. Odată cu depunerea materialelor care au stat la baza notei de constatare și a acțiunii în constatare, au fost depuse cererile nr. P 4514/06 din 25 mai 2009, P 979/09 din 20 mai 2009, P 947/07 din 18 iunie 2009 și P 1708/09 din 03 decembrie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul L.V., de către V.I., de către E.B., respectiv de către domnul S.K.J., prin care se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenții au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura a fost urmată întocmai, iar susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinței civile nr. 414 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2013.