ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6017/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6017/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

414 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul H.M.

și a constatat calitatea de lucrător al Securității a acestuia.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul H.M.

a fost verificat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

în temeiul cererilor înregistrate sub din 25 iunie 2009 adresată de dl. L.V., din

20 mai 2009 adresată de V.I.; din 18 iunie 2009 adresată de dl. E.B.; din 3

decembrie 2009 adresată de dl S.K.J. prin care se solicita stabilirea calității

de lucrător al Securității pentru ofițeri care au contribuit la instrumentarea Dosarelor

nr. I.160246; I.233913; I.163563; I.236461.

Urmare

a verificărilor efectuate reclamantul a întocmit Dosarul de constatare DI/I/24

din 05 ianuarie 2011, în temeiul căruia a fost sesizată instanța de contencios

administrativ. Conform înscrisurilor identificate în arhiva fostei securități a

rezultat că pârâtul a avut gradul de maior (1980, 1981), căpitan (1984, 1985,

1986) și funcția de șef al Serviciului 2 (1985, 1986) în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Arad.

Din

analiza materialelor informativ-operative identificate în Dosarele de urmărire

I.160246- titular L.V.; nr. 4642- titular T.P.V.; I.163563 - titular E.B.,

Curtea de Apel a apreciat îndeplinite cerințele art. 1 lit. a) a O.U.G. nr. 24/2008

pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al Securității.

Astfel,

în dosarul de urmărire informativă deschis cu privire la L.V., pârâtul în

calitate de șef al Serviciului 2 al Inspectoratului Județean de Securitate Arad

a semnat „Raportul cu propunerea de a aproba luarea în D.U.I (dosar de urmărire

informativă) din data de 21 iunie 1985, propunând un plan de măsuri ce urmau a

fi luate, respectiv încadrarea informativă a celui în cauză cu sursele „A.” și

„P.” cu scopul a supraveghea personal activitatea lui la locul de muncă și a

sesiza orice intenție a acestuia de a protesta; dirijarea surselor „I.”, „I.”,

„V.” din legătura lt. G., care să urmărească activitatea și comportamentul

obiectivului, precum și al concubinei sale (H.P) și care vor acționa în sensul

influențării pozitive a celui în cauză, interceptarea corespondenței, etc.

De

asemenea, în dosarul 4642 - titular T.P.V. pârâtul menționează în cuprinsul unei

note privind „nota informativă” primită de la sursa „Poseidon” din iulie 1985 că

numitul T.P.V. a fost propus pentru a pleca în interes de serviciu în Danemarca

dar prin rezidentul M. a acționat pentru a nu i se face formele de plecare. Cu

privire la aceeași persoană pârâtul a aprobat în calitate de șef al Serviciului

2 al Inspectoratului Județean de Securitate Arad, Raportul cu privire la

deschiderea D.U.I din data de 05 iulie 1985, aprobând un plan de măsuri, printre

care folosirea mijloacelor T.O. (tehnică operativă folosită pentru

interceptarea convorbirilor) la domiciliu, investigații la domiciliu pentru

identificarea persoanelor care îl vizitează. Planul de măsuri a fost pus în

aplicare așa cum rezultă din însemnările marginale de la fila 78 dosar „A3 P3

introdus 12 octombrie 1985 scos 4 noiembrie 1985”

În

Dosarul nr. I.163563 - titular E.B. pârâtul a propus deschiderea dosarului de

urmărire informativă la data de 10 aprilie 1980 propunând a se dirija surse pe

lângă obiectiv, în scopul de a se verifica poziția sa, legăturile sale și

preocuparea pentru omologarea de noi date privind caracteristicile produselor

și tehnologiilor propuse ca invenții; montarea mijloacelor T.O (tehnică

operativă de interceptarea convorbirilor), investigări și verificări asupra

soției obiectivului și luarea de măsuri pentru limitarea accesului acesteia la

D.S.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, pârâtul H.M. a declarat criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că din materialele probatorii depuse de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu rezultă că T.P.V. sau vreo

rudă a sa ar fi formulat cerere la Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității conform art. 1 alin. (7) și 8 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.

Atât

la dosarele L.V. cât și la V.I. propunerea de deschidere a acestora cât și

planurile de măsuri aferente au fost întocmite de alt ofițer, iar aprobările au

fost date de șeful securității și locțiitorul acestuia.

Recurentul

mai susține că instanța de fond a reținut că prin acțiunile sale a îngrădit drepturi

și libertăți al persoanelor în cauză (secretul corespondenței) dar din

materialul probator nu rezultă nici un înscris care să dovedească că măsura

interceptării corespondenței a fost realizată.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Conform

art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. a) lucrător al Securității este orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Față

de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de

lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri,

subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci

doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Din

punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau

limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al

Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un

dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale

stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale,

la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor

Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările

ulterioare.

Pârâtul,

prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale, garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speță, îngrădirea

dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a

încadrat cu informatorii din subordine persoanele urmărite pentru motivele politice

arătate mai sus. Același drept a fost încălcat prin punerea în filaj. De

asemenea,  prin reținerea din circuitul poștal a corespondenței respectivilor,

s-a încălcat dreptul la secretul corespondenței.

Înalta

Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, consideră că, în cauză,

sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a

se putea constata calitatea de „lucrător al Securității

”

.

Astfel,

norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține

calitatea invocată:

-

persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al

Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este

asigurată deoarece, pârâtul H.M. a avut gradul de locotenent major în 1980,

1981, ulterior gradul de căpitan (1984-1986) și funcția de Șef al Serviciului 2

(1985, 1986) din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Arad;

-

în calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și

această condiție este asigurată prin acțiunile pârâtului, toate măsurile

întreprinse de acesta au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului

garantate prin legile în vigoare și la acea dată.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că prin activitățile desfășurate pârâtul,

ofițer al fostei securități a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale

omului reglementate și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul

la secretul corespondenței și dreptul la viața privată.

Este

lipsit de relevanță faptul că încălcările respective aveau temei legal sau regulamentar,

respectiv că încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale reglementate

de Constituția în vigoare la aceea dată se producea ca urmare a respectării de

către pârât a instrucțiunilor ierarhice primite.

În

ceea ce privește susținerea recurentului potrivit  căreia cererea de verificare

nu îndeplinește condițiile pentru a justifica promovarea acțiunii în

contencios, Înalta Curte constată că la cerere, verificarea poate fi făcută

exclusiv în condițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, potrivit cărora: „(7) Persoana, subiect al unui dosar din

care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle

identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au

contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este

aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din

oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De

drepturile prevăzute la alin. (1)-(7) beneficiază soțul supraviețuitor și

rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori

moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând

soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de

rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal,

iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de

consimțământul tuturor”.

De

asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin

Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1) Petiționarul

îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris

C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la

completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică

petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă

aceasta poate fi stabilită cu certitudine.

Pe

baza cererii prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații întocmește o notă de constatare a identității

lucrătorilor sau colaboratorilor Securității. Nota de constatare a identității

va conține atât numele real și celelalte date de identitate, cât și numele

conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul

Securității a deținut mai multe nume conspirative, nota de constatare a

identității va consemna distinct fiecare situație în parte. De asemenea, se vor

consemna documentele și informațiile identificate în cursul desfășurării

investigațiilor, care au condus la stabilirea identității persoanei.

(4)

Nota de constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin

secretarul acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea

la Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz:

a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției

comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către

petiționarul îndreptățit, prin care i se transmit datele de identitate ale

colaboratorului sau lucrătorului Securității, precum și numele conspirative,

acolo unde este cazul;

b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției

investigații reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic

și/ sau a corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor, pentru identificarea documentelor și

informațiilor necesare soluționării cererii.

Deci,

cu alte cuvinte, din interpretarea dispozițiilor legale și regulamentare citate

mai sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri:

-

cererea prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității

și colaboratorilor acesteia care au desfășurat activități la instrumentarea

dosarului persoanei îndreptățite să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din

Regulament și,

-

o a doua cerere formulată de persoana îndreptățită prin care să se solicite

verificarea existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

său (art. 27 alin. (5) din Regulament).

Înalta

Curte constată că, în cauză au fost depuse de către intimatul-reclamant cererile

de verificare care au stat la baza demarării procedurii de verificare, conf. art.

3 lit. v) din O.U.G, nr. 24/2008, aprobată și completată prin Legea nr. 293 din

14 noiembrie 2008.

Odată

cu depunerea materialelor care au stat la baza notei de constatare și a

acțiunii în constatare, au fost depuse cererile nr. P 4514/06 din 25 mai 2009,

P 979/09 din 20 mai 2009, P 947/07 din 18 iunie 2009 și P 1708/09 din 03

decembrie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul L.V., de către V.I., de

către E.B., respectiv de către domnul S.K.J., prin care se solicita

verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor

la care petenții au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că procedura a fost urmată întocmai, iar susținerile

și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinței civile nr. 414 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2013.