ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București la data de 03 decembrie 2010, reclamantul Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat a se constata calitatea de
lucrător al Securității în ce-l privește pe pârâtul A.A.
S-a arătat că, prin
cererile din 02 iunie 2009, din 27 ianuarie 2009, din 19 mai 2009 și din 13
august 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnii N.M., E.P., D.M. și P.C., se
solicită verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al
Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la
instrumentarea dosarelor fond informativ nr. 147152 (vol. I, f. 8), nr. 110396
(vol. I, f. 116), nr. 43000 (f. 20, 24) și nr. 45637 (f. 1, 2,10, 11, 18, 19),
(cote C.N.S.A.S.), dosare în care pârâtul A.A. a întocmit documente care se
află la filele menționate anterior, pentru fiecare cotă. Ținând cont de
prevederile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la
propriul dosar și deconspirarea Securității, cererile formulate sunt legale.
S-a mai învederat de
către reclamant că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2059
din 30 august 2010 și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul a avut gradele
de locotenent colonel (1982, 1983), colonel (1984, 1985, 1987, 1988) și
funcțiile de șef al Serviciului 2/A (1982, 1983, 1984, 1985) și șef al
Serviciului 2/B (1987, 1988) din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate
Galați.
S-a mai arătat că în
această calitate, în contextul urmăririi informative a unei persoane care „a
cerut plecare definitivă din țară, este suspect ele evaziune", pârâtul a
aprobat dirijarea rețelei informative pe lângă acesta, interceptarea
corespondenței, precum și contactarea periodică în scopul „descurajării"
acestuia.
Pârâtul A.A. a
formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și
nefondată
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința nr. 5601
din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a
constatat calitatea de lucrător al Securității.
Pentru a pronunța
această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.
Curtea a constatat că
situația de fapt expusă de reclamant a fost dovedită cu următoarele probe:
raportul cu propunerea de avertizare a numitului D.M., aprobat de pârât, în
calitate de șef Serviciu 2/B.I.J. Galați, din care rezulta că persoana
avertizată a audiat știrile postului de radio V.A., unde se prezentau „știri
tendențioase privind evenimentul de la Brașov din 15 noiembrie 1987" și a
procedat la „confecționarea unor fițuici cu conținut denigrator" pe care
împreună cu o altă persoană le-au difuzat în Galați; din raportul cu propunere
de audiere a numitului P.V., aprobat de pârât, din 1985, rezultă că această
persoană făcea „comentarii deosebit de ostile, adresând cuvinte și expresii
jignitoare la adresa politicii partidului și statului", raport nr. 201/1985
din care rezultă că respectiva persoană a fost avertizată; prin nota din 09
februarie 1984 și nota de analiză din 21 februarie 1984 pârâtul a dispus măsuri
de supraveghere a unei persoane (G.I.), cunoscut cu intenții de evaziune; la 25
noiembrie 1982 a aprobat raportul privind măsuri de cercetare a evenimentului
de la Grupul Școlar nr. X, unde apăruse o inscripție pe perete „cu caracter
ostil" (se referă la o cerere de alimente și injurii adresate
președintelui statului).
Astfel a reținut
Curtea că prin activitățile desfășurate de pârât, acesta a suprimat, respectiv
îngrădit drepturi fundamentale ale omului dreptul la libertatea de exprimare și
libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,
coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și
politice, precum și dreptul la viață privată, secretul corespondenței din
Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional
privind Drepturile civile și politice.
Recursul formulat
de A.A. împotriva sentinței nr. 5601 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel
București.
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
3.1. Hotărârea a fost
pronunțată cu aplicarea greșită a legii; acțiunea era inadmisibilă.
Recurentul-pârât
consideră că intimata-reclamantă nu se afla în niciuna dintre ipotezele pentru
care legea o îndreptățea să solicite justiției constatarea calității de
lucrător al Securității, iar instanța de fond trebuia să respingă acțiunea ca
inadmisibilă.
Legiuitorul a restrâns
sfera persoanelor supuse deconspirării la lucrătorii de securitate și miliție
care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanelor care au sesizat
C.N.S.A.S. și nu la alte persoane.
În speță,
petiționarii au solicitat accesul la propriul dosar, iar din conținutul
acestuia nu rezultă că recurentul l-a instrumentat.
3.2. Hotărârea a fost
pronunțată fără temei legal, încălcându-se principiul preeminenței dreptului.
Deconspirarea
reprezintă o restrângere a unor drepturi și libertăți ale foștilor ofițeri și
subofițeri și trebuie să se înscrie în condițiile restrângerii prevăzute de art.
53 din Constituția României.
Extinderea
verificărilor la alți ofițeri sau subofițeri decât cei care au contribuit la
instrumentarea dosarului, constituie o încălcare a principiului preeminenței
dreptului.
3.3. Recurentul-pârât
nu a beneficiat de dreptul constituțional și european la un proces echitabil.
Reclamantul s-a
folosit de unele înscrisuri ce nu îi priveau pe petenți, în timp ce pârâtului
i-a fost respinsă proba cu înscrisuri și martori.
Se mai invocă și
faptul că lipsește avizul Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S., prevăzut de
art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.
3.4. Hotărârea este
dată cu aplicarea greșită a legii. Nu sunt întrunite condițiile pentru
constatarea calității de lucrător al Securității.
Recurentul avea ca
atribuții de șef serviciu coordonarea muncii lucrătorilor de pe platforma
combinatului siderurgic de la Galați.
Recurentul și
ofițerii săi aveau misiunea efectuării unor verificări de rutină în combinat și
pe teren: nume, prenume, adresă, loc de muncă, membri de familie, comportament
general, vicii de natură a crea climat de insecuritate sau indisciplină,
Decretul 400, alcoolul, părăsirea postului, abandonarea instalațiilor, etc.
Recurentul consideră
că, în mod greșit s-a apreciat că „asemenea banalități” ar putea duce la
îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația
Universală a Dreptului Omului.
3.5. Prin notele
scrise depuse la dosar, recurentul și-a completat motivele de recurs, astfel:
3.5.1. A arătat că a
invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008; excepția
neconvenționalității O.U.G. nr. 24/ 2008; excepția lipsei calității procesuale
active a C.N.S.A.S.; excepția lipsei calității procesuale pasive; inadmisibilitatea
acțiunii în constatare în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedura civilă;
inadmisibilității de ordine publică; neconvenționalitatea procedurii de a
sesiza Curtea de Apel București cu pretinse fapte ce încalcă o convenție/ pact
internațional neratificate de România la data când se susține că ar fi fost
comise aceste încălcări; netemeinicia acțiunii.
3.5.2. Hotărârea
atacată este nemotivată – art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Au fost copiate în
hotărâre afirmațiile tendențioase și calomnioase ale reclamantului.
3.5.3. Instanța de
fond a rezolvat procesul fără punerea în dezbatere și cercetare a cererilor
pârâtului, nu a rezolvat fondul pricinii.
În cuprinsul
hotărârii nu se precizează argumentele pârâtului. Nu au fost puse în dezbatere
cererea de exercitare a controlului de convenționalitate a O.U.G. nr. 24/2008,
cererea privind excepția inadmisibilității acțiunii în constatare; cererea prin
care s-a invocat prevalența dreptului comunitar față de dreptul intern.
3.5.4. Hotărârea s-a
dat cu încălcarea competenței altor instanțe – art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Actele de comandament
militar nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului
administrativ.
Curtea de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal, nu are competența
materială să judece încălcări ale drepturilor omului, ci numai instituțiile
juridice de drept internațional și comunitar: Comitetul Drepturilor Omului,
Comisia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal, nu are competența
materială să judece eventualele încălcări ale Constituției României de către un
particular.
Un simplu cetățean nu
poate încălca Constituția, ci numai legile elaborate în baza prevederilor
constituționale.
3.5.5. Faptele supuse
judecății au fost calificate greșit, iar încadrarea juridică este eronată – art.
304 pct. 11 C. proc. civ.
Instanța de fond avea
obligația să constate că dreptul la viața privată și dreptul la exprimare nu
sunt drepturi absolute, îngrădirea acestor drepturi este prevăzută chiar în
cuprinsul documentelor invocate.
3.5.6. Prima instanță
și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești – art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Curtea de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal a acționat ca o instanță
extraordinară și a judecat recurentul-pârât pentru activități legale în
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, acte de comandament militar, fără ca
vreuna din condițiile necesare existenței răspunderii juridice să fie
îndeplinită.
3.5.7. Instanța de
fond a respins, cu încălcarea vădită a legii, excepția lipsei calității
procesuale – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Lipsa calității
procesuale pasive este necontestată, deoarece pârâtul nu a contribuit la
instrumentarea dosarului persoanei care a solicitat verificarea calității de
lucrător al Securității.
La rândul său,
C.N.S.A.S. nu are calitate procesuală activă, deoarece, în absența cererii
persoanei îndreptățite, nu este îndrituită de a cerceta dosarul.
3.5.8. Instanța de
fond a omis să invoce din oficiu și să pună în dezbatere excepții de ordine
publică – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța avea
obligația să respingă ca inadmisibilă acțiunea.
3.5.9. Instanța de
fond a încălcat principiul imparțialității justiției – art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Judecătorul nu a
manifestat interes pentru aflarea adevărului, nu și-a exercitat rolul activ, a
adoptat o poziție vădit părtinitoare, a respins fără temei legal cererea
pârâtului de înfățișare de către C.N.S.A.S. a înscrisurilor doveditoare.
II. Considerentele
Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară
exercitată
Recursul este
nefondat pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Acțiunea în
constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe
recurent, a pornit la cererea formulată de numiții N.E. E.P., D.M. și P.C.
pentru P.V., prin care se solicita verificarea ofițerilor sau subofițerilor
care au contribuit la instrumentarea dosarelor informative ce îi privește pe
petenți.
Din actele dosarului
rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I45637 –
titular P.V.; I43000 – titular D.M.; I047152 – titular N.M., cu referire și la
E.P.
Este corectă
afirmația recurentului conform căreia calitatea de lucrător al Securității se
poate stabili numai în ceea ce privește ofițerii/ subofițerii care au
contribuit la instrumentarea dosarelor persoanelor care au formulat cerere,
deoarece ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr.
24/2008.
Acțiunea nu este însă
inadmisibilă, datorită întrunirii dispozițiilor legale în privința cererilor
formulate de P.C. (pentru P.V.), de D.M., N.E. și E.P., urmând a fi nerelevante
informațiile ce privesc alte persoane ce nu au formulat cerere în acest sens.
1.2. Principiul
preeminenței dreptului nu a fost încălcat, analizarea înscrisurilor referitoare
la D.M., P.V., N.E. și E.P., fiind în conformitate cu normele înscrise în
cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008.
1.3. Din același
motiv nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, s-au găsit a fi
determinate pentru dovedirea acțiunii numai actele ce privesc pe cei patru
petenți.
Administrarea probei
cu înscrisuri a fost în mod corect respinsă de prima instanță, deoarece împrejurările
ce se doreau a fi dovedite nu erau contestate de partea adversă, în aceste
condiții dovada devenea inutilă, nepertinentă.
Din actele dosarului,
rezultă că recurentul-pârât nu a solicitat la instanța de fond administrarea
probei cu martori.
În ceea ce privește
respectarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, se apreciază ca fiind
îndeplinite condițiile impuse de lege, acțiunea a fost semnată de președintele
C.N.S.A.S., iar nota de constatare a fost întocmită chiar de un consilier
juridic, existând avizele prevăzute de lege.
1.4. Condițiile
pentru constatarea calității de lucrător al Securității sunt îndeplinite.
Instanța de fond a
reținut în mod corect că recurentul-reclamant a aprobat un raport de avertizare
a lui D.M. pentru că acesta audia știrile postului de radio V.A., unde se
prezentau știri tendențioase privind evenimentul de la Brașov din 15 noiembrie 1987”.
De asemenea, un
raport de avertizare a fost aprobat și cu privire la P.V., care făcea
comentarii deosebit de ostile, adresând cuvinte și expresii jignitoare la
adresa politicii partidului și statului.
Numiții N.M. și E.P.
făceau obiectul urmăririi de către recurent care, în calitate de șef de
serviciu, aproba notele informative și solicita verificarea informațiilor.
1.5. Cu privire la
cererea intitulată „concluzii scrise finale”, se constată că aceasta conține
motive noi de recurs și, în măsura în care nu sunt motive de ordine publică, nu
pot fi luate în considerare, deoarece au fost depuse cu depășirea termenului
prevăzut de lege.
Recurentul-reclamant,
contrar celor afirmate, nu a ridicat excepția de neconstituționalitate a O.U.G.
nr. 24/2008.
Motivele de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și extinderea dispozițiilor art. 304
pct. 9 sunt depuse tardiv.
Motivul de recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin
O.U.G. nr. 138/2000.
Excepția
necompetenței materiale a Curții de Apel București (art. 304 pct. 3 C. proc.
civ.) este neîntemeiată, nu au fost supuse controlului instanței acte de
comandament militar.
Instanțele
judecătorești au competența să se pronunțe cu privire la încălcări ale
drepturilor omului, O.U.G. nr. 24/2008 este o lege specială ce a dat în
competența instanțelor de contencios administrativ și constatarea calității de
colaborator/ lucrător al Securității cu referire la persoane fizice.
Actul normativ a fost
supus controlului de constituționalitate. Încălcarea prevederilor
constituționale poate privi orice persoană, chiar și un simplu cetățean,
excluderea realizată de recurent nu are suport legal.
Analizarea excepției
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului s-a făcut în cadrul soluționării
fondului cauzei, nefiind o excepție veritabilă, apărările ce țin de
neîntrunirea condițiilor impuse de O.U.G. nr. 24/2008 privesc fondul pricinii.
Aceleași argumente
pot fi invocate și în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active a
C.N.S.A.S., acțiunea a fost pornită la cererea persoanelor îndreptățite,
conform legii.
Față de acestea,
nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.A. împotriva sentinței nr. 5601 din 4 octombrie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2013.