ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2013

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 decembrie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat a se constata calitatea de lucrător al Securității în ce-l privește pe pârâtul A.A. S-a arătat că, prin cererile din 02 iunie 2009, din 27 ianuarie 2009, din 19 mai 2009 și din 13 august 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnii N.M., E.P., D.M. și P.C., se solicită verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. 147152 (vol. I, f. 8), nr. 110396 (vol. I, f. 116), nr. 43000 (f. 20, 24) și nr. 45637 (f. 1, 2,10, 11, 18, 19), (cote C.N.S.A.S.), dosare în care pârâtul A.A. a întocmit documente care se află la filele menționate anterior, pentru fiecare cotă. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cererile formulate sunt legale. S-a mai învederat de către reclamant că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2059 din 30 august 2010 și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul a avut gradele de locotenent colonel (1982, 1983), colonel (1984, 1985, 1987, 1988) și funcțiile de șef al Serviciului 2/A (1982, 1983, 1984, 1985) și șef al Serviciului 2/B (1987, 1988) din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Galați. S-a mai arătat că în această calitate, în contextul urmăririi informative a unei persoane care „a cerut plecare definitivă din țară, este suspect ele evaziune", pârâtul a aprobat dirijarea rețelei informative pe lângă acesta, interceptarea corespondenței, precum și contactarea periodică în scopul „descurajării" acestuia. Pârâtul A.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nefondată

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 5601 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele. Curtea a constatat că situația de fapt expusă de reclamant a fost dovedită cu următoarele probe: raportul cu propunerea de avertizare a numitului D.M., aprobat de pârât, în calitate de șef Serviciu 2/B.I.J. Galați, din care rezulta că persoana avertizată a audiat știrile postului de radio V.A., unde se prezentau „știri tendențioase privind evenimentul de la Brașov din 15 noiembrie 1987" și a procedat la „confecționarea unor fițuici cu conținut denigrator" pe care împreună cu o altă persoană le-au difuzat în Galați; din raportul cu propunere de audiere a numitului P.V., aprobat de pârât, din 1985, rezultă că această persoană făcea „comentarii deosebit de ostile, adresând cuvinte și expresii jignitoare la adresa politicii partidului și statului", raport nr. 201/1985 din care rezultă că respectiva persoană a fost avertizată; prin nota din 09 februarie 1984 și nota de analiză din 21 februarie 1984 pârâtul a dispus măsuri de supraveghere a unei persoane (G.I.), cunoscut cu intenții de evaziune; la 25 noiembrie 1982 a aprobat raportul privind măsuri de cercetare a evenimentului de la Grupul Școlar nr. X, unde apăruse o inscripție pe perete „cu caracter ostil" (se referă la o cerere de alimente și injurii adresate președintelui statului). Astfel a reținut Curtea că prin activitățile desfășurate de pârât, acesta a suprimat, respectiv îngrădit drepturi fundamentale ale omului dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice, precum și dreptul la viață privată, secretul corespondenței din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice.

Recursul formulat de A.A. împotriva sentinței nr. 5601 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii; acțiunea era inadmisibilă. Recurentul-pârât consideră că intimata-reclamantă nu se afla în niciuna dintre ipotezele pentru care legea o îndreptățea să solicite justiției constatarea calității de lucrător al Securității, iar instanța de fond trebuia să respingă acțiunea ca inadmisibilă. Legiuitorul a restrâns sfera persoanelor supuse deconspirării la lucrătorii de securitate și miliție care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanelor care au sesizat C.N.S.A.S. și nu la alte persoane. În speță, petiționarii au solicitat accesul la propriul dosar, iar din conținutul acestuia nu rezultă că recurentul l-a instrumentat. 3.2. Hotărârea a fost pronunțată fără temei legal, încălcându-se principiul preeminenței dreptului. Deconspirarea reprezintă o restrângere a unor drepturi și libertăți ale foștilor ofițeri și subofițeri și trebuie să se înscrie în condițiile restrângerii prevăzute de art. 53 din Constituția României. Extinderea verificărilor la alți ofițeri sau subofițeri decât cei care au contribuit la instrumentarea dosarului, constituie o încălcare a principiului preeminenței dreptului. 3.3. Recurentul-pârât nu a beneficiat de dreptul constituțional și european la un proces echitabil. Reclamantul s-a folosit de unele înscrisuri ce nu îi priveau pe petenți, în timp ce pârâtului i-a fost respinsă proba cu înscrisuri și martori. Se mai invocă și faptul că lipsește avizul Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S., prevăzut de art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008. 3.

Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii. Nu sunt întrunite condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității. Recurentul avea ca atribuții de șef serviciu coordonarea muncii lucrătorilor de pe platforma combinatului siderurgic de la Galați. Recurentul și ofițerii săi aveau misiunea efectuării unor verificări de rutină în combinat și pe teren: nume, prenume, adresă, loc de muncă, membri de familie, comportament general, vicii de natură a crea climat de insecuritate sau indisciplină, Decretul 400, alcoolul, părăsirea postului, abandonarea instalațiilor, etc. Recurentul consideră că, în mod greșit s-a apreciat că „asemenea banalități” ar putea duce la îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Dreptului Omului. 3.

Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul și-a completat motivele de recurs, astfel: 3.5.1. A arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008; excepția neconvenționalității O.U.G. nr. 24/ 2008; excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S.; excepția lipsei calității procesuale pasive; inadmisibilitatea acțiunii în constatare în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedura civilă; inadmisibilității de ordine publică; neconvenționalitatea procedurii de a sesiza Curtea de Apel București cu pretinse fapte ce încalcă o convenție/ pact internațional neratificate de România la data când se susține că ar fi fost comise aceste încălcări; netemeinicia acțiunii. 3.5.2. Hotărârea atacată este nemotivată – art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Au fost copiate în hotărâre afirmațiile tendențioase și calomnioase ale reclamantului. 3.5.3. Instanța de fond a rezolvat procesul fără punerea în dezbatere și cercetare a cererilor pârâtului, nu a rezolvat fondul pricinii. În cuprinsul hotărârii nu se precizează argumentele pârâtului. Nu au fost puse în dezbatere cererea de exercitare a controlului de convenționalitate a O.U.G. nr. 24/2008, cererea privind excepția inadmisibilității acțiunii în constatare; cererea prin care s-a invocat prevalența dreptului comunitar față de dreptul intern. 3.5.4. Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altor instanțe – art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Actele de comandament militar nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, nu are competența materială să judece încălcări ale drepturilor omului, ci numai instituțiile juridice de drept internațional și comunitar: Comitetul Drepturilor Omului, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, nu are competența materială să judece eventualele încălcări ale Constituției României de către un particular. Un simplu cetățean nu poate încălca Constituția, ci numai legile elaborate în baza prevederilor constituționale. 3.5.5. Faptele supuse judecății au fost calificate greșit, iar încadrarea juridică este eronată – art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Instanța de fond avea obligația să constate că dreptul la viața privată și dreptul la exprimare nu sunt drepturi absolute, îngrădirea acestor drepturi este prevăzută chiar în cuprinsul documentelor invocate. 3.5.

Prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești – art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a acționat ca o instanță extraordinară și a judecat recurentul-pârât pentru activități legale în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, acte de comandament militar, fără ca vreuna din condițiile necesare existenței răspunderii juridice să fie îndeplinită. 3.5.

Instanța de fond a respins, cu încălcarea vădită a legii, excepția lipsei calității procesuale – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Lipsa calității procesuale pasive este necontestată, deoarece pârâtul nu a contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității. La rândul său, C.N.S.A.S. nu are calitate procesuală activă, deoarece, în absența cererii persoanei îndreptățite, nu este îndrituită de a cerceta dosarul. 3.5.

Instanța de fond a omis să invoce din oficiu și să pună în dezbatere excepții de ordine publică – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța avea obligația să respingă ca inadmisibilă acțiunea. 3.5.

Instanța de fond a încălcat principiul imparțialității justiției – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Judecătorul nu a manifestat interes pentru aflarea adevărului, nu și-a exercitat rolul activ, a adoptat o poziție vădit părtinitoare, a respins fără temei legal cererea pârâtului de înfățișare de către C.N.S.A.S. a înscrisurilor doveditoare. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurent, a pornit la cererea formulată de numiții N.E. E.P., D.M. și P.C. pentru P.V., prin care se solicita verificarea ofițerilor sau subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarelor informative ce îi privește pe petenți. Din actele dosarului rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I45637 – titular P.V.; I43000 – titular D.M.; I047152 – titular N.M., cu referire și la E.P. Este corectă afirmația recurentului conform căreia calitatea de lucrător al Securității se poate stabili numai în ceea ce privește ofițerii/ subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor persoanelor care au formulat cerere, deoarece ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008. Acțiunea nu este însă inadmisibilă, datorită întrunirii dispozițiilor legale în privința cererilor formulate de P.C. (pentru P.V.), de D.M., N.E. și E.P., urmând a fi nerelevante informațiile ce privesc alte persoane ce nu au formulat cerere în acest sens. 1.2. Principiul preeminenței dreptului nu a fost încălcat, analizarea înscrisurilor referitoare la D.M., P.V., N.E. și E.P., fiind în conformitate cu normele înscrise în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008. 1.3. Din același motiv nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, s-au găsit a fi determinate pentru dovedirea acțiunii numai actele ce privesc pe cei patru petenți. Administrarea probei cu înscrisuri a fost în mod corect respinsă de prima instanță, deoarece împrejurările ce se doreau a fi dovedite nu erau contestate de partea adversă, în aceste condiții dovada devenea inutilă, nepertinentă. Din actele dosarului, rezultă că recurentul-pârât nu a solicitat la instanța de fond administrarea probei cu martori. În ceea ce privește respectarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, se apreciază ca fiind îndeplinite condițiile impuse de lege, acțiunea a fost semnată de președintele C.N.S.A.S., iar nota de constatare a fost întocmită chiar de un consilier juridic, existând avizele prevăzute de lege. 1.4. Condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității sunt îndeplinite. Instanța de fond a reținut în mod corect că recurentul-reclamant a aprobat un raport de avertizare a lui D.M. pentru că acesta audia știrile postului de radio V.A., unde se prezentau știri tendențioase privind evenimentul de la Brașov din 15 noiembrie 1987”. De asemenea, un raport de avertizare a fost aprobat și cu privire la P.V., care făcea comentarii deosebit de ostile, adresând cuvinte și expresii jignitoare la adresa politicii partidului și statului. Numiții N.M. și E.P. făceau obiectul urmăririi de către recurent care, în calitate de șef de serviciu, aproba notele informative și solicita verificarea informațiilor. 1.5. Cu privire la cererea intitulată „concluzii scrise finale”, se constată că aceasta conține motive noi de recurs și, în măsura în care nu sunt motive de ordine publică, nu pot fi luate în considerare, deoarece au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege. Recurentul-reclamant, contrar celor afirmate, nu a ridicat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și extinderea dispozițiilor art. 304 pct. 9 sunt depuse tardiv. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.) este neîntemeiată, nu au fost supuse controlului instanței acte de comandament militar. Instanțele judecătorești au competența să se pronunțe cu privire la încălcări ale drepturilor omului, O.U.G. nr. 24/2008 este o lege specială ce a dat în competența instanțelor de contencios administrativ și constatarea calității de colaborator/ lucrător al Securității cu referire la persoane fizice. Actul normativ a fost supus controlului de constituționalitate. Încălcarea prevederilor constituționale poate privi orice persoană, chiar și un simplu cetățean, excluderea realizată de recurent nu are suport legal. Analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului s-a făcut în cadrul soluționării fondului cauzei, nefiind o excepție veritabilă, apărările ce țin de neîntrunirea condițiilor impuse de O.U.G. nr. 24/2008 privesc fondul pricinii. Aceleași argumente pot fi invocate și în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S., acțiunea a fost pornită la cererea persoanelor îndreptățite, conform legii. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.